Valentin Lupea și esența artei în raporturile ei cu realitatea actuală

Motto: „Nici chiar Dumnezeu, El însuși, nu schimbă ceea ce-i scris!”Bogdan Petriceicu Hașdeu

Profesorul, prozatorul, poetul, monografistul, criticul literar și eseistul Valentin Lupea nu ne mai poate surprinde pe cei care-l cunoaștem și-i apreciem calitățile intelectuale și munca de cercetător pe care o desfășoară. Poate doar prin abnegația și ritmicitatea cu care tipărește cărți. Cu bucurie colegială semnalăm apariția volumului „Marginalii estetice”, editura „eCreator” Baia Mare, colecția „Eseu”, coperta Florin Dochia, ilustrații Carmen Mihaela Coca, editor Ioan Romeo Roșiianu.
Din „Cuvânt înainte” scris de autor aflăm că acest volum se adresează „tuturor minților curioase mânate de acea dorință, mai mult decât obișnuită, de a cunoaște înțelesul termenilor esteticii”.
Capitolul I al prezentului volum numit „Marginalii estetice (Asupra esteticii ca latura a artei)” abordează teme mereu actuale precum „Atacurile împotriva poeziei” încă din vremuri antice, despre care Valentin Lupea afirmă: „Pornirea filosofilor timpurii împotriva marilor poeți ai vremii lor ar putea avea însă o semnificație mult mai adâncă decât cea de simplu semn însoțitor al durerilor facerii unei noi forme de activitate intelectuală.

Astfel, fie că poeții sunt acuzați de către filosofi de ignoranță sau de înțelepciune simulată, fie că sunt lăudați pentru înfățişarea adevărului divin într-o haină artistică deosebită.  În ambele situații, asistăm la o revendicare comună a capacităţii de a dezvălui ce este cu adevărat viața. Lucrul acesta ascunde în sine un motiv de recriminare mutuală, dacă nu cumva de gelozie estetică”.
Cosmosul este văzut ca „izvor al frumosului” iar Valentin Lupea marșează pe ideea că: „Prin noțiunea de LUME, cosmologii primitivi înțelegeau două lucruri: o ordine atotcuprinzătoare, dar şi un punct de vedere special al gânditorului față de această ordine. De fapt, cosmologul porneşte de la ideea căutării unui principiu unic care să cuprindă în câmpul contemplației sale toate obiectele posibile, pe care să le explice apoi sub forma unor expresii corelative ale unei legi fundamentale”.
Lui Socrate , celebrul filozof grec (maestru lui Platon) i se dă importanța cuvenită prin eseurile sau „marginaliile” scrise despre el: „Ambiguitatea sofistică a lui Socrate. Sofist, dar și dușman al acestora” și „Socrate și noțiunea de artă”. Autorul Valentin Lupea spune: „Astfel, după Socrate, omul, ca ființă vie nu mai are nevoie să studieze cerul pentru a se înțelege el pe el însuşi, atenția lui fiind îndreptată aici, jos, pe pământ, înspre viața omenescă aşa cum se manifestă ea în raporturile dintre oameni, prin folosirea cuvântului viu în conversație şi în controversă, în scopul aflării adevărului. Dar toate aceste conversații se axau însă exact pe aceleaşi probleme ale virtuților politice pe care se bazau şi sofiştii de dinaintea lui”.
În „Marginalii (13) – Poeții, sursă de înțelepciune”, autorul definește poezia lui Homer pentru oamenii fără funcții publice: „După cum am mai arătat, pentru grecul de rând din acea perioadă, poemele lui Homer nu erau numai nişte poveşti captivante redate viu şi ritmat, suspendate undeva într-un ținut himeric, departe de realități, ci şi manuale de religie, război şi arta guvernării”.
În „Marginalii (14) – Să fie oare Homer o înțelepciune reală?” aflăm că Platon pune la îndoială capacitatea lui Homer de a ști să guverneze și arta militară:
„- Oare ai promulgat vreodată un cod de legi bine întocmit, sau ai alcătuit vreo constituție?
- S-a păstrat oare vreo ştire despre un război care să fi fost dus la bun sfârşit cu ajutorul tău?”
Cu siguranță că un om competent în materii de asemenea importanță ar fi facut totul ca să lase în urma sa o dovadă limpede a puterii învățăturii sale. De la tine nu ne-a rămas nimic asemănător" (STATUL, X, p. 599 - 600). 
Cartea „Marginalii estetice” rămâne în continuare fascinantă prin istoria pe care ne-o prezintă Valentin Lupea prin ochiul specialistului documentat iar temele  (unele asemănătoare), se succed cu repeziciune și te obligă „să înveți” indiferent de vârstă. Câteva titluri sint necesare a fi amintite aici: „Platon și poeții sau poeții nu știu ce fac”; „Inconsecvență și inovație în artă”; „Imitația, produs de calitate inferioară”; „Forța muzicii poate modela sufletele”; „Semnificația termenului kalos”; A scris oare Platon o estetică? Sau două estetici?”.
Biografia acestui capitol se bazează pe operele lui  Katharine Everett Gilbert şi Helmut Kuhn - ISTORIA ESTETICII (traducerea de Sorin Mărculescu), Editura MERIDIANE, București, 1972; Constantin Ritter - THE ESSENCE OF PLATO'S PILOSOPHY, New York, 1933; P. M. Schuhl - PLATON ET L'ART DE SON TEMPS, Paris, 1933;A. E. Taylor - PLATO, London,1922 și Lionello Venturi - HISTORY OF ART CRITICISM, New York, 1936, cap. II.
                                                       *
Capitolul II, numit „Marginalii didactice (Asupra pregătirii copilului preșcolar pentru integrarea în procesul instructiv-educativ din școală” se axează pe pregătirea copilului pentru școală, pentru formarea lui ca elev. Autorul face o scurtă caracterizare a celei de-a doua copilării care este perioada preșcolară, explică rolul determinant între colaborarea propice grădiniță-școală pentru dezvoltarea elevului și asigurării succesului școlar.
În „Cuvânt înainte” Valentin Lupea ne explică demersul său pedagogic: „Capitolului de față îşi propune să marcheze fundamentele psiho-pedagogice ale elaborării unei mini strategii educaționale opționale referitoare la pregătirea copiilor preşcolari pentru activitățile şcolare, să ofere un program, precum şi sugestii pentru realizarea lui, fără să îngrădească manifestarea altor inițiative privind călăuzirea cu dragoste şi cu măiestrie pedagogică a paşilor celor mai mici, viitori şcolari în momentul de față(...) Gândul nostru, raportat la acest demers, se îndreaptă spre dorința creşterii eficienței prestației didactice a educatoarei, prestație care să influențeze benefic viața şi activitatea preşcolarului. În conceperea prezentului demers nu ne axăm exhaustiv pe anumite pedagogii, psihologii, programe sau alternative educative, ci vom căuta să găsim calea optimă de a le îmbina, cale care corespunde din plin experienței şi tradiției, marcând necesitatea momentului şi a perspectivei educaționale”.
Interesant și original, de unde se vede experiența omului de la catedră (în ipostaza de dascăl, director, director coordonator care a asistatat la lecțiile educatoarelor și învățătorilor) în abordarea cercetării psiho-pedagogice a unui copil de 6-7 ani, a unui viitor școlar de ciclul primar. Citez: „Cum însă oamenii sunt foarte diferiți, în funcţie de marea varietate funcțională a activității nervoase superioare şi de experiența de viață acumulată, pentru realizarea unui profil psihologic corespunzător etapei actuale nu este suficient să cunoaştem numai particularitățile psihice generale, caracteristice unei anumite etape în dezvoltarea personalității copiilor, ci este cu totul necesar a cunoaşte şi ceea ce diferențiază un copil de alt copil, de vârsta sa, adică particularitățile individuale ale fiecărui copil. Numai o asemenea rezolvare a raportului dintre general şi particular asigură eficiența educației, deoarece numai cunoscând legile generale ale dezvoltării psihicului copilului, precum şi particularitățile sale individuale, vom şti să acționăm în cunoştință de cauză în vederea formării celor mai caractetistice trăsături de caracter cerute de viață, de societate, la un moment dat”.
Volumul „Marginalii estetice” se termină cu o „Fișă de autor” pe zece pagini, de unde aflăm despre prestigioasa activitate didactică a lui Valentin Lupea, cărțile scrise (nu puține), prezența în antologii și reviste de cultură, premiile obținute, ceea ce-i fac cinste.
Am plăcerea să spun că m-am bucurat de fiecare apariție editorială (poezie, proză, critică literară , eseu, monografie) a confratelui Valentin Lupea, trăitor în Satu Nou de Jos, care la aproape 80 de ani se pare că are un condei nemaipomenit de tânăr, ce nu-i arată vârsta! Așadar, scriitorul Valentin Lupea n-are răgaz de-a sta! Ba mai mult își pune și ne pune întrebări ca-n versurile acestea: „„Dacă într-o zi cuvintele s-ar termina/ Dacă într-o zi nu ar mai exista,/ Nici litere și nici silabe-n limba mea,/ Ce-ai spune tu-n favoarea ta?/ Și cum ai suporta verbul „a tăcea?”. Felicitări, profesor emerit de limba și literatura română, Valentin Lupea!