După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
- Detalii
- Scris de: Eugen Jitariuc
- Categorie: Eseistica
- Accesări: 1
Zilele trecute umblând alene prin burg și încercat de amintirile, care in ultima vreme au devenit paliativele necesare pentru pofta de viață a mea și a multora ca mine, m-am trezit strigat de la o terasă de cineva. Era singura terasă rămasă pe centru, care rezista capriciilor toamnei ,fiind acoperită cu un inveliș de plastic care îi apăra de frig sau de ploaie, pe cei care așezați la mese beau și mâncau cu nepăsare. Foile acelea de plastic care îl protejau de intemperii pe client, mie, îmi dădeau o senzație ciudată ca și când m-aș afla închis într-un solar sau o sera sau mai degrabă într-un prezervativ, apărându-mă de viață, de mine însuși ,de realitatea de afară. Acesta a fost și motivul pentru care am ezitat destul de mult înainte să mă strecor timorat printre fâșiile de plastic ca printre niște nisipuri mișcătoare. Persoana care mă strigase îmi părea de departe cunoscută.
- Detalii
- Scris de: Silviu Guga
- Categorie: Eseistica
- Accesări: 1
Am avut neruşinarea să mă laud că l-am cunoscut pe Constantin Noica şi, îndemnat de unii şi de alţii, am scris un fel de eseu „memorialistic“ care a fost publicat într-o revistă din ţară şi în una din străinătate. Titlul articolului era „Şi eu am fost la Păltiniş”. Desigur, am avut bunul-simţ să explic în ce constă acest „et in Arcadia ego” ca să nu fie luat drept o infatuare. Dar cine avea timp să mă creadă? M-am bucurat însă de înţelegerea bătrânului şi regretatului meu prieten Relu Cioran, Dumnezeu să-l odihnească, care-mi insufla ideea de a menţine şi eu un cărbune aprins la focul de pe altarul mitului Noica şi să nu cred că va putea cineva monopoliza Păltinişul, în sensul lui conotativ.
Am avut norocul, aproape neverosimil, de a vorbi cu domn′ Dinu,
- Detalii
- Scris de: Daradici Ladislau
- Categorie: Eseistica
- Accesări: 1
Editura Tracus Arte, Bucureşti, ne surprinde plăcut cu volumul de poeme al lui Valentin Iacob, intitulat COLONELUL ELF (premiul special pentru poezie APLER, 2014). Într-un „triplu cuvânt înainte” asumat de Daniel Bănulescu, Ioan Es. Pop şi Horia Gârbea, acesta din urmă îl consideră pe autor, „prin inventivitate şi libertate interioară, prin originalitatea lui absolut naturală, un poet invidiabil”. Volumul, însoţit şi de câteva note bio-bibliografice, este structurat pe trei cicluri: primul cuprinde secţiunile Un Stalingrad de cristal şi Cele şapte vieţi ale domnului Robinson, al doilea intitulat Dresorul de dame, iar cel de-al treilea, Ritmul cuantic al facerii lumii.
Citind poemele din Colonelul Elf, am retrăit, într-un chip straniu, impresii din sălile dedicate secolului XX ale expoziţiei de odinioară Umbre şi lumini
Citește mai mult: Colonelul Elf sau despre eleganţa şi stranietatea poemului
- Detalii
- Scris de: Eugen Jitariuc
- Categorie: Eseistica
- Accesări: 2
A fost o epocă gri în care, student fiind, învăţam la facultate marxism-leninismul, dialectica materialistă, istoria mişcării muncitoreşti, economia politică sau socialismul ştiinţific. Erau cursuri şi examene obligatorii, fără de care nu puteai trece anul şi contau ca notă la media generală şi apoi evident la repartiţie. Cu toate acestea reuşeam să ne descurcăm tratând de multe ori aceste discipline ca pe simple materii de examen, fără să ne gândim vreodată că ne vor folosi la ceva.
- Detalii
- Scris de: Eugen Jitariuc
- Categorie: Eseistica
- Accesări: 1
După agitaţia din ultimele zile cu gazele de şist şi aurul de la Roşia Montană, după declaraţiile unor politicieni şi ,,experţi’’ privind independenţa energetică şi implicit cea economică a României care pe baza teoriei unora că prin însumarea volumului de gaze metane din Marea Neagră cu cel al gazelor de şist, declarau nu fără o anumită emfază că ţara noastră se va transforma într-o exportatoare de gaz salvând Uniunea Europeană din ghiarele urşilor siberieni,deci după toate astea care ne vor aduce multă cinste şi preţuire în lume, cu toate că îi auzeam pe unul şi pe altul care propuneau ca pe peşaportul românesc să nu mai scrie cetăţean român ci ,,exportator român de gaze’’, deci cu toată veselia asta ce domnea peste tot nu m-am putut abţine să nu mă gândesc la o întâmplare asemănătoare petrecută nu cu multă vreme în urmă şi pe care ca să-mi înţelegeţi scepticismul , am să v-o povestesc.
- Detalii
- Scris de: Eugen Jitariuc
- Categorie: Eseistica
- Accesări: 0
Zilele trecute stăteam de vorbă cu un prieten vechi schimbând impresii despre ultimele noastre călătorii în străinătate și fără să vrem să facem comparații sau clasificări am ajuns la concluzia că nu noi românii în comparație cu ceilalți europeni nu ne mai comportăm normal nu numai în străinătate dar și în viața de zi cu zi de aici de la noi de acasă. Ba mai mult decât atât, pentru noi, normalitatea a devenit o excepție, o stare specială și ne entuziasmăm sau ne emoționăm ori de câte ori o întâlnim.
Bunăoară, am văzut zilele trecute într-un mijloc de transport în comun cum un tânăr s-a ridicat și i-a dat locul unui bărbat mai în vârstă. Până aici nimic deosebit … dar m-am simțit de-a dreptul umilit când am văzut câtă recunoștință a manifestat persoana vârstnică și la fel alți călători, câte osanale, câte zâmbete .
Citește mai mult: DESPRE NORMALITATE ȘI NU NUMAI (note de jurnal)
- Detalii
- Scris de: Eugen Jitariuc
- Categorie: Eseistica
- Accesări: 0
Trăim nişte vremuri tare păguboase. În jurul nostru se prăbuşesc în cenuşă imperii şi se ivesc regate noi ale unor avortoni monstruoşi. Sisteme de valori efemere apar şi dispar într-o clipă. Axiologia este căzută în derizoriu şi toate încercările de clasificare au fost abolite pe baza unor sofisme brutale născute din renunţarea la orice inferenţe logice, la judecăţi sau raţionamente. Comparaţia ca operaţie a gândirii a fost înlocuită din neputinţă cu repetiţia pentru că viteza, criza de timp, acceleraţia, domină o societate care aleargă nebuneşte să-şi piardă identitatea. Un sistem societal în care viaţa a devenit o sclavă a algoritmilor şi în care algebra visului a fost înlocuită cu aritmetica primitivă a lui „a avea” ne constrânge să alegem în fiecare clipă un viitor anterior şi să păşim în acesta defazaţi, anacronici şi vetuşti. În elanul nostru donquijotesc şi efemer de a susţine un sistem de valori care nu se mai poate susţine singur de multă vreme, semănăm tot mai mult cu o pereche de chiloţi de damă roz,
- Detalii
- Scris de: Monica Andronescu
- Categorie: Eseistica
- Accesări: 0
În primele zile de vară ale anului 1883, pe 6 iunie, Ciprian Porumbescu se stingea în casa lui din satul Stupca, după care tânjise atât de mult în toate lunile în care încercase să-şi vindece tuberculoza în Italia. Avea doar 30 de ani şi compusese prima şi una dintre cele mai frumoase operete care s-au creat în România vreodată, compusese minunata Baladă pentru vioară şi pian, „Rapsodia română” şi „Imnul Unirii” (Pe-al nostru steag)...
Muzicianul cu destin romantic, ros de tuberculoză, bântuit de umbra unei iubiri imposibile, sensibil, visător, dintr-o familie modestă a venit pe lume într-o zi de 2 octombrie a anului 1853, la Şipotele Sucevei.
- Detalii
- Scris de: ANDREEA BUZURIU
- Categorie: Eseistica
- Accesări: 0
Susţin sus şi tare, şi nu cred că-mi voi schimba părerea, că oamenii „reali” sunt cei diferiţi.
Personalitatea ţi-o arăţi prin gesturi, prin îmbrăcăminte şi stil. Stilul n-are reguli, stilul nu înseamnă modă, înseamnă arta de a arăta cine eşti fără să te ajuţi de cuvinte. Ador oamenii care exagerează privind ceea ce iubesc, spre exemplu o persoană căreia-i place negrul şi se îmbracă doar în negru. Eu nu înţeleg prin asta rebeliune, sadicitate sau un rocker convins, ci curajul de a te exprima, indiferent că Xulescu consideră actul tău un act iraţional şi exagerat.
Şi până la urmă, şi dacă ai fi un rocker sadic, care ar fi problema?
- Detalii
- Scris de: DN
- Categorie: Eseistica
- Accesări: 0
Duminică, a fost cea mai lungă zi a anului 2015, eveniment care marchează debutul verii astronomice. Un moment semnificativ al anului, solstiţiul de vară este asociat cu diverse tradiţii populare în toată lumea, de sorginte păgână şi creştină.
Solstiţiul de vară marchează cea mai lungă zi a anului, de obicei pe 21 iunie - 20 iunie, în anii bisecţi.
Potrivit Observatorului Astronomic "Amiral Vasile Urseanu" din Bucureşti, în jurul datei de 21 iunie, longitudinea astronomică a Soarelui este de 90°. Este momentul solstiţiului de vară, care marchează începutul verii astronomice.