
Pandemiada (9)
(Tragicomedia globalismului)
Partea a III-a: Globalistul și prăpădul făcut de el
A doua parte-am dedicat-o
- cu bune și cu rele deopotrivă –
parcursului uman în timp
(așa cum e doar presupus
în zorii fără documente,
ori este-n cronici despuiat
prin probe-adesea ocurente),
parcurs numit Istorie
și socotit de Cicero că e
al vieții noastre-nvățător,
astfel ca relele trecute
să fie bine cunoscute
și evitate-n viitor.
Desigur, într-o altă lume
(de Decalog călăuzită,
în armonie viețuind
și cu dreptate cârmuită),
așa ceva era posibil.
Dar omenirea pervertită
de răul cuibărit în ea
prin falsitatea-i nesfârșită,
nu doar că nu se sinchisește
de-a sa rotire-n timp istoric
(ce este a mai fost cândva
și-o să mai fie categoric!),
ci – cu mijloace mult sporite –
ea promovează-un rău legal,
ce face parte integrantă
din ticălosul plan global
și care-n demonocrație
este impus cu zel tâmpit
de cârmuirile jegoase,
cică spre-al nației profit...
Din planul ăsta parte fac
ale prezentului urgii –
războaie, crize provocate
și felurite pandemii,
cu scopul clar statornicit
ca miliarde de ființe
să piară, numai ca „elita”
să aibă mai multe priințe!
Desigur, presa aservită
și linia politică,
susțin cu multă-nverșunare
c-aleșii se sacrifică
pentru meleag și-al lor popor,
deși votanții văd prea bine
că cei mai mulți dintre aleși
sunt creaturi fără rușine,
atât în febra-nscăunării
prin votul cetățenilor,
cât și pe urmă, când aceștia
uitării dau cuvântul lor
că-ntreg poporul buimăcit
după repriza electivă,
va ști ce-nseamnă „fericirea”
când gașca lor va fi activă.
Adică, se vor înfrupta
- precum atâția alți tâlhari –
din cașcavalul națiunii
cu aerul că-s necesari,
cu toate c-al lor scop meschin
se zbate altcumva să pară,
prin bani furați sau dobândiți
pe căi doldora de ocară.
Căci Stalin, cu cinismul său,
un mare adevăr bifează:
„Nu voturile-s decisive,
ci-acela ce le numără contează”!
Așa a fost și-așa rămâne
în lumea asta răsturnată
de globaliștii infernali
și lichelimea retardată,
care, precum în țara noastră,
atât de mult se ploconește
în fața leprelor străine,
încât poporu-și oropsește:
Inflația se umflă-n pene,
veniturile-s ologite
de niște guvernanți sforari,
cu mințile înțelenite,
iar traiul celor mulți se cheamă
o sărăcie programată –
din când în când, cu scop politic,
fiind nițel asezonată...
După aceste ilustrări,
să ne-ntrebăm, cred că e bine,
cam ce-i istoria de fapt
între atâtea discipline,
unele vechi, altele noi
(sexologia-i fruntea cozii),
că tot e era sodomiei
și-a cârmuirii cu nerozii,
eră în care-s prețuite
necinstea, mojicia și prostia,
căci școala nu mai luminează,
ci-alimentează atonia
prin manuale rău croite,
educatori fără-nzestrare,
elevi reduși și o programă
unde cultura-i în debilitare.
Mă rog, chiar asta își dorește
politica globalizantă:
O educație precară
și-o instruire reprobantă,
astfel ca masele „școlite”,
abilități să dobândească
de sclavi bine dresați
și hedonismul să-l dorească!
De-aceea-n lumea „democrată”,
axată pe utilitate,
latina-i din programă scoasă
și-alte materii sunt șuntate,
precum (la noi) limba română,
istoria și geografia,
care irită globaliștii
cu-al nostru legământ cu glia,
acel miracol formidabil
al persistenței românești,
pe un meleag aprig dorit
de trei imperii tâlhărești.
Însă strămoșii neclintiți
și-au apărat neîncetat
pământul, neamul și credința
cu un curaj de rost mășcat,
așa ca fiilor să lase
olatul fără dijmuiri,
iar cârmuirile vrăjmașe
să fie numai amintiri...
De cine, deci, ne întrebăm
este istoria făcută:
De masele fără gândire
și c-o simțire involută,
așa cum marele Le Bon
susține-n cartea lui vestită,
sau c-anumite personaje
trasează-n fapte-o conduită?
E drept că toată omenirea
- cum rangul social dictează –
istoriei își dă obolul
și drumu-n viață și-l marchează:
Străbunii antici prin cultură,
medievalii-n crez faimoși,
modernii-n poluare ași
și-ai clipei globaliști grețoși.
De asta omul nu-i în stare
- oricât de tare-i sau bogat –
să schimbe cursul timpului,
decât formal și limitat.
Nu-i cu putință altminteri,
ne spune logica deplină,
istoria fiind în timp
și timpu-n mâna Lui divină.
Istoria e, prin urmare,
fărâma din universal,
pe care Domnul i-a menit-o
umanității-n general,
ca-n efemera sa viață
s-aspire la eternitate,
printr-o purtare ce învinge
a morții insațietate.
Iată motivul pentru care
- afirmă Țuțea cu tărie –
istoria nu are știre
decât de-a lui Hristos misie
ca revoluție deplină!
Într-adevăr, căci numai ea
- din duh pornită spre afară –
a cucerit curând lumea,
pe când mișcarea iacobină
și cea sinistro-bolșevică,
vremelnic s-au impus prin crime,
abuzuri, deportări și frică.
Și totuși, și românii noștri,
și ceilalți est-bolșevizați,
după atâtea suferințe
nu sunt decât niște blazați,
dovadă că jugul rusesc
a fost mai nou înlocuit
cu cel al globaliștilor,
ce-n Occident e meșterit.
Pandemiada (10)
(Tragicomedia globalismului)
Partea a III-a: Globalistul și prăpădul făcut de el (cont.)
Dar cine naiba-s globaliștii
și ce anume urmăresc,
acuma când este vizibil
că pe planetă ei domnesc,
atât prin crizele iscate
în plan politic, economic
și-al banilor regat demonic,
cât și acelea generate
prin mijloace anticreștine
(minciună, mită, infamie
și multă, multă insistență)
în omenirea tot mai șuie?
Cine sunt ăștia-i greu de spus,
fiind știut că-s secretoși
și-n lume sforile le trag
numai prin interpuși scorțoși,
precum atâția șefi de state
și-alte felurite scule,
care devin executanții
oculților fără scrupule.
Desigur, nu să facă bine
pentru ai lor compatrioți,
îndeosebi atuncea când
sunt alogeni și cam netoți,
ci să-i servească cu credință
pe-aceia care i-au săltat –
cu țara pusă pe butuci
și-ntreg poporul retardat,
astfel ca nicăieri gândirea
să nu mai fie prețuită
și nimeni să nu protesteze
când țara-i de zor jecmănită.
Politica globalizantă
este-n esență unitară:
Distrugerea a tot ce-a fost
lung timp benefic pentru țară
(credință, școală, cuplu biblic),
ca-n loc de certe elemente,
demonocrații să impună
o lume fără fundamente –
cu creștinismul ofensat
de javrele dezlănțuite,
cu școala needucativă
și cu familii sodomite!
La toată tevatura asta
cu sodomia în urcare
(„corect politic” când se vrea
a lumii grabnică stricare),
mai nou se-adaugă războiul,
inflația și pandemia,
diverse crize și-n curând,
pentru cei mulți, doar sărăcia.
De toate astea globalismul
e principalul vinovat
prin pofta sa de-mbogățire
și de dictat nelimitat.
De pildă, spun cunoscătorii,
în fiecare oră mor
de foame cinci sute de inși
(jumate-s ale pruncilor),
Iar pe planetă, într-o oră,
se cheltuie cu înarmarea
(în miliarde de dolari)
cam două sute, plus sporirea.
Americanii, bunăoară,
ne îndrăgesc atât de tare,
încât ne vând pe miliarde
doar armamentul din casare...
Totuși, relația de-acuma
e pentru-ai noștri excelentă,
dovadă c-am refinanțat-o
recent c-o sumă consistentă
(cinci miliarde de dolari),
bani dați de ale noastre loaze
pentr-un sutar de milioane
de noi americane doze.
Cică așa ne pregătim
- cum am făcut și altădată –
să-i dăm la cap Covidului,
deși ni-i Sănătatea boantă.
Unde mai punem c-avem parte,
prin mașinistă poluare,
de un record canicular
și-o secetă devastatoare.
Iar toate astea, combinate
cu războire și prostie,
vor duce la înfometare
și la o viață-n agonie...
Mă rog, să fie cum doresc
aceste bestii planetare,
ce-n sinea lor cred că sunt zei
și vor puteri totalitare
(dreptul de viață și de moarte
asupra maselor strivite,
prin felurite sforării
din gama faptelor azi veștejite),
deși pretind cu nesimțire
că democratic procedează,
chiar și atunci când grosul lumii
nemulțumirea și-o clamează.
Dar ce anume urmăresc
aceste jeguri „elitiste”,
ce doar din umbră sforăresc
și-n întregime-s antihriste?
Exact ce-au inscripționat
în aiureala lor avană
pe megaliticele table
din Georgia americană:
Urmașii lor, cu mult mai hâzi,
s-aleagă drumul revanșard,
ca populația planetei
să fie sub un miliard!
Așa pământul și natura
s-or relaxa încetișor,
iar globalismul va ajunge
cu-adevărat cosmocrator,
capabil, carevasăzică,
să dirijeze ce mai este
și să dreseze nou-născuții
cu cipuri implantate-n țeste.
Căci libertatea alta nu-i
decât o vană năzuință
spre ceea ce din om ar face
o veritabilă ființă,
așa încât să se-mplinească
în plan moral-spiritual,
prin zborul său de șoimulean
înspre-un înalt esențial.
Însă-n natură, cum vedem,
e-o libertate neplenară
și-egalitatea-i o himeră
în lupta cu-a vieții fiară.
De ce atunci omul să aibă
ceea ce-i împotriva firii,
când e știut că el se cheamă
o culme a nesocotirii,
atât în ceea ce-l privește
pe el și-ntreaga plăsmuire,
cât și în modul cum tratează
pământul și a sa-ntocmire?
Mai crud ca fiarele flămânde,
omul e singura ființă
care din plin se delectează
cu-a semenilor suferință.
Ba și mai și, avem dovada
din a istoriei solie,
că omul cult n-a fost doar crud,
ci și maestru-n perfidie:
Teribilii inchizitori
din epoca medievală,
naziștii și bolșevizații
din lunga eră criminală,
care la noi a însemnat
- cu-a vesticilor aprobare –
un semiveac de înjosiri,
de crime și întemnițare.
Firește, toate-nfăptuite
după modelul stalinist –
cu lagăre și pușcării
după un plan proletcultist,
ca învățați și gospodari
- de-a valma sau luați în parte –
să piară și-astfel loc să-i facă
nemernicului fără carte.
Reeducarea, mai ales,
a fost suprema încercare
pentru atâți români de soi,
o tragedie mult mai mare
decât la alți bolșevizați,
românii-atunci ca și acum
fiind intens utilizați
pentru al testelor uium...
Iar astăzi suntem asaltați
cu termeni precum libertatea,
deși ea-i grav avariată
și-aduce cu insanitatea.
Căci libertatea e un moft
când nimeni nu te bagă-n seamă,
sau când ți-s pașii cunoscuți
și viața-i nesfârșită teamă.
De-abia atunci realizăm
că tot ce-a fost o să mai fie
și ne-amintim spusa lui Orwell
că „libertatea e sclavie”...