După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Poeme cu Filip – Maria Dobrescu
- Detalii
- Scris de: Maria Dobrescu
- Categorie: Poezie
- Accesări: 1
1.merg pe străzi necunoscute
şi tac
tăcerea dezveleşte
un oraş ruginit
care se clatină în liniştea mea
merg mai departe
unde aş fi putut întreba ceva
nu este decât o biserică închisă
cu lacăt
aşadar
călătoria tăcută spre capătul luminii
s-a încheiat
sunt liberă?
2.există zile
când iubesc oamenii
există zile
când nu privesc pe nimeni
atunci intru în casa
lui Filip
şi cer o cafea
Filip nu mă mai cunoaşte
dar se preface că
şi lasă iar să se-nfiripe
prietenia noastră
îi vorbesc despre vrute şi nevrute
înviem anotimpuri
când se face toamnă
eu fug şi-l las în întuneric
sunt zile când nu vreau sau nu ştiu
să primesc nimic
3.Filip, mai ţii minte grădina cu ciocârlii?
eu mă plimb şi azi prin ea pentru că umbra ta
e trainică pe-acolo
şi mi se aşază
domol în orbite
acum tu eşti egal cu tot
ce nu se mai întâmplă
4. ce ascunzi
în tăcerea asta, Filip
mai bine ai lăsa
să pătrundă
lumina
lucrurile ar căpăta contur
ca la facerea lumii
iar noi am deveni
o linişte
5.Filip, tu dai vina pe ferestre
în întuneric
nu devenim liberi
priveşte în jur
timpul e un zid prea înalt
pentru noi
şi
nici nu ştim ce-i dincolo
lumina ne linguşeşte
nu trebuie
să putrezim în amintiri
privindu-ne pe furiş
tăcerea se face călăuză
6.Filip, viitorul nostru
este alb
pentru ce urmează
nu cred că ne ajunge o noapte
7.mergem pe dâre de melci
ca să păcălim timpul
tu, Filip, trişezi
ca de obicei
dar asta nu se pune
dacă urma o să dispară
tu te vei smulge brusc
şi o să te ascunzi
înainte ca lumina să se înmoaie
nu te voi striga
voi rămâne aşa
ca o piatră
8.dilemele se zbat
în liniştea asta
care nu mai crapă
Filip,trebuie
să decojim tăcerea
altfel
nu pot uita distanţa
ei
9.îmi amintesc jocul
un cub pe care-l rostogoleam
spre marginea subţire
a singurătăţii
tu, Filip,
imitai lupii
mi se părea ciudat
şi-atunci luam asupra mea
povara tăcerii
10.am ales să uit,
Filp
când dormi într-un pat de copil
îţi dispar ridurile
e un experiment
pe care îl repet
când inima
mi se umple de cute
liniştea te strigă pe nume
nu îi răspunzi
de teamă
să nu te fi confundat
11.Filip, avem cu toţii o poveste
singurătatea asta are
şi ea o poveste
mă întrebi
de ce căutăm mereu drumuri închise
suntem (două) duminici lungi
într-un poem spre iarnă
12.Ştiai, Filip
în oraşul acesta
oamenii îşi măsoară
singurătăţile
cu bucăţi de inimă
pe care le aşază
mărturii
pe ramurile copacilor fără umbre