Poezii de Alexa Gavril Bale

Simplă atingere

Alte culori nu mai încap

pe câmpia

submersibilă

colina rămâne

departe:

o simplă încercare

de a converti orizontul

cu cireşi sălbatici

de a atinge

teritoriul interzis

al fructelor

ce-l tot caută pe înfruptător.

Potcoava destinului

În aer pata privirii tale uşoare.

cruzimea dozei

care încheagă suspinul.

Propovăduind

prin bruma dimineţii

despre lumea frumoasă şi neiertătoare

ce acum se leagănă-n balansoar.

o fugă prin vaporii zilei

Împiedicat de conturul ei rostogolitor.

Starea de văzduh profanat

cuprinde podul.

rezonanţa

dezmembrând arcadele zimţate.

în şuier se ascunde

potcoava nerăbdătoare

un destin şuierător,

ce răsare din câmp

asemeni unui mormânt.

Poştalioanele ninsorii

Sosesc poştalioanele ninsorii.

veşti

tot mai reci. Însăşi ora include

labe păroase de urs

păşind pe draperii de gheaţă

in desfrânarea scămoasă

a norilor se ascunde supleţea iubirii:

o tablă ce cuprinde

toate posibilităţile după focul de armă.

e ora când sosesc poştalioanele

din toate părţile

veşti tot mai reci.

însăşi secunda

cu labe păroase de urs

păşeşte pe gheţuri

Sălbăticia anatomică

Zorile

ca un jgheab prin care alunecă vâscos

lătratul unui câine

răsuflarea

întreruptă de petale

sălbăticia anatomică

a ghearei

sfâşiind paraşuta polenului.

Cal de noapte

Prin pădurea de piatră

alunecă noaptea: un cal obosit

te uiţi şi nu crezi

nici când iarba

devine coamă strălucitoare

noaptea e o herghelie cuminte

din cozile căreia

cad pe faleză năluci –

bătrâne vrăjitoare

le invocă cu buze zbârcite

şi ele se ascund în pietre

joc de pietre până în zori

din ochiul fără nume

fecioara rătăcită aşteaptă

să cânte cocoşii

ori măcar noaptea

să necheze odată.

Boemă

Toamnă cu terase însorite

în oraşul din nord

căutând prin cenuşa

mucului stins

veţi găsi

da, veţi găsi

Poezia:

tăciune căzut din ţigara poetului

Zbor interior

Amurg sângerând

cu un cioc de barză

nfipt în coşul pieptului

pământul răsărind

din adâncul culorii

lumină în lumină

pământ nou călcat

până la transparenţă

sub pielea lui cresc aripi:

zbor interior

în carnea şi sângele meu

Locurile goale ale legendelor

Oglinzile tremură bogate

în evenimente –

cavalere,

tu ai umplut

doar locurile goale

ale legendelor

m?nile ţi se ridică

din ierburi

coame lipicioase de melc

îndreptate înainte

către virtute

Moartea învinsă

Victorie poate fi aceasta?

ieşirea din deznădejde

în vreme ce speranţa

ca o pasăre udă

picoteşte pe zid

în spaţiul însângerat

al unei zvâcniri

Înfrângerea suferinţei

Până la genunchi în noroi

stătea câinele

privind un punct fix

neastâmpărul frunzelor

ne înconjoară –

ca o galerie de prădătoare

ne ciugulesc din vârstă

înfrângerea suferinţei

clipa de mişcare

când ţi le scuturi