După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Poezii de George BOITOR
- Detalii
- Scris de: George BOITOR
- Categorie: Poezie
- Accesări: 2
Timp
Chipul meu a rămas să lucească aici
a rămas să trăiască mereu printre sihle şi
cronici, spunându-şi povestea.
Am văzut viteji şi păstori urcând în
spre munţi şi iubirea, şi truda, şi ura.
Toate au fost ca o zbatere aprigă.
Vocea mea doar egală cu sine a rămas.
Am trecut pe aici, un drumeţ fără nume,
spunând tuturor întâmplări fabuloase.
Dar acum,
caut spiritul fraţilor mei, caut popasul
din urmă, locu-nsemnat să mă-nchin:
mie însumi, pădurilor, drumului!
Steaua mea străluceşte-n aceste tărâmuri...
Letargie
Trecem pe strazile pustiite de soare.
Jaluzele negre nu cheama boare.
Un nimeni imens se roteste in jur,
Cenusa oxizilor de fiere incinse.
Se leaga absurd strazile tuturor
Romelor vechi si invinse.
Fad ireal.Oras crepuscular,
Fara flori, fara gest la ferestre.
Molime au trecut adormind
Fiintele in letargii terestre...
Si totusi, nu-s berne la geamuri.
Coroanele nici n-au fost comandate.
Numai singuratatea din ei si din noi
Face strazile atat de-ntunecate.
Aprinde-le putredul somn.
Bate la geamuri, la porti.
Trezeste-i, trezeste-i si minte-i
Ca vindem coroane si morti.
Terifiantă
Se deschide o uşă de piatră-ntre noi:
Toate sunt cum le ştiu, cum le ştii.
Liniştea-şi dansează ceţosul contur...
Scrinul e mai negru puţin, masa
Mai scundă, mai albă, mai rece.
Ramele s-au subţiat. Portretele ţipă
Dar nici unul nu are aripă.
Paşii prin casă răsună aproape la fel,
Numai cuvintele mele par mai străine
Lunecând pe alături de ţel.
Toate sunt cum le ştii. Obiecte
Care nu pot să umble, să zboare.
Scrinul, şi masa, şi lămpile mor
Alături de, nescrise, poeziile mele.
Iar noi murim chemaţi de moartea lor.
Peisaj eroic
Iată, seara s-a timbrat de gri.
Lămpi ştiute au uitat să ardă.
Sfântul Gheorghe - a aţipit pe cal
Sprijinit în nimb şi halebardă.
Scame tulburi, lucrurile curg
Pe un val mereu ireversibil.
Şarpele s-a deşirat a somn,
Cadrul sfânt a devenit penibil.
Poate Iuda bănuind arginţi
Ar putea să năruiască totul.
Sfântul Gheorghe-a adormit pe cal.
Şerpii bruni îi ling în taină, botul.
Letragie
Trecem pe străzi pustiite de soare.
Jaluzelele negre nu cheamă boare.
Un nimeni imens se roteşte în jur,
Cenuşa oxizilor de fiere încinse.
Se leagă absurd străzile tuturor
Romelor vechi şi invinse.
Fad ireal. Oraş crepuscular,
Fără flori, fără gest la ferestre.
Molime au trecut adormind
Fiinţe în letargii terestre...
Şi totuşi, nu-s berne la geamuri.
Coroanele nici n-au fost comandate.
Numai singurătatea din ei şi din noi
Face străzile atât de-ntunecate.
Aprinde-le putredul somn.
Bate la geamuri, la porţi.
Trezeşte-i, trezeşte-i şi minte-i
Că vindem coroane de morţi.
Oraş străin
Plutesc pe străzi pe care-au navigat
Tâlhari şi preoţi, gangsteri şi mirese,
Şi strada pare un dement damnat
Ce-aruncă-n mine umbre ne-nţelese.
Trec printre chipuri ca printre statui,
Cocor străin, necunoscut, de parcă
Am ancorat la Ţărmul Nimănui.
Un dor de cârciumi uneori mă-nceacă.
Un dor de răcnet se trezeşte brusc;
M-aş odihni în ochii unei vampe.
Ci eu sunt oare ultimul etrusc
Benzenul brut care stârneşte crampe?
Dincolo de ferestre-i altă lume:
Oglinzi şi aur, pâine, vin, brocart.
Dar între ea şi mine e un nume:
Pereţii-aceştia care stau de cart.
George BOITOR
Născut la 1 noiembrie 1934 în Supuru de Jos, Satu Mare.
Decedat în 18 mai 1976
Volume:
Scara de apă, Ed. pt. Literatură, Bucureşti, 1969;
Testament provizoriu, Ed: Albatros, 1979.