Poezii ale copiilor din Satulung

Fulg de nea

           de Călina Sabou

A venit în fața mea

Un fulg mic, un fulg de nea .

El se joacă în splendoare

Fără aripi zburătoare.

E purtat usor de vânt

Până cade la pământ.

Fulg de nea ca o stea,

Cazi usor pe casa mea!

Si imparti bucurii

Unei armate de copii.

Fulg de nea ca o stea

De unde vii? Sau nu stii?

Spune ,iarna cât o ții?

Că-i prea rece si bătrână,                                   

Iarna multă nu e bună !

Fulg de nea, esti ca o stea !

Tu cobori în mintea mea

Si când iarna va pleca

Tu ușor vei dispărea.

Acasă

                 de Maghear Doroteia

Când simți un dor, dar nu de-un suflet,

Ci de u loc, de o poveste,

Închide ochii si c-un zâmbet

Ai să-ți dai seama unde este.

Chiar dacă viața te desparte

De locul ăla unde-i bine,

Cu cât de el ești mai departe,

Cu-atât îl ai mai mult in tine.

Te bucuri c-ai ajuns aici,

Și crezi ca viața e frumoasă,

Dar toate par atât de mici

Atunci când te întorci acasă.

De-acolo ai plecat c-un gând,

Că lumea vrei s-o cucerești,

Dar să te-ntorci din când în când,

Să îți dai seama cine ești.

Anii mai șterg în urma lor,

Bunica nu mai e pe treaptă,

Dar amintirile nu mor,

Sunt tot acolo si te-așteaptă.

Oriunde ai să fii în lume

Să nu uiți tu, nici un moment,

"Acasă" nu-i un loc anume,

"Acasă" e....Un semtiment.

Lebăda Albastră

                                 de Maghear Doroteia

           Lebăda albastră se uită pe fereastră,

                     Ne privește,

                     Vă privește,

           Se pare că se gândește.

                   V-ați înșelat,

                   M-ați subestimat,

                  M-ați descurajat,

               Lebăda albastră m-a ajutat.

                 Ea a zis: "Lasă, lasă,

                 Privește pe fereastră,

                   Te va încuraja,

                 O lume diferita de a ta!"

Ploaia de octombrie

                                 de Maghear Doroteia

                  Respir adânc și tac,

                   Cu ploaia ta mă-nec.

                   Sub ploaia ta divină

                   Mă-nvârt domol in cerc.

                   Fără măcar să-mi pese,

                   Că-s udă si mi-e frig,

                   Vreau să mă-nvârt in ploaie,

                   Și să m-opresc în timp.

                   Vreau să mă vadă lumea,

                   Să vadă cum zâmbesc.

                   Vreau să zâmbesc continuu,

                   Nu vreau să mă opresc.

                   Dar crudă-i realitatea,

                   Și alerg rapid prin ceață

                   Căci ploaia ta divnă,

                  Sufletul mi-l îngheață.