Paşi pe nisip

Îmi pierd paşii
In nisipul mării,
Plouă cu melancolie
In inimă cu tristețe
Pe un țarm uitat,


De valuri scăldat
Presărat de scoici
Văratice amintiri.
Pescăruşii țipă
După o iubire pierdută,
În valuri se-afundă,
Spre cer se-nalță
Aripile-şi ating,
Intr-un lung suspin.
Sunt asemeni lor,
Pescăruşilor
Purtată în derivă,
Pe plaja pustiită,
Sufletul se pierde
În valuri, depărtări.
În delirul unui gând,
Norii în picuri plâng.
Visele miros a uitare
Şi a neâmplinire.
Cocorii se pierd în zare
În amurgul ce moare
Fâlfâind din aripioare
Scutură din puful moale
Speranța ce nu moare



Imbrațişează-mă

Îmbrățişează-mă, Sărută-mă,
Fără tine viata mi-e deşartă,
Dragostea ta-i unică pentru mine
Pot căuta prin lume mult şi bine.
Îmbrățişează-mă, iubeşte-mă,
Nu mă lăsa să plec niciodată
Un curcubeu să-mi daruiesti
În culori calde să mă-nveleşti
Întotdeauna să mă recunoşti.
Îmbrățişează-mă, poartă-mă
De la mare la stele şi lună,
Chiar de-i vreme rea sau bună.
Îmbrățisează-mi inima-n suspine
Fă-o să bată numai pentru tine
Într-un cântec de dragoste celest
Numai pentru tine şi de tine-nțeles.
Mângâie-mă cu iubirea purului amor
Vreau să simt trupul pătruns de fior
Îmbrătisează-mi sufletul cu pasiune
Şi nu -l mai lasa să plece niciunde
Sufletele noastre împerecheate
Vor depaşi orice grele obstacole



Gândul tău

Voi pătrunde
În marea de stele
Din a ta privire
Un țărm tăcut,
Fără de sfârşit.
Voi rătăci prin vise,
Gându-ți voi fura
Şi iĺ voi purta
Prin lumea mea
Împodobit cu şoapte
De dragoste,
Luciri de stele.
Îl voi ascunde
Ca pe o comoară
In a inimii cămară,
Să crească
Să dospească
În a iubirii flacără
Şi îl voi lăsa apoi
Să curgă şuvoi,
În lacrimi sărate,
Adevărate perle,
Sidefate mărgăritare,
Adunate toate,
Cu dorurile mele
Peste gene,
Pe visele mele,
Pe care-ți scriu poeme.
Cu lacrimi de iubire



Ani lumină

Lumina ce dă iubire, viață,
Când trece din ochii tăi în ochii mei
Umple a mea ființă
Şi o măsoari în ani lumină.
Fiecare an lumină înseamnă o poezie,
Fiecare poezie masoară sentimente
Adevărate, puternice, înălțătoare, definitive
Adunate în suflet şi inimă,
Sunt mii de ani lumină
Ce stau mărturie
În cartea de poezie,



Marea să ne cunune

Pe un petic de nisip,
Eu te aştept ca să vii.
Ascult vuietul mării,
Rătăcind prin abis.

Printre perle sidefii,
Prin sărutul tăcerii,
Pe ale valului vibratii,
Te aştept cu dor să vii

Cu atingeri de îngeri,
Pe sub aripi de vis,
Cu zbor de fluturi,
Mi-eşti chip în Paradis

Hai, vino, stai lângă mine
Să mă faci vioara nopții
Pe şoapta valurilor marine
Şi arcuş pe geana sorții

Înalță-mă până la stele,
Să-atingem raiul cu degetele
Marea pe veci să ne cunune.
Pierduți cu sărutări divine



Cod secret

Cine tî-a arătat
Cum să-ți foloseşti degetele...
Asemeni unui surdo mut
Îmi transmiți mesaj pe piele.
Cu fiecare atingere
Îmi scrii o poezie
In litere ce par braille,
Şi pielea mea o simte
În zeci de fiori

Pe ritmul inimii cu dor.
Degetele tale cântă pe mine,
O tumultoasă simfonie
Ce fiecare muşchi o simte,
Accelerează a inimii bătaie
Pe ritmul inimii tale.

Mi-ai creionat
Cu foc pe piele,
Cu ale tale degete
Cuvinte de iubire
Într-un cod secret,
Doar de noi ştiut
O carte cu poezie.
A ta să fiu pe vecie