Poezii de Alexandru Florian Sararu

Cu tine sunt o piesa-ntreaga
Iar fara tine, "maine" nu mai vine
O lume-ntreaga astazi ma reneaga
CACI TE IUBESC MAI MULT DECAT PE MINE

Cu tine noaptea are nume,
Iar fara tine clipele-s carmine
Sunt blestemat acum de-ntreaga lume
CACI TE IUBESC MAI MULT DECAT PE MINE

Cu tine n-am nevoie nici de harta,
Iar fara tine calc printre suspine
Intreaga omenire azi ma cearta
CACI TE IUBESC MAI MULT DECAT PE MINE


Exist doar pt a ta iubire
Legat pe cord cu sentimente
Exist si vreau sa dau de stire
O scriu, semnez in documente
Nu vreau nici apa, nici mancare
O singura dovada0mi ceri
Rezist si strig cat pot de tare
AZI TE IUBESC MAI MULT CA IERI


"Sa-ti spun din nou acum ca te iubesc
O strig, dar nu e suficient
Prin clipe de <netine> eu platesc
Iar inima o scot din testament

Sa-ti spun din nou acum ca te ador
O strig, dar nu e suficient
De vei pleca eu sigur o sa mor
Iar de te-ntorci o sa inviu iar lent"

        


Tu, ziua ce se naste din soarele supus
Eu, noaptea ce apare cand raza s-a rarit
Doi renegati de lume goniti inspre apus
De fapt, nebuni de viata pasind spre rasarit

Tu, marea mea regina flancata de nebuni
Eu, regele rebel cu frici nenumarate
Ne facem lumea noastra din alte doua lumi
Iar noptile prea albe le scot dintre pacate".




Ai coborat din ingeri in lumea mea nebuna
Eu n-am putut sa urc, sunt prins in alte sfere
Din aripile tale eu mi-am facut cununa
Mi-ai oferit chiar tot , mai mult decat se cere



"Esti visul cel dintai promis ce s-a pierdut printre destine
Lumina fericirii mele ce-o vede chiar si-un simplu orb
Pupila ce observa doar nuante de alb si de bine
Esti apa ce ma tine-n viata cand orele usor ma sorb"



"Eu m-am nascut sa te iubesc
Sa-nvat ce-nseamna fericirea
Sa ies din <EU-ul> meu trupesc
S-astern in suflet nemurirea

Sunt destinat sa te iubesc
Durerea sa-si ascunda chipul
SA MA TRAIESTI, SA TE TRAIESC
Oceanul sa-si accepte picul

Sunt blestemat sa te iubesc
Caci singur crucea nu-mi pot duce
Ma nasc, traiesc si ma topesc
Cu tine-mpart orice rascruce"


Nu te iubesc , e prea putin...

"Nu te iubesc, e prea putin, cuvintele isi pierd rabdarea
Cum am trait pana la tine, nu stiu ,dar, oare am trait?
Ti-am daruit doar o speranta, mi-ai dat in schimb toata candoarea
Ii multumesc Lui Dumnezeu ca mi-a soptit cand ai venit

Nu te iubesc, e prea putin, culorile isi pierd nuanta
Cum am putut sa fiintez cand inca nu te-am cunoscut?
Te-am inramat in poza vietii, iar tu mi-ai reintors speranta
Ii multumesc Lui Dumnezeu, mi-a transformat iubirea-n scut"



NU POT SA NU TE POT IUBI
Iubirea mea-ti striga icoana
Traind, conjug verbul <a fi>
Iar, Tu imi definesti persoana

NU STIU CUM AM STIUT SA FIU
Cand cercul vietii n-avea raza
Tot cerul se simtea pustiu
Iar luna era vesnic treaza

AS VREA SA NU MAI VREAU IUBIRE
Daca o clipa doar , tu pleci
Dar, eu te iert si-ti dau de stire
Ca fara tine am brate reci



"Nu ma trezi dac-ai sa pleci
Ia-mi tot , dar visul nu mi-l frange
Iar, de nu dorm, sper sa nu treci
Prin fata inimii ce-mi plange"



Iubirea n-are sinonim , dar știu că poartă al tău nume
 Nu ești aici, nu ești departe , ești chiar anexa din ființă
 Până să te găsesc prin ceață, eram doar trecător prin lume
 Acum sunt sufletul complet ce l-am salvat de neputință
 
 Iubirea dacă aș picta-o, aș pune chipul tău în ramă
 L-aș contempla și l-aș privi fără ca pleoapa să clipească
 Am reușit s-ajung la tine, chiar dac-am fost uitat prin vamă
 Sunt fericit și te blestem, iubirea ta să mă iubească
 
 Iubirea dacă aș cânta-o, ar fi o notă infinită
 Aș face portativ din suflet ce ar renaște permanent
 Pedeapsa vieții fără tine acum se simte ispășită
    Te vreau, iubesc și te ador , o scriu pe loc în testament


Cum să te mint...

Cum să te mint că nu mi-e dor
Când valul încă mă atinge,
Când țărmul azi e muritor,
Când soarele lumina-și stinge?

Cum să te mint că nu te vreau
Când marea își reneagă sarea,
Când din priviri te sorb, te beau,
Când luna nu-și mai vede calea?

Cum să te mint că nu-mi lipsești
Când casa mare mă strivește,
Când fără mine te topești,
Când sufletu-mi în zări privește?

Cum să te mint că nu îmi pasă
Când cerul plânge chiar cu stele,
Când marea urlă, e nervoasă,
Când tu ești TU, iar restul , ele?


AZI A MURIT ȘI ULTIMUL REBEL


Eu sunt poetul versurilor tale
De ai pleca nici rima n-ar mai fi
Din două drumuri s-a născut o cale
Căci eu sunt tu, iar altfel aș muri

Eu sunt actorul operei nescrise
Cortina mă trădează zi de zi
Te văd pe scenă-n, sală și în vise
Sărutul tău, scântei de poezii

Eu sunt maestrul pânzei fără ramă
Pictura pare vie când te-ating
La tine-n brațe timpul n-are teamă,
Iar far' de tine clipele se sting

Eu sunt artistul simfoniei oarbe
Cu tine nicio notă nu-i la fel
Făptura mea din ochi toată te soarbe
AZI A MURIT ȘI ULTIMUL REBEL


Ești...Sunt
 
 Ești zâmbetul de aur ce-ngheată universul
 Sunt lăcrima ce-ncearcă să șteargă nemurirea
 Ești semnul de răscruce ce îmi ghidează mersul
 Sunt unghiul de lumină ce-ți bucură privirea
 
 
 Ești liniștea păstrată în clipa fericirii
 Sunt galaxia veche ce-ți dăruiește-un soare
 Ești parte grea din mine și chiar anexa firii
 Sunt curcubeul vieții pornit dintr-o culoare
 


Îți sunt dator iubito, îmi ești și tu datoare

Îți sunt dator iubito și timpul nu-mi ajunge
Să mă strecor prin ere să îmi trăiesc iubirea
De părăsești întregul , tot cerul gri ar plânge
Iar steaua fericirii și-ar pierde strălucirea

Îmi ești și tu datoare măcar cu o secundă
Și te blestem pe viață să mi-o plătești mereu
Mi-am tatuat pe suflet privirea ta cea blândă
Iubirea noastră pură e strop de Dumnezeu

Din timpul fericirii prezentul doar ți-aș cere
M-aș răstigni o noapte pentru o simplă oră
Cu tine am chiar totul, iar restul e tăcere
Te rog să scoți durerea din vechea mare horă
 
Îți sunt dator iubito, îmi ești și tu datoare
Sper să atingem clipa când amândoi zâmbim
Murim doar noi frumoaso căci dragostea nu moare
Copiii ce ne-așteaptă sunt viața ce-o clădim


Nu-mi cere astăzi

Nu-mi cere astăzi să clipesc
Ar fi blestemul meu de moarte
Căci n-aș putea să te privesc
Clipă de clipă, zi și noapte

Nu-mi cere astăzi să vorbesc
Cuvintele ar fi puține
Ți-aș spune-ntruna “Te iubesc!”
Să tac nu m-aș putea abține

Nu-mi cere azi să mă trezesc
Un punct, atât , aș fi în lume
De dor nebun mă-mbolnavesc
Eu fără tine n-am nici nume

Nu-mi cere astăzi să trăiesc
Nu pot s-o iau de la-nceput
Noi suntem strop Dumnezeiesc
Să te iubesc am fost născut
........................................................

De-aș transforma iubirea în apa incoloră
Pământul tot ar fi un punct într-un ocean
În lipsa vreunui val ,secunda minte ora,
Iar timpul ar uita ce-nseamnă acela an

De-as transforma iubirea in focul plin de sete
S-ar parjoli si vidul uitat printre suspine
Din dragostea prea bruta raman doar aripi nete
Tot raul murdarit s-ar dizolva in bine


 Nu pot ierta
 
 Nu pot ierta, legat să fiu
 Destinul care m-a privat
 Să te-ntalnesc mai timpuriu,
 Să fiu pe veci al tău bărbat
 
 Nu-mi pot ierta a mea orbire
 Când n-am văzut ce-i evident,
 Că viața-nseamna doar iubire,
 Iar TU supremul element
 
 Nu pot ierta secunda-n care
 Era să pierd tot, absolut
 Tot TU ai fost a mea scăpare
 și noul dulce început
 
 Nu pot ierta nici timpul rece
 Ce-și cheamă anii parcă-n zbor
 O viață ,două sau chiar zece
 Nu mi-ar ajunge să te-ador
 
 Nu pot ierta cumplita era
 și tot ce simt când tu lipsești
 Când te întorci, viața iar speră
 Iubirea, viață, tot , TU ești


În matematica iubirii

In matematica iubirii
Eşti absolut si infinit,
În ecuația sortirii
Ai locul cel mai potrivit

În geografii de complimente
Urci tot mereu făr' să cobori,
Iar în relief de sentimente
Eşti vârful alb răpit de nori

În timp şi spațiu absolute
Eşti interval nemărginit,
Minut cu clipele cusute
Şi antonim la ce-i finit

Eşti capodopera ființei
Romanul fără de sfârşit
Păcatul gri al conştiintei
Şi dorul meu cel înrosit

Eşti legământul cel mai sacru
Ce l-am facut cu Dumnezeu
Eşti gustul dulce chiar şi-n acru
Eşti tot, eşti tu, acum, mereu


Pân' la sfârșit te voi iubi !!!

Pân' la sfârşit te voi iubi,
Cât timpul nu se mişcā-n pripă
Apoi, de clipa ar muri
Aş inventa o altă clipă

Pân' la sfârșit te voi iubi
Prin spații vide fara rații
Apoi, de nu te voi găsi
Voi inventa eu alte spații

Pân' la sfârșit te voi iubi
În lumea asta prea nebună
De crezi ca m-as putea opri
Ar fi doar maxima minciună

Pân' la sfârșit te voi iubi
Cuvintele pot fi tăcere
Iar de n-as mai putea vorbi
Tot ti-as șopti prin mângâiere

Te voi iubi pân' la sfârșit
Sa nu fii niciodată tristă!
Căci Dumnezeu ne-a hărăzit
Sfârșitul nostru nu există !!!


Tu n-ai nevoie de cuvinte

Tu n-ai nevoie de cuvinte ,
Eu n-am nevoie sa-ti vorbesc
Cuvântul este cel ce minte
Și fals când strigă : te iubesc !

Tu n-ai nevoie de cuvinte ,
Eu n-am nevoie să-ti șoptesc ,
Căci șoapta azi este fierbinte ,
Iar mâine de-un rece grotesc

Tu n-ai nevoie de cuvinte,
De niciun sunet omenesc
Azi pot rosti cuvinte sfinte
Iar mâine să nu-mi amintesc

Tu n-ai nevoie de cuvinte
Ce strălucesc și te orbesc
Iubita mea, să iei aminte!
Eu n-am nevoie să-ti vorbesc


Să plângi prin mine cu iubire!!!
 
 Eu ți-aș putea șopti întruna
 Cuvinte dulci de catifea
 Dar, nu cred că ți-ar fi totuna
 De ți-aș vorbi pe limba mea!
 
 Ți-aș mângâia părul și mâna
 Prin gesturi pline de candoare
 Dar, nu cred că ți-ar fi totuna
 De ți-aș răpi o sărutare!
 
 Și ți-aș ghici în zaț, de toate
 Să vezi că nu contează ele
 Dar, nu cred că ai spune poate
 De ne-am iubi printre cafele!  
 
 Că îți va fi neplânsă fața
 Nu-ți pot promite prin vorbire
 Dar, te blestem ca toată viața
 Să plângi prin mine cu iubire!


 Suntem același suflet
 
 Suntem același punct în galaxia nouă,
 O pulbere de stele ce nu are trecut
 Aceeași picătură, același bob de rouă
 Același strop de ploaie din dragoste născut
 
 Același unic suflet cazat în două trupuri,
 Aceeași emisferă pe harta de amor
 Un vânt de sentimente format din mii de cuburi
 Ce mătură nuanțe sau tonuri care mor
 
 Aceeași fericire ce-și mângâie magia
 Același drum de aur creat prin stânci de dor
 O clipă de durere ce-și termină robia
 Destinul unor îngeri ce zboară doar în cor
 
 Același viitor născut din două timpuri,
 Aceeași veșnicie a unui cald fior
 Un anotimp etern din patru anotimpuri,
 Aceeași scenă mare a unui bun actor.



 Nu poți fugi de dragoste niciunde
 De timpul rece al unui cald fior
 Nu poți fugi și nu te poți ascunde
 De clipa lungă când îți este dor




L acrima ce-mi curge e de fericire
U mbra e completa doar cand esti aici
C hipul tau angelic este doar iubire
A strii mici albastri sunt ai tai complici



Refuz nemărginirea de spațiu tu mi-ai fi,
 Refuz chiar nemurirea de eu ți-aș umple timpul,
 Reneg eternitatea pentru o simplă zi
 De dragoste nebună ce schimbă anotimpul


Iubiți de vreți să fiți lumină
Și fericiți ca voi să fiți ,
Iubiți ca-n Biblia divină
Iubiți, iubiți, iubiți, iubiți!



Știam că-mi ești ascunsă undeva
 
 Știam că-mi ești ascunsă undeva,
 Că viața-ți scalzi prin valuri prea străine,
 Gândeam la tine fără a spera
 Că vom gusta o clipă chiar  de mâine
 
 Schițam pe cer contururile tale
 Orbit fiind de ploaia disperării,
 Te căutam prin roua din petale
 Lăsându-mă apoi pradă visării
 
 Parfumul ți-l știam de la-nceput,
 Era aroma dragostei nebune
 Sclipire relativă-n absolut,
 Nuanța care-n veci nu va apune