Poezii de Alexandru Florian Sararu

TREZESTE-TE BARBATE, FEMEIE SI COPILE!!!

Măicuta mea, iubită Românie, 
Nici sângele de veacuri nu-ti este închegat, 
Dar stiu că viitorul îti e sortit să-ţi fie 
Nu negru, plin de ură, ci alb imaculat. 

Te-au apărat cu viata părintii si strămosii, 
Te-au întepat în spate, cu ură, spini adânci, 
Acum plângi de durere si-ti mor pe rând colosii, 

Te simti ca valul mării izbindu-se de stânci. 

Eu încă am speranta ca tinerii să vină 
Să vindece un cancer ce s-a întins treptat, 
Mă simt debusolat când tara mea suspină 
Si mă gândesc la mâine când azi este ratat. 

Pentru un colt de pâine ei ne-au vândut cu totul, 
Din interes meschin am fost amanetati 
Si ne-au târât în mlastini si ne-au mintit cu votul, 
Dusmani de moarte sunt, desi credeam că-s frati. 

Trezeste-te bărbate, femeie si copile, 
Căci crud e adevărul si timp nu mai avem, 
Ne-am ridicat bătrânii din scaun cu rotile, 
Chiar de suntem slăbiti, să reusim putem! 

Istoria nu iartă si crunt ne pedepseste, 
Ne va trata la fel cum facem noi cu ea, 
Trăim si respirăm si plângem româneste… 
Si când va fi să mor, să mor pe limba mea!

Ne-ati omorat cu taxe, cu biruri si accize

Ne-ati omorat cu taxe, cu biruri si accize
Pentru un colt de paine se dusmanesc chiar fratii
Scumpiti pretul la carne chiar si intre reprize
O sa urmeze ziua sa ne taxati Carpatii

E plina puscaria de mame disperate
Innebuneste lumea, devine dezaxata
Se fura tot din tara , chiar stalpi si cai ferate
O sa urmeze ziua cu Dunarea taxata

Somajul, disperarea transforma sfintii in hoti
Preoti in haine negre se vand si-si pierd chemarea
Iti vine sa-ti iei viata, sa simti ca nu mai poti
O sa urmeze ziua sa ne taxati si marea

Ne preferam chiar moartea, sa parasim sevrajul
Alegem doua rosii, le punem pe cantar
Va blestemam cu totii, sa nu aveti curajul
Sa ne taxati icoana ce plange in altar

Manifest impotriva clasei politice...Sa nu ne uitam batranii

Va renegati parintii, bunicii, toti batranii
Nu va vedeti de burta, va roade lacomia
Va credeti mari calai, dar altii sunt stapanii
Sunt chiar bunicii vostri , ce le-ati ucis mandria

V-ati vinde chiar si mama pentru un pumn de nasturi
V-ati vinde toti batranii s-aveti in plus un leu
Dar, amaratii vietii isi cumpara doar resturi
Atata pot s-achite din vechiul portmoneu

Cum va suporta tara, cum va suporta sfintii?
Cand pensia mizera e cat platiti voi cina
V-as bate cu poporul, v-as sfasia cu dintii
Sa va ajunga ura, sa va trazneasca vina

ULTIMUL MANIFEST...

Hai sa iesim in strada , sa dam sah la nebuni
Sa ne salvam copiii ce-acum sunt condamnati
Suntem datori in fata multimii de strabuni
Si pentru toti romanii pe suflet bandajati

Hai sa iesim in strada si sa strigam cu totii
Caci altfel, mincinosii nu par sa ne auda
Sa nu-i lasam sa iasa , sa stam in fata portii
Sa simta prin toti porii revolta noastra cruda

Hai sa iesim in strada, desi ne plang parintii
Sa fabricam chiar arme din lacrimile planse
Ne cerem libertatea fara mii de conditii
Si sa scapam odata din lanturile stranse

Hai sa iesim in strada, in pumni sa strangem ura
Din inimile voastre ne-am face toti brelocuri
Ati incercat cu-o paine sa ne inchideti gura
N-aveti unde fugi, nu mai exista locuri

SĂ NU UITAȚI NICICÂND: AICI E ROMÂNIA! 

Ne-ați dat pământul țării și ne-ați vândut averea 
Iar inimile noastre ni le-ați amanetat 
Bandiții ne-au luat totul , dar nu ne-au luat puterea 
"Vom fi iarăși ce-am fost", vă spun anticipat 

Guverne impostoare , miniștrii prea corupți 
În Parlamentul sterp vedem analfabeți 
Noi, cetățenii țării avem pantofii rupți 
Iar singura scăpare e să umblăm toți beți 

Triunghiul din Bermude se află-n România 
Vapoarele dispar în unități de flotă 
Ferească Dumnezeu să ne-arătăm mânia! 
Ce e atât de mare , că nu există cotă 

Din trenurile țării dispar mii de vagoane 
Le-ați dat la fiare vechi și v-ați făcut palate 
În timp ce bătrâneii cerșesc printre peroane 
Au palmele zbârcite și sunt zgâriați pe coate 

V-am dat petrol, finanțe, acum lațul de strânge 
Pentru un vot în plus ne-ați vinde toată glia 
Ne vrem țara-napoi, chiar de vărsăm și sânge 
SĂ NU UITAȚI NICICÂND: AICI E ROMÂNIA! 

E plină lumea astăzi de păcate ...

Trăim în niște vremuri delicate 
Îți vine să dispari , să nu mai fii 
E plină lumea astăzi de păcate 
De crime, de violuri, blasfemii 

Partidele, doar niște găști corupte 
Și-ar vinde Dumnezeul pentru-n vot 
S-au învățat să fure, nu să lupte 
Ne vând pământul țării, lot cu lot 

Am început să blestemăm natura 
Ca iarna să nu vină, n-avem lemne 
Planeta-ntreagă și-a pierdut măsura 
Incendii, inundații și-alte semne 

Biserica, boier fără măsură 
Iar cultele se află în război 
Să împărțiți averea ca-n Scriptură! 
Acum și nu în viața de apoi!!! 

Salariile sunt toate o rușine 
Iar munca doar o formă de sclavie 
Începe România să leșine 
De foame și de sete, de robie 

Azi libertatea este aparentă 
Mâncarea e mai bună-n pușcării 
Acolo ai căldură, dar și apa curentă 
O duci mai bine frate, doar infractor să fii! 

Uitați-va cum plânge Dumnezeu! 

Ne plânge Dumnezeul și suspină 
Privește Raiul cât e de pustiu 
Diavolii la moaște se închină 
Cu chip de mamă, tată sau chiar fiu 

Se degradează rasa cea umană 
Creația divină a-nnegrit 
Păcate omenirea azi emană 
Am luat-o toți pe-un drum foarte greșit 

Satana, negustor fără măsură 
Te cumpără din cer și din mormânt 
Doar sufletele tari ca o sculptură 
Se-ntorc la Dumnezeul nostru sfânt 

Ne vindem trupurile mici pentru o pâine 
Ne vindem sufletele goi cam mai mereu 
Sfârșitul e aproape, chiar de mâine 
Uitați-va cum plânge Dumnezeu!

Se zbate-n metastaze Romania...

Se zbate-n metastaze România 
Și nici că mai există tratamente 
Din timpul țării moare veșnicia 
Doar scrum o să lăsăm în testamente 

Ne venerăm trecutul ca pe ceruri 
Dar, azi uităm de tâmplele cărunte 
Ne-ar blestema în mii și mii de feluri 
Toți dacii și cu Decebal în frunte 

Ne batem joc de ale țării țeluri 
Lăsăm nepedepsiți toți trădătorii 
Ne-ar blestema în mii și mii de feluri 
Romanii cei numiți "numuritorii" 

Ne plânge viitorul, rog Doamne să ne ierți 
Dar, cancerul ne roade mai mult din interior 
Când am fost dezbrăcați am stat cu toții drepți 
Acum, săraci și goi cerșim un croitor 

Ne rugam să murim mâine

"Românul s-a născut poet" 
Își scrie disperarea-n rime 
Dar, trebuie ceva concret 
Să nu mai fim părtași la crime 

Românul a ajuns fricos 
Își plânge disperarea-n gând 
Dar, rana a ajuns la os 
Ne sinucidem toți pe rând 

Românul e furat mereu 
Dar, nu le dă în cap la hoți 
Nu mai avem nici Dumnezeu 
Suntem săraci aproape toți 

Românul e un sclav în viață 
Și-ar vinde propria ființă 
Doar riduri se mai văd pe față 
Și lacrimi mari de neputință 

ROMÂNUL E PERSOANA CARE 
ÎȘI CUMPĂRĂ DOAR COJI DE PÂINE 
IAR CÂND SE PUNE LA CULCARE 
SE ROAGĂ CA SĂ MOARĂ MÂINE 

Nu pot să cred de ce sunteți în stare

Nu pot să cred de ce sunteți în stare 
Dac-aș putea v-aș spânzura pe toți 
Căci altfel nu avem nicio scăpare 
De pedofili, de criminali și hoți 

Hai să vânăm cu toții pedofilii 
Să îi castrăm pe fiecare-n parte 
Să extirpăm tumoarea contra firii 
Apoi să-i condamnăm pe rand la moarte 

Pe criminali să-i înecăm în sânge 
În sângele vărsat din vina lor 
Nici cerul nu-i mai vrea și parcă plânge 
I-aș îneca si-n lacrimi ce nu mor 

Pe hoți să îi lăsăm fără o mână 
Căci până acum le-am încercat pe toate 
I-aș pune apoi să umble doar pe bârnă 
Și-ar cere singuri drumul către moarte