Poezii de Maria Munteanu

Secretele Bătrânilor

Razele de Soare,

Ce curg pe fruntea ta,

Împrospătează mintea

De a nu mă putea uita !

Şi-n liniştea Dumbrăvii,

Tu mâna să ţi-o aşezi,

Tăcut şi sfânt,

Pe inima fierbinte,

Ca din energia ei,

Tu să transmiţi urmaşilor

Secretul

Din Munţii cei cărunţi…

Vibrează cu mine

În fiecare seară,

Spunându-ţi prin sânge

Dorul tău,

Chemarea Străbunilor auzind-o

În pieptul meu…

Divin Preot Atlantic,

Peregrin cândva

Pe urma răcoroaselor Edenuri,

Pofteşte Azi în viaţa mea,

Celebrând unirea

Dintre Cer şi Pământ!

Astăzi la hotare

Suntem Două Pietre

La temelia Munţilor Cărunţi,

Iar nestematele din Soare

Strălucesc în

Noul Ierusalim visat!

Românul din nou se naşte,

Ridicând Crucea spre Cer,

Semn că a învins moartea,

Ca ultim duşman din infern!

Eşti lânga mine din nou,

Refăcând împreună

Crucea de Aur

A Marelui Zeu!

În mâna mea,

Este STEAUA

Născută din iubirea sfântă,

Si tu,din nou,

Îi ţii flacăra veşnic aprinsă !

 

Marie…

Luptă pentru versurile tale,

Să le scoţi din lut.

Ele poartă Lumina Hristică

Pe Noul Pământ !

Şi-n bezna aceasta mare,

Tu ai o lamă care

Cărare face printre semeni-

CUVÂNTUL tău

În MAREA LUCRARE

Întocmită de Dumnezeu !

Tu, Maria, aduci Pacea

Oamenilor ce nu o mai vor,

Coboară din nou

Printre cei care o blesteamă mereu!

Fii pentru ei LUMINA,

Prin Naşterea de Prunci,

Cuvinte din Lucrare

În braţe să le aduci!

Fii din nou Minunea Mea,

Din Prima Zi a Creaţiei,

Când te împărtăşeai cu Mine

Din Tainele Sfinte ale Naşterii !

Fii din nou Potirul Meu,

În care să torn mereu

Viaţa întru Iubire

Pe Pământul Meu!

Fii tu din nou Maria,

Regina Mea din Munţi,

Printre brazii argintii,

Ofranda Munţilor cărunţi!

Şi când Bătrânii Cei Sfinţi

Îţi vor fi cusut Rochia,

Să ştii că timpul promisei Nunţi

Este aproape…

Mireasa Mea vei fi,

Sub Soarele Dimineţii,

Pe-Altarul Munţilor de Aur,

Sărbători-vom Învierea!

Vibrează de Iubire, Marie,

Mai este puţin şi-atunci

LUMINA va renaşte

Pe Noul Pământ,

Umplând Potirul Cel Sfânt,

Care tu esti, Marie,

Odată cu ULTIMUL CUVÂNT!

Ca Dar si NOU LEGĂMÂNT

Făcut cu tine, Marie…

Amin !

 

Îmbracă-te în Alb, Domniţă…

 

Îmbracă-te în Alb, Domniţă,

De Sărbătoare

Şi să ştii că Viaţa viitoare

Se află tot Aici…

Potriveşte-ţi în picioare

Condurii de Argint

Şi spune Poveşti

Cu a ta Gură de Aur

Şi versuri care îţi ies

Din Tezaurul din piept !

Sunt puse acolo de Creatorul tău,

Ca mai târziu în lume,

Să duci Cuvântul Său !

Nu sunt cuvinte line,

De adormit în leagăn pruncii,

Ci sunt sfinte Cuvinte

De trezire în grup

A mii de Neamuri

Pe Noul Pământ !

Când trambiţa răsună

Pe dealuri în sus

Şi-n nopţi cu Lună plină,

Coboară Domnul IISUS,

Cu Îngerii şi Arhanghelii împreună,

Intri într-un Dans demult ştiut,

Ţinându-te cu Ei de mână…

E Ziuă de întuneric

Încă în inima ta,

Dar Cheia ta, Regină,

Este chiar în Mâna ta!

Descuie-te pe tine,

Copilă-Creatoare

Si fă din nou Pământul

O Mare Sărbătoare!

Nu fi din nou tristă

În Coliba Timpului Orb,

Căci EU te-am făcut Artistă

Printre oameni,

LUMINA să o porţi !

Binecuvintează prin Cuvântul tău

Porţile deschise Azi spre Dumnezeu !

Eşti din nou cu Mine…

Să nu te faci că nu vezi…

Legiunile de Îngeri

Cum vin atunci când le ceri

La necaz mereu !

Preamăreşte Clipa, de veacuri ştiută,

De A Fi Lacrima din Munte,

Izvorând din Cristalul

Ascuns de Bătrânii,

Care te înconjoară mereu !

Botezul este în tine

O sfinţire mereu

A Veşnicului Mire,

IISUS HRISTOS de Azi şi de Ieri!

Aproape este Ziua,

Când candelele singure se-aprind

În Marea Catedrală

A Noului Cer coborât pe Noul Pământ!

Deschide ochii şi vezi

Ceea ce alţii nu văd,

Deschide urechile şi ascultă

Ceea ce alţii nu ascultă…

Cântecul de IUBIRE

Ca veşnic Legământ

La porţile Inimii de Aur,

Deschizându-le rând pe rând…

Imbracă-te în Alb, Domniţă,

Pentru Mine

Şi EU te voi sfinţi

Mireasa Veşnicului Mire

Pe Noul Pământ!

 

Cu lacrimi care-au nins…

 

Cu lacrimi care-au nins

Mereu în urma Ta, Iisuse,

Ierni binecuvântate

În Micul Paradis,

Îmi îngenunchez Destinul

La Crucea Ta, Iisuse,

O rugăciune murmurând…

Şi-n lacrima umană

Pe obositul pământ,

Îmi voi întoarce obrazul,

Mila Ta aşteptând…

Mai plouă cu suspine

Şi Azi întru Venirea Ta

Şi n-am mai plâns aşa, Iisuse,

O Mie de ani şi ceva…

E-o lungă aşteptare

A Pomului Divin,

Ca să-Şi dea din nou Roada

În Noul Paradis sublim !

Şi lacrimile mele

Vor spăla Faţa Ta,

LUMINA să o cheme

Tot întru Mărirea Ta,

Iar Trandafirii roşii

Cunună vor împleti

Pe fruntea Ta, Iisuse,

Ei se vor odihni…

Şi-n aburul tristeţii,

Din lacrimile ce-au curs,

Eu îmi îngenunchez Destinul

La Crucea Ta, Iisuse,

O rugăciune murmurând…

E Psalmul Vieţii mele,

În lacrimi limpezit,

Rostit în versul meu, Iisuse,

În Clipa cea de taină cu Tine…

Şi rostul meu de Poet,

Acum mântuit…

Cu lacrimi care-au nins mereu,

În urma Ta, Iisuse,

Ierni binecuvântate

În Micul Paradis,

Îmi îngenunchez Destinul

La Crucea Ta, Iisuse,

Unde încă sângerezi

Pentru păcatul meu…

 

Agape…

Iubirea mea

Este Lăcaşul cel vechi,

În care te-au găsit Profeţii,

Îngenunchiat în faţa Icoanei

Fără de timp

A Maicii noastre Sfinte !

Iubirea mea

Este Steaua,

După care ai venit

Ca Vestitor al Domnului Celui Sfânt!

Iubirea mea

Este pasul tău,

Oprit la uşa mea

Şi mâna care bate

În tainiţa sufletului…

Iubirea mea

Este marama măicuţei tale,

Învelindu-te,

Crescându-ţi Pruncul de Flori,

Care se naşte…

Iubirea mea

Sunt şoaptele Iernii,

Desculţându-se să treacă Iza,

La Sărbătoarea Colindei!

Iubirea mea

Este Maramureşul,

Pământul Făgăduit,

Pe unde colindă cu tine,

Cu Magii şi cu Steaua de la Răsărit,

Adunând în cete drumeţii,

Obosiţi de lunga aşteptare

A Veacului Celui Sfânt!

Iubirea mea

Este seara de Decembrie

A sfinţirii noastre,

De când Cerul a rămas deschis,

Revărsând mereu

Izvor de mirt!

Iubirea mea

Este AGAPE!

 

Colinda de Flori…

 

Doamne, trimite-mi

Raza de Soare,

Să mă iubească

Şi să nu se ofilească

Floarea Inimii !

Doamne, trimite-mi

Raza de Soare,

La Ceas Sfânt de Sărbătoare,

Să-mi cânte Colinda Nunţii de Flori,

A Nunţii Promise

La Primii Zori,

Cu Vestea Cea Bună

A Nunţii de Flori,

Să-mi cânte Colinda…

Colinda de Flori!

Doamne, trimite-mi Raza de Soare

Şi-o pasăre călătoare,

Să-mi cânte Iubirea

La slujba din zori

Şi lada de zestre,

Iar ca semn că nu este poveste

Eşarfa cea alba

A Domnului Domn !

 

Cântecul din mine…

 

Cântecul din mine

Se-aude în ale chitării strune,

Sub mâna ta în rugăciune

Şi în pieptul tău…

El este refrenul

Cântecului tău în lume…

Cântecul din mine

Sunt dalbele flori

Potrivite pe frunte cunună

De Sărbători…

Cântecul din mine

Este Pământul sfânt,

Pe care paşii tăi

Au desenat

Un pom înrămuratu’,

De poame încărcatu’

Şi-un Cal Alb

De Nuntă împodobitu’…

 

Dalbă floare, la mine la cingătoare,

Adună-mi, Doamne,

Primăverile,

Verile,

Toamnele,

Iernile,

Într-o singură rămurea,

Să-mi fac un fluier din ea

Şi să-i cânt Dorului Dor

Colinda mea de Flori !

El atunci se va trezi,

Când Colinda va auzi,

Colinda mea de Flori târzii

Şi va fi o dalbă floare

La mine, la cingătoare…

 

Sărutul meu…

 

Sărutul meu

Să-l simţi,

Prin aerul din munţi,

Aromă acrişoară

A florii de Mălin,

Când cânţi pe strune fierbinţi,

La chitară,

Psalmul Divin…

Sărutul meu

Să-l iei ca pe cireşele coapte,

Noaptea pe furate,

Şi să le pui cercei

Fecioarelor neumblate

După junii flăcăi…

Sărutul meu să fie

Aroma îmbietoare de gutuie,

Pusă la păstrare

În coşul sfânt de paie,

În cea mai bună odaie,

Din căminul tău…

Iar când focul pare că vorbeşte

Printre lemnele de brad,

În iarna obosită

De-al timpului pas,

Eu să vin şi mai aproape

De-al pieptului tău dor,

Unde roşia garoafă

Se împurpurează mereu

    Sub sărutul meu…

 

Nu m-am născut în timpul tău,

 

Nu m-am născut

În timpul tău,

Femeie, care-ai atins Nemurirea!

Mi-e plânsul sfâşietor

În pieptu-mi plin de dor,

Dar nu am cum

Să-ţi împărtăşesc Iubirea…

Mi-e teamă şi de paşii,

Care se îndreaptă tot înspre tine…

Mi-e teamă şi de ochii-mi care caută

Mereu acelaşi surâs de Regină…

Mi te-ai fi golit la pieptu-mi

Şi nu aş fi ştiut

Cum să-ţi opresc

Iureşul fiinţei tale

De nestăvilit Poet…

Sunt pierdut

Şi-o ştiu prea bine!

Căci fără tine

Am coborât în van din Astre…

Şi totuşi sunt trubadurul,

Care-şi cântă Iubirea,

Trecând trist pe lângă mese,

Purtând în inimă

Floarea tăcutei Mirese,

Ascunzându-şi în trenă

Povestea…