Poezii de Alexandru Florian Sararu

Ne-ndepartam de lucrurile sfinte

Ne-ndepartam de lucrurile sfinte 
Și semănăm mai mult a animale 
Să ne rugăm nu mai avem cuvinte 
Ne dusmanim din certuri prea banale 

Nu ne mai pasă astăzi de elite 
Pornografia este "arta" zilei 
Ne devorăm de parc-am fi termite 

Uităm de binecuvântarea milei 

Nu știm cine-s olimpici, câtă trudă 
Dar, știm cine și-a pus iar silicoane 
Ne lepădăm treptat de orice rudă 
Ne cumpărăm femei și nu icoane 

Trăim în era Raiului ce plânge 
Te uiți la dragoste ca la stafie 
În era iadului care ne strânge 
Doar sex vulgar și cât mai mult să fie!!! 

V-am implorat...

V-am implorat să nu ne dați deoparte 
Genunchii ne sunt martori pan' la os 
Dar, voi ne-ați condamnat pe toți la moarte 
Prin sărăcie, foame , somn nervos

V-am implorat să nu ne vindeți glia 
Iar, lacrimile-s martorul suprem 
Dar, ați uitat că scrie România 
Un nume ce se-ntoarce ca blestem

V-am implorat să ne vedeți cămara 
Dar, vouă nu vă pasă nici în coț 
Să vă feriți de ziua-n care țara 
Vă dă în dar un glonte , nu un vot

V-am implorat ca uri să nu se nască 
Să vă gândiți la cei ce ne urmează 
Lăsați măcar copiii să trăiască!!! 
DE NU, NICI DUMNEZEU NU VĂ SALVEAZĂ!!!

ROMÂNIA NU E SITE PE INTERNET!!! 

Trăim mai mult pe net, doar cu prenume 
Vorbim cu toți "vitejii", ca-ntr-un club 
Azi, tinerii mai mult se-nchină-n lume 
La Facebook și la Google, chiar Youtube 

Credința a ajuns o noțiune 
Sau, și mai rău, ți-o vinzi pentru bănet 
Ieșiți să ne rugăm ca națiune 
De nu, o să ne botezăm pe net 

Ne răzvrătim online, dar stăm în case 
Parc-așteptăm o viață de apoi 
Le cerem hoților ca să ne lase 
Pe facebook suntem cei mai mari eroi 

Să ne luptăm chiar dac-o să ne doară 
Să extirpăm un rău în mod concret 
Vă spun la toți, v-anunț ultima oară 
CĂ ROMÂNIA NU E SITE PE INTERNET!!! 

La noi în țară...

 Trăim în țara fără de măsură

 În țara-n care albul este crem

 În țara-n care sfinții se înjură

 Iar, banii de mâncare sunt blestem

 Trăim în țara legilor nescrise

 În țara-n care nu-i nimic sublim

 În țara dimineților învinse

 Iar, viermele e durul sinonim

 Trăim în țara fără răsărituri

 În țara-n care pruncii sunt bătrâni

 În țara guvernată de tertipuri

 Iar, cei cu patru clase sunt stăpâni

 Trăim în țara fără de alegeri

 În țara-n care trebuie să taci

 În țara- care hoții toți sunt teferi

 Iar, oamenii sunt fierți ca niște răci

 La noi în țară aur e cartoful

 Iar, pâinea valorează un argint

 La noi ești pedepsit dacă-ți spui of-ul

 Iar  viitorul e-un prezent succint

 La noi în țară banca-i cămătarul

 Iar, cerșetorii-s tații disperați 

 La noi și cerul parcă-și plânge-amarul

 Iar, sângele nu mai atrage frați

Va rog să mă-ngropati la mine-n țară 

Va rog să mă-ngropati la mine-n țară 
Pe piept să-mi puneți sfântul tricolor 
Să nu-mi aduceți flori și nici fanfară 
Atât vă cer, atunci când am să mor 

Pe cruce să-mi lăsați un loc de-o palmă 
S-am spațiu să mai scriu doar un cuvânt 
Nu vă-ngroziti și nu vă fie teamă 
Mă voi lupta chiar și din strâmt mormânt 

Vă rog ca din pământ să nu dispară 
Vreun petic sau vreun bulgăre de lut 
De nu, o să vă facă de ocărâ 
Toți sfinții ce pe-aicea au trecut 

În loc de slujbă să-mi cântați doar imnul 
Vă las un testament scris pe Carpați 
Să nu uitați că avem scris destinul 
Să ne luptăm, să nu mai fim furați! 

Când veți vedea că soarele răsare 
Să știți că eu de-acolo vă privesc 
Să nu cedați chiar dacă știu că doare 
Să ne salvăm pământul românesc!!! 

Ne pleacă tinerii din țară

 Ne pleacă tinerii cu har din țară

 Părinții sunt deja prin alte zări

 Le-am oferit doar chin și-o viață-amară

 Se-ndeparteaza azi pe noi cărări

 Se vor slăbi prin țări străine

 Vor fi tratați ca niște sclavi leproși

 Căci, doar așa vor strânge bani de-o pâine

 Iar noaptea-ntreagă-și plâng genunchii roși

 Odihna-nseamna doar coșmaruri multe

 Iar dorul de moșie e nestins

 Spălăm la fund bogați din alte culte

 Apoi mâncăm ce alții au respins

 Cu ce-s mai speciali ca noi, străinii

 Când noi am fost aici de la-nceput

 De ce sunt trandafiri, iar noi doar spinii

 De ce, ei viitor, iar noi trecut?

 Să scrieți, noi v-am învățat, să știți!

 Și aur tot din munții noștri-aveți

 Nu vă doresc ca blestemați să fiți

 Dar, nu ne mai tratați ca pe helveți

 Dac-am stârpi "gândacii" toți odată

 Ni s-ar întoarce frații înapoi

 Am fi popor bogat ca altădată

 Și ne-ar spăla străinii-n fund pe noi!!!

Suntem bolnavi de stres cu toții 

Suntem bolnavi de stres cu toții 
E boala traiului prea greu 
Ne năpădesc masiv emoții 
Căci, suntem sclavi pentru un leu 

Nu ne ajută, orice-am face 
Ne umilim pe la patroni 
Deși tăcem și vrem doar pace 
Ei tot ne mai opresc doi roni 

Stăpânul vieții este banul, 
Iar țara nu ne vrea deștepți 
Citiți din Biblii, chiar Coranul 
Dar, tot nu știți să fiți corecți 

Ce trist, ce grav, să mori de foame 
Când alții-aruncă la gunoi 
Când unii "locuiesc" în crame 
Iar noi trăim parcă-n război 

Ne înjurăm toți cerșetorii 
Deși, nu știm prin ce-au trecut 
Putem să fim noi următorii 
Să mulțumim că n-am murit!!! 

Citiți, fugind acest poem!

 Nu ne mai devorați cu colții

 Românii-s tot ce am mai sfânt

 Că vă urăsc o știți cu toții

 Vă voi uri și din mormânt!

 Să vă urăsc nu-i creștinește

 Dar, nici nu pot ca să vă iert

 Eu simt, trăiesc doar românește

 Chiar dacă sufletul la toți ne-ați fiert

 Cu toții ne-am întors obrazul

 Ne-ați păcălit, știați că doare

 V-ați bucurat, ne-ați râs necazul

 Sunteți maligni ca o tumoare

 Nu suntem sclavi la noi în țară

 De fapt, stăpâni vom fi curând

 Vă invităm frumos afară

 Cât încă vă-njurăm în gând

 Nu vă gândiți că ne e frică

 Căci, doar de Dumnezeu avem

 N-ați învățat că ce-i mult strică?

 CITIȚI, FUGIND ACEST POEM!!!

Nu plângeți ...

 Nu plângeți scumpii mei părinți

 Aș vrea să vă preiau din lacrimi

 Ați fost aleși chiar dintre sfinți

 Acum vă zbateți printre patimi

 Nu plângeți frații mei pitici

 Prezentul știu că nu v-ajută

 Aș vrea să vă preiau din frici

 Dar, tot vă mai rămân vreo sută

 Nu plângeți bunii mei amici

 Familiile știu că suspină

 De frică s-au făcut toți mici

 Prinși într-un joc, dar fără vină

 Nu plânge îngerul meu bun

 Știu că ai vrea să fugi de lume

 Te-am căutat atâtea luni

 Abia-nvatasem al tău nume

 Nu plânge Doamne pentru noi

 Nu merităm o altă șansă

 Dar, implorăm vieți de apoi

 Păcatul ne menține-n transă

 Nu plângeți bravii mei străbuni

 Vă spun că n-ați luptat degeaba

 Noi nu putem să fim imuni

 O să vă continuăm noi treaba

 Nu plângeți dragii mei români

 Chiar de n-aveți nici bani de pâine

 Noi suntem singurii stăpâni

 Poate nu azi, dar sigur mâine

N-aveți niciun Dumnezeu 

Vă spun din nou că nu îmi pasă 
Că nu mi-e frică de lichele 
Sunt descendent din neam de rasă 
Călit prin vremurile grele 

Cât timp îmi curge sânge-n vene 
Și-o nouă zi în dar primesc 
O să vânez colți de hiene 
Iar toți gândacii o să-i strivesc 

O țară-ntreagă vă reneagă 
Nu vă suportă nicio muscă 
Doar timpul astăzi nu vă neagă 
V-aș pedepsi să stați în cușcă 

V-aș da o pensie în mână 
Să văd o lună cum trăiți 
Să și trăiți, să fiți și-n vână 
Dar, eu v-asigur că muriți! 

Aveți o nesimțire crasă 
Când alții mor muncind pe-un leu 
O să muriți cu banii-n casă 
Și fără niciun Dumnezeu 

O să schimbați luxul cu iadul 
Căci Raiul nu îl poți plăti 
Iar moartea n-o eviți cu cardul 
Să v-amintiți noapte și zi!