Poezii de Alexandru Florian Săraru

Vă înțeleg românii mei

 Vă înțeleg românii mei

 Speranțele v-au fost furate

 Se schimbă hoții între ei

 Înoată liberi prin păcate

 Să-i pedepsim, să îi hulim

 Puterea noastră este votul

 Să-i lichidăm, altfel murim

 Haini și lacomi ,ne-au luat totul

 

 Ne-au ignorat când le-am strigat

 "Promisiunea este sfântă!"

 Noi i-am votat , ei au uitat

 Poporul plânge , lupii cântă

 

 Să ne salvăm azi viitorul

 Prezentu-i lacrima ce curge

 Să se trezească tot poporul

 Cât încă ne mai curge sânge!

 

 Averea n-o luați în mormânt

 În iad, bănuții nu v-ajută

 Vă bateți joc de cerul sfânt

 Și de o țară ajunsă mută

 

Din steagul sfant al tarii lipseste o culoare

Din steagul sfant al tarii lipseste o culoare
E negrul plin de doliu al timpului prezent
Ne plangem viitorul, prezentul rau ne doare
Cu litere de sange vom scrie-n testament

Suntem tinuti in lanturi, cu iz de saracie
Iar ziua care vine e ultimul blestem
Va credeti mari stapani, ne vreti sclavi pe vecie
Si sufletele noastre, le luati, le faceti ghem

Sa va feriti de ziua cand ale noastre lacrimi
Vor inunda si visul ce-acum cald va apare
Nu vom uita durerea si erele de patimi
Ne-ati rupt, ne-ati pedepsit, voi viermi fara valoare!

Traim in tara-n care ceasul se-nvarte invers
Iar cetele de ingeri traiesc in iadul greu
Muncim fara odihna si ne hranim din mers
Iar voi, ciudatii naibii, nu veti trai mereu!

Traind în întuneric, n-o să vedem lumină

Ne vreți pe toți săraci , cât credeți c-o să țină? 
Ne-am săturat de voi, viermi mici și mari lichele 
Purtați atâta aur pe trupul plin de vină, 
Iar noi ne facem haine din colțuri de perdele

Muncim fără oprire când voi dansați prin crame 
Vă credeți Dumnezei când toți vă cântă-n strune 
Le dați spaga la chelneri salariul unei mame, 
Iar noi mâncăm doar resturi muncind aproape o lună

Știți că vă spun în față și știți că nu vă mint 
V-aș rupe un picior, v-aș fractura o mână 
Copiii voștri beau din căni mari de argint, 
Iar noi le dăm la prunci pâini vechi de-o săptămână

Ce paradox de țară, ce junglă fără lege 
Dar, noi, cei necăjiți chiar n-avem nicio vină? 
Stăm drepți în fața lor, deși prea rău ne merge 
Traind în întuneric , n-o să vedem lumină

 

DE VOI ROMÂNI ÎMI PASĂ

 

 Venim din timpuri sfinte, gonim spre nicăieri

 Paralizați pe suflet de trădători de țară

 Trăim prezent continuu, un azi la fel ca ieri

 Nu mai topim secunde, ci doar clipe de ceară

 

 Suntem chiar sclavi în țara stăpânilor de paie

 Dintr-un salariu mediu mâncăm doar coji de pâine

 Umblăm cu haine rupte căci n-avem bani de straie

 Mușcăm unii din alții cu colții mari de câine

 

 Copiii noștri sfinți din fașă-s condamnați

 Bunicii-s umiliți după o viață tristă

 Intelectuali de clasă , azi se trezesc ratați,

 Iar timpul se măsoară prin lacrimi în batistă

 

 Bătrânii-s judecăți pentru un ou și-un pește

 Iar criminalii scapă cel mult cu-o suspendare

 Ce junglă fără legi, ce țară asta este,

 În care până chiar și sângele ne doare?

 

 Plecați prin țări străine, vă înțeleg frustrarea

 Familia e sfântă și trebuie hrănită

 Dar, forța e în noi ca să schimbăm culoarea

 Vă înțeleg durerea și inima rănită

 

 Mi-e dor de voi prieteni, familiile v-așteaptă

 Noi ce-am rămas aici vă vom aduce acasă

 Vom lichida sistemul, vom ține calea dreaptă

 Apoi pot să și mor, DE VOI ROMÂNI ÎMI PASĂ

 

Ne-ați furat până și "Amin-ul"

 

 Vă credeți mari stăpâni, cu aur chiar și-n gură

 Noi nu avem de-o vreme nici seri, nici dimineți

 Suntem egali cu toții, voi viermi fără măsură

 Sau noi trăim o viață, iar voi vreo zece vieți?

 

 Nemuritori vă credeți, dar , moartea nu v-așteaptă

 Ne ia pe toți în parte, la ușă nu va bate

 Să vă feriți apoi de judecata dreaptă

 Sau și pe-aceea vreți s-o cumpărați în rate?

 

 Ne umiliți bunicii prin pensiile mizere

 Sau asta vă e planul să moară cât mai mulți?

 Prin voturile lor aveți acum putere

 Și-un suflet prea minuscul ascuns de-atâtea burți

 

 Ne plâng în cor părinții, salariul e motivul

 Căci dup-o lună-ntreagă ajung doar de trei pâini

 Sunt toți roboți, nu oameni, nu mai răspund la stimul

 Iar voi o haită mare de jeguri și de câini

 

 Copiii își cer dreptul, dar, voi le-ați luat speranța

 I-ați condamnat din scutec și le-a rămas doar chinul

 La ușa vieții lor le-ați încuiat și clanța

 Nu pot să se mai roage, le-ați luat chiar și "Amin-ul"

 

Sunt un nebun de țară, bolnav de națiune

 

Sunt un nebun de țară, bolnav de națiune

Ca să-mi apăr glia, lepăd și mândria

Marea, munții, Deltă, toate-s o minune

Dumnezeu le-a spus, simplu: ROMÂNIA!!!

 

Singur sunt un nimeni, toți, o forță mare

Cu tacerea noastră suntem doar complici

Stropii grei de ploaie sunt lacrimi amare

Care cad din ceruri pentru noi cei mici

 

În genunchi, Iisuse, mă prezint la Tine

Rugăciunea-mi spune tot ce-i omenesc

Buzele șoptesc sunete creștine

Să salvezi Stăpâne tot ce-i omenesc

 

Sunt un nebun de țară, bolnav de națiune

O maladie grea, dar, fără tratament

Celula tricoloră e foc și rațiune

E bogăția mea ce-o las în testament

 

Rog iartă-ne Ștefane, Mihaie și tu, Vlade!

 

Nu merităm onoarea de-a ne numi români

Stăm toți cu mâna-n sân și asta nu se cade

N-avem sânge de slugă, cum nici ei de stăpâni

 

Rog iartă-ne părinte, tu mamă și tu, tată!

Nu merităm onoarea de-a ne numi copii

Ne batem joc de-ndemnul: “Acum ori niciodată!”

Uităm că toți ne naștem ai României fii

 

Rog iartă-ne Dobroge, Ardeal și tu , Moldovă!

Nu merităm onoarea de-a ne numit toți frați

Uităm că ochii noștri citesc aceeași slovă

Văd tot mai mult români pe suflet bandajați

 

Rog iartă-ne copile, tu fiu, dar, și tu, fiică!

Nu merităm onoarea de-a ne numi părinți

Căci nu luptăm mai mult și tremurăm de frică

Rog iartă-ne copile cu sânge pur de sfinți!

 

Azi vă blestem pe toți, voi rasă păcătoasă!

 

 Azi vă blestem pe toți , voi rasă păcătoasă!

 Creație divină ce-și uită Creatorul

 Ați transformat în sânge și lacrima apoasă

 Și ați ucis cu fapta speranța, viitorul!!!

 

 Nu mai contează astăzi valoarea sau cultura

 Inculți cu patru clase , ne umiliți mereu!

 Cu banii ce-ați furat sfidați chiar și natura

 Și fiecare-n parte vă credeți Dumnezeu!

 

 satana vă conduce, la bani vă închinați

 Nici curve nu mai sunteți, ele își știu clar prețul

 Și aerul se strică căci încă respirați

 Vă construiți palate când meritați cotețul!

 

 Furați cu Tir-ul banii când restul țării moare

 Din resturi de mâncare mai păcălim o zi

 Degeaba v-arestează și vă pun la răcoare

 Atunci când veți ieși , voi tot bogați veți fii!

 

 Azi vă blestem pe toți , voi rasă păcătoasă!

 Pentru un leu furat, un an de pușcărie

 Și tot n-ar fi de-ajuns, voi specie buboasă

 Ne-ați condamnat copiii din fașă, pe vecie!!!

 

Nu asta-i țara mea , de curve și de hoți!!!

 

Nu asta-i țara mea, de curve și de hoți

Cea plină de hiene cu hrana mult prea crudă

M-am săturat deja să vă înjur pe toți

E vremea să schimbăm, dar cin’ să mă audă?

 

Deschid televizorul, văd numai animale

Și nici un OM acum nu se mai vede-n zare

Pe internet găsim doar multe trupuri goale

De parc-am fi o marfă expusă la vânzare

 

Ce bine vede dracu’ și ce privire are

Căci banii-s ochiul său și pentru ei trăim

Păcatele comise sunt cea mai grea tumoare

Și când e prea târziu, i-am da pe toți să fim

 

Femeile se-oferă mai rău ca pe tarabe

Apoi se plâng la ceruri că au sterp pântecul

Degeaba trupu-i tare, de sufletele-s slabe

Azi nu vă mai salvează nici chiar descântecul!

 

Nu asta-i țara mea , de curve și de hoți

Știu că suntem săraci și că ne este greu

Iisus s-a umilit pe cruce pentru toți

Iar noi doar niște viermi , îl răstignim mereu

 

Cum poți sfinți o țară blestemată??!!??

 

 Cu poți sfinți o țară blestemată

 Cum poți s-aprinzi un foc care s-a stins

 Cum poți salva o rasă dărâmată

 Cum poți atinge iarba când a nins?

 

 Cum poți sfinți o țară blestemată

 Când Dumnezeu e răstignit de nou

 Când pruncii ne sunt condamnați din fașă

 Iar frica nu ne dă niciun erou?

 

 Cum poți sfinți o țară blestemată

 În care la putere sunt doar hoți

 Când mâine este doar o altă dată

 Aceeași pentru mine, ei și toți

 

 Cum poți sfinți o țară blestemată

 Când lacrima e doar un strop de sânge

 În care conștiința e patată

 Iar mama pentru pruncul ei azi plânge?

 

 Cum poți sfinți o țară blestemată

 Când sufletul treptat se descompune

 În care dragostea e demodată

 Români, prin fapte și prin rugăciune!