Poezii de ANDRA DUMINICĂ

VIAŢA DE SUS ÎN JOS…
 
... sau de jos în sus
rămâne constantă
 
O teorie a lui Pitagora
de-a lungul
şi de-a latul timpului
își schimbă

intonația
dupa cum strigi la ea
 
Pare ambițioasă
sau pesimistă
 
Exact cum ești și tu...

   
SCHIŢĂ
 
Hapsână, trag
dintr-o țigară...
 
fumul inundă
fără a pune
întrebări
 
camera, părul, plămânii
vioara înțeapă inima
 
Cea mai dulce otravă
a durerii -
Tu...


AI O SCORBURĂ…
 
... în suflet
 
cu toții avem
însă
a ta e diferită
 
Nu încerc
să o străbat
m-aș pierde
în putreziciunea sa
 
Sunt nouă
în lume
 
Am rătăcit
și prin altele
dar nu mi-am găsit locul...


CÂT POŢI TURNA...
 
... într-o cană
tot atât
te poți vărsa
într-un suflet
găsit din întâmplare
 
Purtăm discuții orbești
ce scot în lumină
banalități
 
Iluzie satisfăcătore
dar macabră...


SOMNUL…
 
... stăpânul meu
mă îndeamnă
să culeg haine
din pomul cel mai de sus
dar eu
am un metru și un pic
tocuri nu găsesc
scară nici atât
 
de așteptat să cadă
nu am timp
 
pot merge și dezbrăcată...


AI ARUNCAT ZARURILE…
 
... cu propriile-ți fețe
pe încheietura mâinii mele
 
Ești diferit
nu nepotrivit
cu tine însuți
 
Zgomotul puternic
dansează în mintea mea
goală pe dinăuntru
eram odată
 
Simt aerul curat cum intră
în cameră
o altă fereastră a fost deschisă...
 

ÎN ZIUA ACEEA…
 
am făcut alegerea
de a îmbătrâni
separat
 
Am găsit
mai aproape
obiceiurile păgâne ale inimii
ce a învățat
să înțepe acum
 
Nimeni nu știe
ce întins e rimelul
lumea pare şi mai  străină
 
Admir creionul...
se consumă
dar înnobilează hârtia
lăsând în urmă
suferință nevăzută
 
Tuşesc
elimin fumul de țigară
 
Plămânii mă acuză
de o boală apusă...


ACUM…
 
că ți-ai sincronizat
bătăile inimii
cu ceea ce dorești
pleci
 
Mă obișnuisem
cu greutatea
 
Acum e răcoare
greierii îmi țin companie
firul de iarbă îmi mângâie
dimineața
 
Adevărat e
că
am început să respir...


AM MAI TRĂIT
 
Îmi recunosc pașii...
 
Dumnezeule
cu ce am greșit?
 
Să fi fost prea sadică
ori egoistă
pentru a-mi atinge scopul?
 
Florile putrezi în vază
îşi lasă candoarea
aspura intențiilor mele
 
Negre îmi sunt
întrezăririle cu viața
nu știu să apreciez darul făcut
 
Mă urmărești pătimaș
dezamăgit
scările  sufletului meu
sunt întortochiate
vechi mărturii ale unor ceasuri  trecute -
 
M-am întors în această lume
totuşi
îmi este dor de acasă...