Voi rămâne ca un gând închis în mintea ta

o femeie ce s-a oprit să îţi spună ca are două vieţi

poate că şi ăsta este un mare dezastru

să trăiesc şi aici cu picioarele bine înfipte

într-o viaţă banală

dar şi acolo în mintea ta

unde îmi iubesc fiecare pas

 

ştiu că vei păstra o secundă

sau poate mai mult

întâlnirea noastră accidentală

marele chin al neînţelegerii

dar acolo

în mintea ta

totul pare uşor

 

voi rămâne un mare dezastru

care te va urmări vieţi de-a rândul

ştiu

totul  e neînţeles acum

până şi cuvintele astea simple

până şi chemările mele repetate

 

voi rămâne un gând

nimic mai mult

o femeie banală

care lasă urme neînţelese

prin toată fiinţa ta

 

Bărbatul acesta va fi scris până la ultimul cuvânt

 

îi veţi auzi cântecul

sângele

carnea

voi ajunge până la memoria firului de nisip

trecut prin sita vremii

din generaţie în generaţie

îi veţi vedea lanţurile din jurul gleznelor

şi praful ce s-a ridicat în urma lui

mâinile ce au zidit minunile lumii

 

bărbatul acesta va fi scris până la ultima suflare

îi veţi atinge rănile ca unui evadat

îl veţi adăposti în minţile voastre

îi veţi cunoaşte neodihna

pentru că eu voi ajunge

până la memoria primului fir de nisip

iar voi

îi veţi iubi

odată cu mine

fiecare gând

 

bărbatul acesta va fi scris până la ultimul cuvânt

aşa cum e scris în marea carte a lumii

 

Exista în mine o parte din Dumnezeul tău

 

într-o zi voi tăia tot întunericul şi-ai să vezi

cum mă închin ca un soldat urmărit

de amintirile de pe front

cu trupuri mutilate

cu noroi şi cai ce n-au putut să treacă

peste şanţurile pline cu apă

 

într-o zi ai să mă vezi aşa cum sunt

carne 

oase

poate şi un suflet aruncat acolo în grabă

iar Dumnezeul tău mă va recunoaşte

după toate cuvintele astea ajunse pe patul morţii

bătrâne

singure

gata de spovedit

 

într-o zi îţi vei da seama că Dumnezeul tău

m-a salvat de pe front

m-a scos din noroi

m-a cărat în spate

mi-a vindecat rănile

şi m-a învăţat să te scriu

cu toate cuvintele astea

bătrâne

singure

 

Se face seară

 

peste umărul tău trec gândurile mele

ca păsările grăbite

ştiu

ştiu

va veni furtuna

de la primele noastre cuvinte se auzeau

clopotele vechii biserici

anunţând un mare dezastru

 

se face seară

suflete

îţi trăiesc tăcerea

ca pe o durere ascunsă

ca pe o rană nevindecată

peste umărul tău cald trec gândurile mele

şi se pierd în zare

ca păsările

ştiu

ştiu

mă vei ţine ascunsă în buzunarul de la cămaşă

ca pe o fotografie veche

ca pe o rană nevindecată

 

se face seară

şi încă mai aud clopotele vechii biserici

şi cântecul tău pierdut

ştiu

ştiu

va veni furtuna

anunţând un mare dezastru

dragostea asta

 

E doar o noapte şi o dragoste

 

îmi zic

nimic mai mult

braţele mele vor tăia visele în bucăţi egale

dar totul mă va chinui

până şi banalele întrebări

îşi vor înfige colţii

 

 

e doar o noapte şi o dragoste

da

o dragoste

ca o rană adâncă

pe care o voi iubi tot restul vieţii

îmi zic

nimic mai mult

 

e doar o noapte şi o dragoste

pentru mine

totul mă chinuie

până şi gândul că îţi împarţi cuvintele

cu o altă femeie

 

e doar o noapte şi o dragoste

îmi zic

nimic mai mult

nimic mai mult