Poezii de Bogdana Elena Simionescu

Orice ar fi iubește, zâmbește și dăruiește!

 

Și ce dacă sunt furtuni, tu iubește,

Ce dacă sunt flăcări de venin, tu zâmbește!

Dacă plouă cu  lacrimi, tu cântă,

Dacă simți valuri de stânci,  pricesne, ascultă!

Și ce dacă spun cei din jur că nu e de tine,

Tu fă din tot sufletul, ce inima-ți spune,

Ce dacă ei mai mult te vor urî, tu continuă,

Ce dacă te vor lovi, tu visul ți-l animă!

 

Și ce dacă sunt gloanțe de minciuni,  fii adevăruri,

Ce dacă sunt peșteri macabre, fii paradisuri!

Ce dacă ești la răscruce de necazuri, nu renunța,

Ce dacă a ta corabie se crapă, nu abandona!!

 

Orice ar fi iubește, zâmbește și dăruiește,

Nu uita că totul nu e doar o poveste,

E o lecție-șansă de evoluție spirituală,

Să nu crezi întamplarea, banală!!

Orice ar fi iubește, zâmbește și dăruiește,

În viață duhovnicească, trăiește!

 

Pe pâmânt cât trăiești

 

Pe pământ cât trăiești,

Omule să iubești,

De la soare, la pământ,

De la faptă, la cuvânt,

De la stele și lună,

Pân’ la apa din fântână!

De la piatră, la ființă

Și să ai mereu credință!

 

Pe pâmânt cât trăiești,

Omule să dăruiești,

Să nu ceri răsplată,

De la nimeni, niciodată!

Să dai toată dragostea,

Să bucuri mult lumea,

Să nu trăiești pe lume,

Omule doar pentru tine!!

 

Pe pământ cât trăiești,

De ți-e greu, tot să zâmbești,

Să nu te lași învins,

Chiar dacă ai părul nins!

Să nu-ți lași aproapele,

Să-l doboare stâncile,

Tu să i le faci soare,

Să-i topească jalea mare!

 

Pe pământ cât vei trăi,

Ca un înger tu să fii!

Să lași din flori curcubeu,

Chiar și sufletului rău!

Să îndemni lumea la bine,

Să trăiască-n iubire!

Să nu uiți de Dumnezeu

Și să-i mulțumești mereu!

 

Pentru zâmbetul tău...mereu

 

Îmi fac privirea trandafir,

Cu gust dulce de vin,

Pentru zâmbetul tău,

Ce mă captivează rău!

 

Îmi fac sărutarile,

Cu gust de iubire,

Pentru zâmbetul tău,

Ce este raiul meu!

 

Îmi fac versurile,

Zâne în zori de fericire,

Pentru zâmbetul tău,

Oază pentru sufletul meu!

 

Îmi fac clipele, eșarfe

Cu glas de viori gingașe,

Pentru zâmbetul tău,

În care aș trăi, mereu!

 

Îmi fac cuvintele, flori,

Ți le dăruiesc, în culori,

Pentru zâmbetul tău,

Trăiesc iubind, eu!

 

Îmi fac brațele soare,

Pe tine să te-mpresoare!

Pentru zâmbetul tău,

Aș oprii timpul într-un ecou!

 

Pentru zâmbetul tău,

Am să-ți dau iubirea mereu,

Am să-ți fiu ca un înger,

Infinit te iubesc!!

 

Să dezlegăm timpul

 

Din privirile mele îți fac petale,

Să pășești ca un crai, pe-a iubirii cale!

Din zâmbete îți fac aripi de îngeri,

Să zbori prin sclipiri de mângâieri!

Din glas am să-ți fac o romanță,

Să îți fie răsărit de dimineață!

Din brațele mele, îți fac soare,

În dragoste să te-mpresoare!

Din enigmele sufletului, lumini

Îți fac, să poți mult să mă alini!

Din tăcere am să îți fac, glas de dorință,

Să auzi inima ce te îndeamnă!

Din umbrele reci ale unor lacrimi amare,

Am să-ți fac clipe, calde și caramelizate!

Din șoapte cu lichior de visuri,

Îți fac ale dragostei, paradisuri!

Din mine, vei face parte tu,

Vino să ne dezlegăm timpul,

Să ne iubim din suflet,

În caleașca fericirii te aștept!

 

Trebuie doar să ne iubim!

 

Ne rătăcim prin amalgam de întrebări,

Destrăm ale șanselor zări,

Ne deșirăm în ploi de melancolii,

Uităm de-al copilului suflet, zi de zi!

 

Ne scufundăm în neîncredere,

Cu pașii amețiți, bolnavi de durere!

Ne închidem în corsete de lacrimi,

Văitându-ne de atâtea patimi!

 

În umbre lăsăm multe visuri,

Că pentru alții ,facem compromisuri!

În vulcane perfide ne aruncăm,

Pe mâna falsei iubiri, ne lăsăm!

 

Ne atașăm de gânduri zvârcolite,

De pesimism abisal, înnegrite!

Ne lăsăm vrăjiți de vorbe mieroase,

Apoi simțim cuțitul până la oase!

 

Devenim plumb și statui atât de reci,

Sfâșiem cu ură, florile de pe poteci!

Nu ne mai pasă de semeni, de frați,

Ne învrăjbim ca niște demonizați!

 

Judecăm aspru fapte, cuvinte, gesturi

Ale noastre ne par a fi îngeri!

Discriminăm, batjocorim,

Am uitat că trebuie  DOAR , să ne iubim!

 

Nu încolți iubirea în cameleoni demonici!

 

Cu iubirea nu poți face copilării,

Cu sentimentele, preșuri!

Nu pune în iubire, perfidie

Arivism, compromisuri, prostie!

Nu pângări iubirea cu adulterul,

Nici nu o face zdreanță cu demonul!

Nu o lovi cu ofense, cu pumni și cu picioare,

Nu o face o himeră amăgitoare!

Nu o zdrobi în gura vicleană a lumii,

Nu face din ea, rana inimii!

 

Hai să nu ne mai plângem de suferință!

 

Hai să nu ne mai plângem de suferință,

Ci să ne lăsăm însoriți de îngeri prin credință!

Suferința-i ca un munte legat de picior,

Te trage în jos, lăsându-ți urme care dor,

Credința divină, aripi cu duh în ele

Te ridică și te-nalță din orice rele!

Hai prietene dă-mi toate lacrimile.

Toate furtunile și pietrele,

Să ți le pun în iubire de Dumnezeu,

Îmi doresc să-ți fie mult bine!

Simte cum te descătușezi de iadul vaietelor,

Simte cum zbori în raiul bucuriilor!!

Simte suflet drag și bun,

Că-ți voi fi alături pe-al vieții drum!

 

Viața mea

 

Viața mea este  o catifea,

Cu gust afabil de cafea,

Sorb din ea zahărul

Ce mi-l dă destinul!

 

Viața mea este o călimară,

Cu trup de primăvară,

Cu penița visării,

Scriu iubirea mării!

 

Viața mea este o doină,

În a dorului mireasmă,

Mi-o cântă soarele,

S-aline lacrimile!

 

Viața mea este o șoaptă,

În cerul iubit-mbrăcată,

Cu stelele lui divine,

Îmbrac zările din mine!

 

Viața mea este o harpă,

Cântă la ea noaptea toată,

Cântă dragostea,

Ce ne-am face fără ea??

 

Viața mea este o poezie,

Sufletul în iubire o scrie,

Mă las în versuri contopită,

De cuvânt romantic, iubită!