Eram

Pentru tine eram un Zeu

Eram un înger pe pământ

Eram un tandru creator

Eram al tău, un Dumnezeu

Fără mine în a ta viața

O scară n-o urcai

Un pas tu nu făceai

Nici un zâmbet nu aveai

 

Eram al tău aer ce-l respirai

Eram al tău pământ pe ce călcâi

Eram al tău fruct ce te hrănea

Eram acea inimă ce mult bătea

 

Acum în a ta privire

Văd un sumbru negru amar

În vocea ta se aude

Doar cuvinte fără un simt

 

Acum în a ta viață 

Un alt Zeu a apărut

Și sufletul ți-l modelează

Iar eu,,,, o relicvă din trecut

 

Pentru tine el acum

E un vis ce coșmarul îl alungă

Îți aduce fericirea ce-o urăsc

Urăsc puterea ce ți-o dă

 

De mine ușor te-ai lepădat

Și încet,încet mai și uitat

Dar ceia ce urăsc eu de fapt

Urăsc că nu pot să te urăsc

 

Souvenir

 

Sufletul ușor s-a vindecat

Inima cioburile și-a adunat

Vechea formă începe de a-și da

Ochii, un deșert uscat

Pe care roua a început să cadă 

 

Speranța a început să reapară 

Durerea, aproape că ai uitat de ea

Și altă viață ai urmat

Dar totuși ceva tu ai păstrat

 

O scoică, o floare uscată 

O lingură, o ceașcă, o felicitare 

O sticlă de parfum goală 

Ceva de el să-ți amintească 

 

O cicatrice frumoasă aminte să-ți aducă 

De clipele de fericire

De chipul lui de atunci

De a lui frumoasă nebunie

De el, de a ta iubire

 

Cu el întreaga zi în gând vei fi 

Când prin casă din întâmplare 

Amintirea lui într-un sertar o vei găsi 

Și cu un tremurat în buze îți vei șopti:

Unde o fi ? Ce-o face acum?

 

Prefer

 

Lacrimile mi-le ascund

Mă închid în mine ca o fortăreață 

Nu las nimic să intre sau să iasă 

Nu las pe nimeni durerea să-mi citească 

 

Mint pe toți, mă mint pe mine

Mint că totul e perfect

Mint că acum îmi e mai bine

Mint că suferință eu nu simt

 

În gând îmi spun că nu mi-e dor

Inimii îi spun că nu-i lipsești 

În oglindă îmi șoptesc 

Că eu nu te iubesc

 

Prefer acum să mă prefac

Prefer totul să ignor

Prefer să cred, prefer să sper

Că poate așa va fi mai bine

 

Căutând perfecțiunea 

 

Toată viața perfecțiune cauți 

Poate și-n persoanele apropiate 

Dar perfecțiunea nu există 

În viziunea noastră toți suntem perfecți 

 

Într-o lume defectă 

Sunt eu un imperfect 

Ce caută o imperfectă 

Împreună să formăm un tot perfect

 

Nu sunt înger, nu sunt zeu

Nu sunt bun dar nici nu-s rău 

Sunt o creație imperfectă 

A unui perfect creator 

 

Sunt modelat cu o eroare 

Rezultat al defecțiunii 

Ce pe mine mă înconjoară 

Când deschid ușa și pășesc afară 

 

Este oare un defect ?

Ca eu caut o imperfectă 

Cu care să aspir la un tot perfect

Într-o lume imperfectă

 

Hai la mine

Hai te rog în lumea mea
Hai ia loc în inima mea
Hai durerea s-o alungi
Hai speranță să-mi aduci

Hai tu, suflet cald
Hai tu, spirit rebel 
Hai cu trupul tău de Hera 
Hai cu mângâierea ta de Afrodita

Hai te rog în lumea mea
Hai ia loc în inima mea
Hai durerea s-o alungi
Hai speranța să-mi aduci

Tu cu ochii ca oceanul
Tu cu părul roșu de apus
Hai și învie al meu suflet
Hai și fa-mă doar al tău

Haide tu a mea dorință
Căci nopțile la tine m-am rugat
În cale să-mi răsări 
Inima să mi-o dezgheți

Hai te rog în lumea mea
Hai ia loc în inima mea
Hai durerea s-o alungi
Hai speranță să-mi aduci

 

Înapoi în iad.

 

Cu inima cioburi

Cu lacrimi în ochi,

Cu sufletul trist

Singur iar merg.

 

Pas la pas 

Cu mine însumi,

Fără nimeni

De mâna să mă țină.

 

Drumul vechi

Mi l-am reluat,

O clipa de la el

Fericit m-am deviat.

 

Singur în viața

O clipa nu am fost,

Din iadul meu

Eu evadam.

 

De el ușor m-a lepădat

În clipele când muritoarea mea,

În fața-mi apărea

Și de infern ea mă rupea.

 

Din demon, înger deveneam

Și răutatea mea 

Din sânge dispărea

Iar ochii iubire-mi lumina.

 

Acum totul e pierdut

Cu amintiri frumoase din trecut,

Cu greu spre iad eu mă îndrept

În lumea mea de altă dată.

 

Deși acum mă simt schimbat

În infern iar să ajung,

Față lui nu pot să fac

Cum făceam eu în trecut.

 

De infern mă simt chemat

Din păcate de ales nu am

Sau...... Poate am

Pot ușor să aleg să mor.

 

Stele rătăcite 

 

Iubita mea prinde-mă de mână în această zi

Și-om vedea  în noapte unde ne-om trezi

Vreau să fii stea rătăcită pe cerul  meu

Iar eu steaua sufletului tău

Nu vreau să fim particule de praf în univers

Să fim iubirea ce  merge în același sens

Poate dacă cerul ne-ar primi să locuim

Noi doi puterea o s-o găsim 

Să ieșim din întuneric,să nu mai rătăcim

Acum simt că suntem două stele ce lucim

Dintr-o constelație pe car noi doi o s-o sfințim

Privește cerul,iubito cum plânge !

Noi doi ne iubim și plutim pe Calea Lactee

Eu sunt bărbat ,tu ești femeie

Și aparținem acestui pământ

Am găsit a vieții cheie...........

 

Mântuire 

 

Bucuros pe-o bancă sta

Un boschetar,un amărât ce cugeta,

S-a așezat pe bancă fără rost

Cu haina ruptă doar cu-un pantof...

 

Sânge nobil,bani și case,

Mai demult le-avea pe toate

Servitorii la picioare,

Dar n-avea inimă mare.

 

El copilul răsfățat 

Oare de ce i-ar fi păsat ?

Era atât de înfumurat

Și....viața unui tânăr a luat.

 

Un gest greșit necugetat

Viața toată i-a schimbat

Au urmat ani plini de-amar,tristețe,

De-acum amărăciune avea să-îl răsfețe.... 

 

În gândul lui plin de-amar

O,încolțise-al bucuriei plan!

Și a decis să dea la schimb

În locul vieții ce fusese luată

Șapte vieți ..așa deodată

 

A dat bani și cele case 

Numărând pe la vreo șase

Degeaba a dat tot ce-a avut

Nici astea nu l-au mulțumit

 

Și-atunci în lume-a căutat

Un suflet bun păcatele să-i spele

El își dorea ca sănătatea să-i redea

C-o inimă ce lui nu-i trebuia

 

Un boschetar,un amărât ce-i bucuros

El nu mai este cine-a fost

Pe un trăgaci ușor el apăsa

Un plan de mântuire gestul îl numea

 

A fost pe lume un om odată

Cu case bani și sânge nobil

Dar nu i-au fost spre folosire

Nici macar spre mântuire..

 

Mă pierd 

 

Mă pierd în ape tulburi

Mă pierd prin ale mele drumuri

Mă pierd prin ceata deasă 

Dragostea din mine începe să iasă

 

Simt acum cum iubirea-mi piere

Simt acum cum inima mi se răcește

Și ușor, ușor mi se împietrește 

Îmi piere speranța de o revedere

 

Acum speranța de mine fuge

Și ochii după tine rage

Simt cum picioarele îmi cedează 

Și gândurile cu tine din cap îmi evadează 

 

Mă pierd prin vânt, prin ploaia deasă 

Mă pierd printre ale tale amintiri

Prin ale tale tandre gesturi

Mă pierd că iubirea ta mă lasă 

 

De ce mă plângeți 

 

De ce mă plângeți voi acum

De ce la capul meu o lacrimă vărsați 

Voi nu știți, că aici am fost în trecere?

Pentru mine aici a fost un test.

 

De ce, vă îndoiți de a mea fostă viață

De ce, vă îndoiți de ale mele drumuri alese

Voi nu știți că în această viață, 

Toate drumurile duc aici

 

De ce acum îmi duceți lipsa

De ce acum, când e târziu 

Unii în viață m-au și uitat

Al lor drum ei și-au urmat

 

De ce, vă șoptiți ca e devreme 

Că eu cu voi, puteam  ca-să mai stau

M-am născut, am învățat 

Poate, pe unii am și ajutat

 

De ce atâta tristețe acum

De ce atâtea lacrimi și întrebări 

Am venit,  ceva în urmă v-am lăsat

Și apoi în grabă,,,,, v-am pupat