Eram
Pentru tine eram un Zeu
Eram un înger pe pământ
Eram un tandru creator
Eram al tău, un Dumnezeu
Fără mine în a ta viața
O scară n-o urcai
Un pas tu nu făceai
Nici un zâmbet nu aveai
Eram al tău aer ce-l respirai
Eram al tău pământ pe ce călcâi
Eram al tău fruct ce te hrănea
Eram acea inimă ce mult bătea
Acum în a ta privire
Văd un sumbru negru amar
În vocea ta se aude
Doar cuvinte fără un simt
Acum în a ta viață
Un alt Zeu a apărut
Și sufletul ți-l modelează
Iar eu,,,, o relicvă din trecut
Pentru tine el acum
E un vis ce coșmarul îl alungă
Îți aduce fericirea ce-o urăsc
Urăsc puterea ce ți-o dă
De mine ușor te-ai lepădat
Și încet,încet mai și uitat
Dar ceia ce urăsc eu de fapt
Urăsc că nu pot să te urăsc
Souvenir
Sufletul ușor s-a vindecat
Inima cioburile și-a adunat
Vechea formă începe de a-și da
Ochii, un deșert uscat
Pe care roua a început să cadă
Speranța a început să reapară
Durerea, aproape că ai uitat de ea
Și altă viață ai urmat
Dar totuși ceva tu ai păstrat
O scoică, o floare uscată
O lingură, o ceașcă, o felicitare
O sticlă de parfum goală
Ceva de el să-ți amintească
O cicatrice frumoasă aminte să-ți aducă
De clipele de fericire
De chipul lui de atunci
De a lui frumoasă nebunie
De el, de a ta iubire
Cu el întreaga zi în gând vei fi
Când prin casă din întâmplare
Amintirea lui într-un sertar o vei găsi
Și cu un tremurat în buze îți vei șopti:
Unde o fi ? Ce-o face acum?
Prefer
Lacrimile mi-le ascund
Mă închid în mine ca o fortăreață
Nu las nimic să intre sau să iasă
Nu las pe nimeni durerea să-mi citească
Mint pe toți, mă mint pe mine
Mint că totul e perfect
Mint că acum îmi e mai bine
Mint că suferință eu nu simt
În gând îmi spun că nu mi-e dor
Inimii îi spun că nu-i lipsești
În oglindă îmi șoptesc
Că eu nu te iubesc
Prefer acum să mă prefac
Prefer totul să ignor
Prefer să cred, prefer să sper
Că poate așa va fi mai bine
Căutând perfecțiunea
Toată viața perfecțiune cauți
Poate și-n persoanele apropiate
Dar perfecțiunea nu există
În viziunea noastră toți suntem perfecți
Într-o lume defectă
Sunt eu un imperfect
Ce caută o imperfectă
Împreună să formăm un tot perfect
Nu sunt înger, nu sunt zeu
Nu sunt bun dar nici nu-s rău
Sunt o creație imperfectă
A unui perfect creator
Sunt modelat cu o eroare
Rezultat al defecțiunii
Ce pe mine mă înconjoară
Când deschid ușa și pășesc afară
Este oare un defect ?
Ca eu caut o imperfectă
Cu care să aspir la un tot perfect
Într-o lume imperfectă
Hai la mine
Hai te rog în lumea mea
Hai ia loc în inima mea
Hai durerea s-o alungi
Hai speranță să-mi aduci
Hai tu, suflet cald
Hai tu, spirit rebel
Hai cu trupul tău de Hera
Hai cu mângâierea ta de Afrodita
Hai te rog în lumea mea
Hai ia loc în inima mea
Hai durerea s-o alungi
Hai speranța să-mi aduci
Tu cu ochii ca oceanul
Tu cu părul roșu de apus
Hai și învie al meu suflet
Hai și fa-mă doar al tău
Haide tu a mea dorință
Căci nopțile la tine m-am rugat
În cale să-mi răsări
Inima să mi-o dezgheți
Hai te rog în lumea mea
Hai ia loc în inima mea
Hai durerea s-o alungi
Hai speranță să-mi aduci
Înapoi în iad.
Cu inima cioburi
Cu lacrimi în ochi,
Cu sufletul trist
Singur iar merg.
Pas la pas
Cu mine însumi,
Fără nimeni
De mâna să mă țină.
Drumul vechi
Mi l-am reluat,
O clipa de la el
Fericit m-am deviat.
Singur în viața
O clipa nu am fost,
Din iadul meu
Eu evadam.
De el ușor m-a lepădat
În clipele când muritoarea mea,
În fața-mi apărea
Și de infern ea mă rupea.
Din demon, înger deveneam
Și răutatea mea
Din sânge dispărea
Iar ochii iubire-mi lumina.
Acum totul e pierdut
Cu amintiri frumoase din trecut,
Cu greu spre iad eu mă îndrept
În lumea mea de altă dată.
Deși acum mă simt schimbat
În infern iar să ajung,
Față lui nu pot să fac
Cum făceam eu în trecut.
De infern mă simt chemat
Din păcate de ales nu am
Sau...... Poate am
Pot ușor să aleg să mor.
Stele rătăcite
Iubita mea prinde-mă de mână în această zi
Și-om vedea în noapte unde ne-om trezi
Vreau să fii stea rătăcită pe cerul meu
Iar eu steaua sufletului tău
Nu vreau să fim particule de praf în univers
Să fim iubirea ce merge în același sens
Poate dacă cerul ne-ar primi să locuim
Noi doi puterea o s-o găsim
Să ieșim din întuneric,să nu mai rătăcim
Acum simt că suntem două stele ce lucim
Dintr-o constelație pe car noi doi o s-o sfințim
Privește cerul,iubito cum plânge !
Noi doi ne iubim și plutim pe Calea Lactee
Eu sunt bărbat ,tu ești femeie
Și aparținem acestui pământ
Am găsit a vieții cheie...........
Mântuire
Bucuros pe-o bancă sta
Un boschetar,un amărât ce cugeta,
S-a așezat pe bancă fără rost
Cu haina ruptă doar cu-un pantof...
Sânge nobil,bani și case,
Mai demult le-avea pe toate
Servitorii la picioare,
Dar n-avea inimă mare.
El copilul răsfățat
Oare de ce i-ar fi păsat ?
Era atât de înfumurat
Și....viața unui tânăr a luat.
Un gest greșit necugetat
Viața toată i-a schimbat
Au urmat ani plini de-amar,tristețe,
De-acum amărăciune avea să-îl răsfețe....
În gândul lui plin de-amar
O,încolțise-al bucuriei plan!
Și a decis să dea la schimb
În locul vieții ce fusese luată
Șapte vieți ..așa deodată
A dat bani și cele case
Numărând pe la vreo șase
Degeaba a dat tot ce-a avut
Nici astea nu l-au mulțumit
Și-atunci în lume-a căutat
Un suflet bun păcatele să-i spele
El își dorea ca sănătatea să-i redea
C-o inimă ce lui nu-i trebuia
Un boschetar,un amărât ce-i bucuros
El nu mai este cine-a fost
Pe un trăgaci ușor el apăsa
Un plan de mântuire gestul îl numea
A fost pe lume un om odată
Cu case bani și sânge nobil
Dar nu i-au fost spre folosire
Nici macar spre mântuire..
Mă pierd
Mă pierd în ape tulburi
Mă pierd prin ale mele drumuri
Mă pierd prin ceata deasă
Dragostea din mine începe să iasă
Simt acum cum iubirea-mi piere
Simt acum cum inima mi se răcește
Și ușor, ușor mi se împietrește
Îmi piere speranța de o revedere
Acum speranța de mine fuge
Și ochii după tine rage
Simt cum picioarele îmi cedează
Și gândurile cu tine din cap îmi evadează
Mă pierd prin vânt, prin ploaia deasă
Mă pierd printre ale tale amintiri
Prin ale tale tandre gesturi
Mă pierd că iubirea ta mă lasă
De ce mă plângeți
De ce mă plângeți voi acum
De ce la capul meu o lacrimă vărsați
Voi nu știți, că aici am fost în trecere?
Pentru mine aici a fost un test.
De ce, vă îndoiți de a mea fostă viață
De ce, vă îndoiți de ale mele drumuri alese
Voi nu știți că în această viață,
Toate drumurile duc aici
De ce acum îmi duceți lipsa
De ce acum, când e târziu
Unii în viață m-au și uitat
Al lor drum ei și-au urmat
De ce, vă șoptiți ca e devreme
Că eu cu voi, puteam ca-să mai stau
M-am născut, am învățat
Poate, pe unii am și ajutat
De ce atâta tristețe acum
De ce atâtea lacrimi și întrebări
Am venit, ceva în urmă v-am lăsat
Și apoi în grabă,,,,, v-am pupat