Poezii de Chiricea Ciprian Ionuț

Cine m-a făcut

Cine m-a pus să te întâlnesc
Cine m-a făcut să mă îndrăgostesc
Cine mă face zilnic la tine să mă gândesc
De ce din capul meu nu pot să te mai scot
De ce la amintirea ta gândul mă împinge
Iar și iar la nesfârșit
Mereu în fața mea tu-mi apari
Ca un miraj al dracu de nedrept

Cine mă face nopțile întregi
Neîncetat să te visez
De ce trupul încă-mi suspină
După atingerea ta fină
De ce eu cred că încă
Vocea-n ureche-ti mai aud
De ce acum iar mi se pare
Că eu traiesc cu un defect


Stele rătăcite

Iubita mea prinde-mă de mână în această zi
Și-om vedea  în noapte unde ne-om trezi
Vreau să fii stea rătăcită pe cerul  meu
Iar eu steaua sufletului tău
Nu vreau să fim particule de praf în univers
Să fim iubirea ce  merge în același sens
Poate dacă cerul ne-ar primi să locuim
Noi doi puterea o s-o găsim
Să ieșim din întuneric,să nu mai rătăcim
Acum simt că suntem două stele ce lucim
Dintr-o constelație pe car noi doi o s-o sfințim
Privește cerul,iubito cum plânge !
Noi doi ne iubim și plutim pe Calea Lactee
Eu sunt bărbat ,tu ești femeie
Și aparținem acestui pământ
Am găsit a vieții cheie...........


Mântuire

Bucuros pe-o bancă sta
Un boschetar,un amărât ce cugeta,
S-a așezat pe bancă fără rost
Cu haina ruptă doar cu-un pantof...

Sânge nobil,bani și case,
Mai demult le-avea pe toate
Servitorii la picioare,
Dar n-avea inimă mare.

El copilul răsfățat
Oare de ce i-ar fi păsat ?
Era atât de înfumurat
Și....viața unui tânăr a luat.

Un gest greșit necugetat
Viața toată i-a schimbat
Au urmat ani plini de-amar,tristețe,
De-acum amărăciune avea să-îl răsfețe....

În gândul lui plin de-amar
O,încolțise-al bucuriei plan!
Și a decis să dea la schimb
În locul vieții ce fusese luată
Șapte vieți ..așa deodată

A dat bani și cele case
Numărând pe la vreo șase
Degeaba a dat tot ce-a avut
Nici astea nu l-au mulțumit

Și-atunci în lume-a căutat
Un suflet bun păcatele să-i spele
El își dorea ca sănătatea să-i redea
C-o inimă ce lui nu-i trebuia

Un boschetar,un amărât ce-i bucuros
El nu mai este cine-a fost
Pe un trăgaci ușor el apăsa
Un plan de mântuire gestul îl numea

A fost pe lume un om odată
Cu case bani și sânge nobil
Dar nu i-au fost spre folosire
Nici macar spre mântuire..


Mă pierd

Mă pierd în ape tulburi
Mă pierd prin ale mele drumuri
Mă pierd prin ceata deasă
Dragostea din mine începe să iasă

Simt acum cum iubirea-mi piere
Simt acum cum inima mi se răcește
Și ușor, ușor mi se împietrește
Îmi piere speranța de o revedere

Acum speranța de mine fuge
Și ochii după tine rage
Simt cum picioarele îmi cedează
Și gândurile cu tine din cap îmi evadează

Mă pierd prin vânt, prin ploaia deasă
Mă pierd printre ale tale amintiri
Prin ale tale tandre gesturi
Mă pierd că iubirea ta mă lasă


Bună dimineața

Bună dimineața lume
Iar începem o nouă zi
O nouă rundă, încă o bătălie
În al nostru vechi război
Cu a noastră cruntă soartă

Încă o zi în care noi visăm
O zi în care din răsputeri sperăm
Visele să ni le realizăm
O zi în care dragoste sper ca să primesc
Ziua în care pe ea o s-o întâlnesc

Buna dimineața,optimismul mie îmi spune
Înaintea mea azi s-a trezit
Îmi șoptește că azi pe Lună pot păși
Din colțul ringului la mine strigă
Să lovesc cu tot ce viața mi-a adus

Poate azi va fi mai bine
Poate azi pot riposta
Poate azi sunt și eu în formă
Și loviturile le pot vedea
Poate azi,,, și eu pot să câștig