Poezii de Mirela Orban

Prin mine trenurile tale

uneori mă inviţi la clasa I

scaune moi tapiţerii cusute manual

vagon restaurant încrustaţii de mahon

flori pe mese băuturi fine vită Stroganoff

prosop alb pe antebraţ stâng papillon

-Vă mai aşteptăm pe la noi

doi maidanezi şi-un motan cu alură aristocrată

mă întâmpină la ieşire

 

alteori eşti un marfar

vagoane suprapline în tangaj dubios

fac slalom pe aceleaşi trasee locomotiva gâfâie

nu vede munţii văile doar şinele paralele

calculează vreun unghi de înclinaţie

al vreunei şarpante peste vreun pod suspendabil

în punctele cheie mereu eşti oprit şi întrebat

-Sigur zici iau şi containerele astea

o să le deschid la noapte pe la două

 

de când ai spus că vii am plantat lalele pe alei

am croşetat ciorapi din fire lungi de răbdare

toarsă dintr-un caier coborât din mansardă

am spălat de trei ori geamurile fiindcă

de câte ori treci în viteză se alege praful

de curăţenia mea de primăvară

cel mai mult mă doare când nu mă vezi nici pe mine

nici muşcatele din geam chiar de sunt roşii ca focul

nici măcar semn cu mâna nu-mi faci că vrei

 

Prea mult self-confidence împrăștii

 

 Uiți că toamna

 mi-a răscumpărat visele

 de sub secundele troienite,

 cu două gutui coapte

 și-un freamăt sărut!

 

 Iar dacă,

 ademenită de slow-jazzul ploii,

 în ritmul răgușit al streșinilor

 am alunecat pe cuvintele-mpletite

 și ți-am mușcat buza de jos

 tocmai când îmi aprindeai tăcerile,

 nu înseamnă că ai descoperit

 iarba-fiarelor

 pentru încuietoarea

 dinapoia pieptului!

 

Decupaje Feng-Shui din peisaj autohton

 

Nu sunt vânt să biciuiesc fără noimă

prin mansarde cu obloane scrântite

să mă strecor neatinsă

de capcana cuvintelor atârnată deasupra intrării

gata să împrăştie crudităţi la reloaded

 

Nici pământ nu sunt chiar dacă rădăcinile

au bătut lăstari în acest loc

iar trupul are amprenta îngenuncheată  

sub altarul răsăritului

 

Nici foc asemeni ţie

 

Orice atingere pe suprafaţă netedă

se răsfrânge concentric

atinge domol malurile apoi se scufundă

în adâncimea verde-albastră

pluteşte  într-o prefăcută somnolenţă

Pe vremea cireşilor înfloriţi

valul o va readuce la suprafaţă caldă şi coaptă

precum o pâine rumenită în cuptorul de lut

hrană pentru nopţi cu luna plină

şi vers înfometat

 

Sunt viaţă        

 

În viaţă trebuie doar să mori

 

străină mă primeşte patul tău

cămaşă de forţă cearşaful sugrumă prezentul

se încolăceşte împrejur mumie

simţurile acutizate prin asfixiere

se îmbulzesc la gura de ieşire

frenetic mâinile tale încearcă dar

nodul e strâns prea strâns iar tu

n-ai deloc valeitati de pescar

ţipă trupul sub trupul tău se sparg în valuri

cascade neînduplecate atavice amuşinări

în perna cu memorie nealterată erodează creierul mijlociu

şi rupi mă rupi în bucăţi dezmembrate

mâini picioare pântecele se tânguie sânii arcuiţi

peste aşternutul necunoscut caută arsele săruturi

simt teama cum creşte proporţional

cu nevoia ta de-a alerga prin mine la nesfârşit

cu nevoia mea de-a mă smulge fir cu fir

din tine

o foiţă caldă de parfum străin

 

prin ce colţ de mine te mai afli

între ce noi abisale tăceri troienite?

 

Kilometrul zero

 

 ţii poarta dechisă mereu

 tălpile mele pipăie cu ochii închişi chemarea-ţi proaspătă

 ca iarba nelocuită

 aleg culoarea dimineţilor răsfrântă

 în cântecul mierlelor 

 serii îi învălui coapsele arămii în note de blues încolăcite 

 printre pernele moi gura ta caută arome uitate

 locul unde se spărgeau valurile într-un iulie neadormit 

 buzele flămânde îneacă pezentul înnodat la răscruce de simţuri

 din amforă  sorbi nectarul ascuns în geamătul cald

 s-au risipit zilele de ieri în stoluri speriate

 locul e alb

 necuprins

 rămâi

 

Să ne salvăm sub sălcii

ziceai,

poţi să păstrezi adierea pe tine,

rămâi înveşmântată în cuvânt,

doar lasă-mă să-ţi simt căldura.

Pe umerii tăi

cireşii sunt mereu înfloriţi

fiindcă soarele nu are ascunzişuri,

iar ceasul timpului e spart.

Secundele din vechiul turn

bat aerul pe loc,

să le brodezi culori înfierbântate cu jar,

dar păsări cu aripi de cenuşă

brăzdează bucata noastra de cer

aşteptându-şi ospăţul.

Pàriaîntr-un interior tabu 

 

 Este poftită în camera dinainte

 să tălmăcească povestea nescrisă undeva

 cuminte, fără să judece,

 stând turceşte pe covorul moale şi cald

 din iatacul altui suflet,

 printre lucruri necunoscute,

 dezordonat azvârlite sau aşezate într-o ordine desăvârşită.

 Le îmbrăţişează tacit furându-le deziluziile,

 hrană pentru lipsa unor empatii nocturne.

 Pleacă însoţită de singurătatea care-i strânge încheieturile,

 cu teamă priveşte praful gros aşezat pe clanţa uşii spre interior

 de parcă un şarpe veninos i-ar putea muşca mâna.

 Atunci face stânga-mprejur

 grăbită să-şi uite într-un cuib străin

 urmele şchiopătate

 

În fiecare clipă se joacă la golf secunda cuiva

Rezemată în coasă

își pironește ochii pe-o fatidică secundă

o reşapează cu ioni negativi

bătuţi la muchie să fie în trend.

Va fi trimisă direct în gaura neagră

căscată din uvertura momentului şoc,

prin mişcarea perfectă a crosei

demnă de o campioană.

Mai dă rateuri a lehamite,

când îngerii îi inundă cu lumină

orbitele descărnate .

S-a-ntâmplat şi atunci pe valea chioarului,

ce ţi-e nişte picioare zdrobite

de carcasa contorsionată!

Doi kilometri de suflete în drum

agaţă rugăciuni de oglinda spartă,

fac semnul crucii împingând terenul de joc pe o altă pajişte,

într-un alt şanţ,  în altă dimensiune.

 

La radio se feliază elucubraţii mondene

pe fundalul unor frivole falseturi

 

Nu te lăsa smuls pe unde treci

 

să nu uiţi umbra trupului tău în aşternuturi străine

să scuturi bine cearşaful nici măcar un fir rătăcit

să nu prindă rădăcini

în nopţi seci te va chema să-l hrăneşti

din sfârcul stâng să tragă însetat cu gura despicată de dor

licoarea începutului

şi perna unde ţi-ai năbuşit geamătul

când în tine se răzbunau păcatele lumii

scoate-o pe geam şi pălmuieşte-o zdravăn

şoaptele tale gâtuite între pereţi

vor zbura ca liliecii-n lumina zorilor

aciuindu-se-n caverna dinapoia pieptului

degeaba vei mai căuta întregul

 

Alb titan cu accese de frig

 

scormoneşti cu genunchii juliţi ca un câine credincios

pământul de sub piatra de granit

cauți semnul mirosului restant al fericirii

care există şi continuă să-ți vorbească

oricât de gros praful peste ultima dimineaţă lucidă

zâmbetul lacrimile sărutul îşi declamă întâietatea

albă

o femeie a plecat cu tine dupa ea

nelocuit

odihnă cauţi

pe-o scândură rece

 
Mirela Orban, născută în 2 martie 1971, locuiesc in municipiul Bistrița.
 * "Lira în Patru puncte Cardinale", antologie de poezie, ed. Rovimed,2010;
 * "Poetic@", antologie de poezie, ed.Art Book,2011;
 * "Aud materia plângând" broșură dedicata aniversării a 130 de ani de la nașterea petului George Bacovia, ed. Art Book, 2011;
 * "Sub arcade, secunda", volum propriu, poezie, ed. Art Book, 2011
 *  "A treia carte.Poezii." antologie de poezii, ed.Art Book,2012
 *  "Antologie de poezie și proză",ed Art Book, 2013
 * "Lumină din lumină", antologie de texte religioase, Adjud, Armonii culturale 2014   
 * Antologia scriitorilor contemporani din întreaga lume-Starpress 2015, ediție bilingvă româno-spaniolă, ed.Olimpias, Galați, 2015
 *"Cântecul Creaţiei", Antologie lietrar-artistic dedicată femeii, ed. StudIS, Iasi,2016.
 *” Prietenii literare Drobeta Turnu Severin-Baia Mare”, Antologie de poezie, proza, eseu,traditii si critica literara din colectia eCreator, ed. Ceconi, Baia-Mare, 2016
  *”Poezie si suflet”, antologie de poezie sub egida retelei Cronopedia, ed, StudIS Iasi 2016
* apariţii în revistele: Dunărea de Jos-Galați, Singur-Ploiesti, Miscarea Literară-Bistrita, eCreator-Baia Mare, Ante Portes-Buzău, Terra Grifonis-Drobeta Turnu Severin, Conta-Piatra Neamt.