Poezii de Claudia Mitra

CE VA FI?

Mereu se întâmplă altceva, mai important,

când vorbim despre noi:

o eclipsă totală de lună, pe undeva,

furtuni de nisip

într-un ochi verde de invidie,

în apusul dezacordat câteva ploi.

Tu şi cu mine,

nişte răspunsuri: ce va fi mai apoi?

DE NOROC ŞI DE DRAGOSTE.

Trei ursitoare am avut la naştere.
În a cincea noapte
de la venire, mi-au cântat.
De noroc şi de dragoste.
Ca despre ceva ce nu-mi va lipsi
niciodată.
Dar nu mi-au spus nimic
despre preţul plătit uneori.
Despre lacrimi şi spini în genunchi.
Despre asta nu mi-au spus.
Mi-o fi fost prea adânc somnul.

PASĂREA ALBĂ

Nu mai am nevoie de semne.
Te cunosc.
Îmi port paşii prin tine fără hărţi.
După apus, pornesc la drum.
Îmi îngădui să recompun din vârful degetelor
o pasărea albă.
Ţi-o aşez în dreptul inimii.
Să mă aştepte. Mereu cu aripile deschise.
Însetată
îţi sărut fiecare linie a trupului,
într-o binecuvântare de dragoste.
Nu ţi se mai poate întâmpla nimic rău, iubite.
De azi înainte.
Ţi-am strâns cicatricile
în palmele mele flămânde de tine.
Le-am adunat pe toate
şi le-am dat pe un pachet de ţigări.
Pentru puţinele secunde în care
nu vom fi atins infinitul.

BĂRBATUL DIN VIS

Când nu te-am mai privit

cu ochii închişi,

ai devenit, brusc, irecuperabil de la fel cu ceilalţi.

Ce fatalitate:

să te pierzi în mulţime

odată cu răsăritul…

DESTIN

Aşa ţi-e dat ţie,

făuritorule de cuvinte,

să-ţi crească în sânge.

toate visele şi nefericirile

acestei lumi.

Aşa ţi-e sortit ţie,

făuritorule de cuvinte,

să fii zborul

celui rămas fără aripi

şi lumina unui suflet miop.

Numai tu poţi,

făuritorule de cuvinte,

cea dintâi şi cea de pe urmă iubire

să le înveşniceşti atât de frumos.

CONDIŢIE

Ţine-mă departe de tine.

Doar aşa iubirea va rămâne întreagă,

netrunchiată de întrebări fără sens

şi inutile realităţi cotidiene.

Ţine-mă departe.

Doar aşa iubirea va fi la fel,

de la început şi până la sfârşit.                                                                  

UN CER IMPERFECT

Chiar şi atunci când cu inima te-am privit,
tu nu ai înţeles că toate vorbele aveau un anume sens.
Şi ai ales

ceasurile iubirii să nu le mai întorci.
Au amuţit. Au împietrit ,
în noapte de mai, de doruri nebună,
într-un cer imperfect luminat,
de trei stele şi un sfert de lună.