Poezii de Cornelia Caratasu

Imi bati la usa inspre seara
Cu tot Apusul rascolit,
Lasandu-mi flori tarzii de Vara
Pe-un prag de vise-n Asfintit.

Crezand din nou in vindecare
Ma-mbratisezi cu dimineti,
Te-agati cu raze solitare
De-un suflet sfasiat bucati.
Si nu-ntelegi ca visul Verii
S-a stins in Toamna dintre noi...
Cum as da muguri Primaverii
Cand Iarna ne-a lasat prea goi?..
Iti pui sperantele desarte
Pe-o vreme ce-a apus demult,
Poteci spre mine-n miez de noapte
Cu valuri reci ti le inund.
Mi-ai spulberat cu glas prea aspru
Privighetorile din zori,
Inchid o usa la dezastru
Si frunzelor uscate-n flori...



E in Amurg iubirea noastra,
O simt cum ne inchide usi,
Coboara scari pe-o mare casta
Intr-un suspin de pescarusi...
Pe valuri rasarite-n ceata,
Sub zari aprinse-n dimineti,
Pluteste ca un fir de ata
Legand candva a noastre vieti.
Se pierde-n cerul nedormit
Cu cearcane de nopti purtate
In inimi care s-au iubit
Cu doruri vii,descatusate.
Din visul marii linistite
De inserarea unei veri,
Isi strange alge ratacite
Pe tarmul unei lungi taceri...
In valuri de singuratate
Se stinge-ncet,ca intr-un vis,
Iar pescarusii tipa-n noapte,
Lovindu-se de-un dor invins.



Pierduti printre ruini de vis,
Tarandu-ne pe drumuri ruginite,
Ne-am intalnit intr-un amurg prea trist
Iubindu-ne cu frunze-ngalbenite.
M-ai dus in Anotimpul tau tarziu
Lasandu-mi gust de Toamna si nuiele,
Intr-o cromatica de dulce-aramiu
M-ai condamnat la golul dintre ele.
Ma zbat sa ies din ploaia ta tarzie,
Sa evadez din inserarea adanca,
Cu sufletul inchis in poezie
Cuvantul meu iti va sapa in stanca.
Te parasesc pe-un colt de foaie rupt
Cu versuri ude de o ploaie sumbra,
Ma-ndepartez de drumul prea abrupt
Al dragostei dintre un Anotimp si-o umbra...




Sub pleoapa diminetii mele
Au rasarit din lacrimi flori,
Imi poarta taina vietii grele
Iar plansu-mi este roua-n zori.
Cuvintele rasar din iarba,
Imi seamana doar campuri noi,
Si clocotesc,incep sa fiarba,
Se descompun in mii de ploi.
Ma sufocau in miez de noapte
Cu val de voci ramas in gand,
Legandu-se cu mii de soapte
De-o exilata in pamant...
Iar martora le e durerea
Prin care respiram destin,
Un ambalaj prins in caderea
Secundelor dintr-un suspin.
Gasind un punct comun,iubirea,
Mi-au amintit sa-mi fie dor
Sa cant,s-alerg cu fericirea
Pe-un camp de flori care nu mor.




Mai uita de singuratate
Si hai sa inflorim povesti,
Caci timpul curge inspre noapte
Si zorile-s doar in feresti.
Asteapta-ma in umbra serii
Cand Toamna plange pe alei...
Am sa-ti aduc zambetul Verii
Si-un pic din tineretea ei.
Sa uiti de toata-nsingurarea
Cand voi veni c-un camp de maci,
Din flori iti voi aprinde zarea,
Respira-i doar...si-apoi sa taci.
Sunt prea putine clipe-albastre,
De-aceea voi veni'ntr-o zi,
Sa inflorim in Vara basme
Si sa uitam de Toamna gri.
Cand vei visa doar tu cu mine,
Sa ne-asezam la dulci povesti,
Nebuni de dor,tu stii prea bine
Ca te iubesc si...ma iubesti!




Imi curat frunze vestejite
De-atata Toamna-n amintiri,
Le las pe-aleile cernite
Si-n locul lor imi cresc iubiri.
Copacul meu e inca verde,
S-a-nfipt cu radacini prea lungi
Intr-un adanc care mai crede
In zboruri 'nalte,sus pe stanci...
M-a-mbratisat cu ram de vise
Culcandu-si Vara-n tampla mea,
Cuvintele ce n-au fost scrise
Din fructul lui vor invia.
Un zambet imi plantez in suflet
Sa-mi rada florile in par,
Sa schimb al vietii aspru ranjet
Intr-un suras suav de mar.







De-ar fi sa definesc femeia,
Iertata-mi fie "modestia",
Secretul vietii sta-n cutia
La care noi detinem cheia.
Intotdeauna diferite
Si pregatite sa iubim,
Vom merge fara sa ne-oprim,
Vom continua chiar si ranite.
Arzand de vise si de dor,
Gasim raspuns doar in iubire,
Cu "jumatati" vrem fericire,
Gesturi si fapte...nu un decor!
Puterea noastra-i langa voi,
Deci,sprijiniti-ne fiinta,
De vom cunoaste umilinta,
Veti pierde fericirea-n doi.
Si nu-ncercati sa ne luati visul
Caci doar prin el vom inflori,
E felul nostru de-a iubi
Si de-a cunoaste Paradisul.





Ne-ndragostim usor sau greu,
Dar parca nici nu mai conteaza
Cand tot Pamantul e al tau,
Si-n Univers stele valseaza.
Iubind concret, ai iarasi viata,
Ea iti ofera acest drept,
Iubirea-i singura speranta
Cand simti ca totul e perfect.
Ai obosit sa fii puternic,
S-asculti ce-i bine si ce-i rau,
O inima batand vremelnic
A hotarat in locul tau.
Te-ndragostesti fara principii
Chiar daca risti si poate cazi,
Dar dintre sutele de vicii
Iubirea-i vie si-are haz...
Din dor se naste o iubire
Ce-ti da puterea sa risti tot,
Te-ndragostesti si te faci bine,
E-al vietii singur antidot.




Imi las vara asta la capat de lume
Sa zbor catre ea atunci cand mi-e greu,
Cand Toamna va plange de doruri nebune
S-aprind tot Amurgul cu Soarele meu.
Imi las si iubirea in campul de flori
S-alerge pe dealuri cu ruguri aprinse,
De-o fi intr-o pacla sa cad uneori,
S-aprind iar culori in visele stinse.
Cuvinte nespuse le las printre nori
Sa mangaie cerul cand n-are culoare,
La gat le voi prinde cunune cu flori
Sa umple pustiul atunci cand ma doare.
Cu talpa de ganduri voi bate Pamantul,
O-ndrept catre Toamna cu Vara in ea,
Poem ce asteapta sa-i vina doar randul
Va arde incet peste negura mea.




Mai lasa-mi doar o dimineata
Sa te trezesc cum stiu doar eu,
Sa-ti fiu farama de speranta
In labirintul asta greu.
Tu stii ca daca pierzi Apusul
Urmeaza iar un Rasarit,
Caci timpul isi urmeaza cursul,
Se-opreste doar cand esti ranit.
Pe aripi de nisip aduna
Din pacea sufletului tau,
O risipeste in furtuna
O clipa-i Soare,si-apoi hau...
De-aceea imbratiseaza Zorii
Din clipa-n care te-ai trezit,
Sa zbori cu vantul si cu norii,
E timpul tau si-i pretuit.
Iar mie lasa-mi geana zarii
Sa-ti fac din ea un camp cu vise,
Sa alergam pe malul marii
Si sa zburam spre piscuri ninse.