Poezii de DAN MINOIU

Cântec

Frunza mea de dor de noapte
Nu te-aştept, eşti prea departe
Şi în visul ocolit
Ţi-aş da plânsul odihnit...

Închide-te floare-n tine
Să uiţi că ai fost cu mine
Închide-te floare rea
Să uiţi că ai fost a mea



Că te-am vrut pe noapte clară
Nerostind că vrei afară
Închide-te dor de noapte
Să uit că ţi-am fost aproape...





Căutare


S-a spart finalul peste creştetul nostru
Lumea a venit să bocească
Nimeni nu a plâns.

Pierduţi căutăm sandaua împotmolită în zori.




Ridicăm uşor o bretea şi căutăm pasul
Unde l-om fi lăsat ?
S-o luăm de la început ?
Iarăşi finalul…






Ceremonial

Te-mpodobesc cu dans de sărbătoare
Ca indienii noaptea, pe un ritual cumplit
Şi te doresc, când flacăra ta moare

Şi lungi văpăi sunt stinse pe jarul domolit.




Îţi dau credinţă pasul, ce mie mi-a fost ceas
Şi tâmpla de vecernii ţi-o las credinţă ţie,
Când te invit la nunta pădurii fără glas,

Să tai din tortul vremii o crudă armonie.




Cu gura prefăcută de-un dulce arămiu,
Să-mi scoţi uşor pantoful primit pe lună nouă
Şi-n toamna ce se sparge în galben-stacojiu,

Să mă închei la vesta lăsatului de rouă.




CHEMARE


Eu voi pleca încet într-o pădure
În care-am să te las să mă mai tai
Şi glasul tău foşnind ca o secure

Să-mi dea bineţea zilei ce n-o ai.




Tâmplă fierbinte, doar cuprins de ceaţă
Să-mi fii firescul timp de adormit
Când paşii mei se-ntorc din altă viaţă

În care-am greşit că te-am iubit.




Mă-ntorc cu roua zbuciumată-n stele
Ca tâmpla să mi-o dai într-un firesc
Te chem şi te blestem să fii ca ele

Când clipele se-mbată şi şoptesc.




Curăţenie


- Vino, ia-mă de mână
şi hai.
Ploaia ta este şi
ploaia mea.
Stropii ce cad pe
buzele noastre…
Sunt lacrimile noastre,
iubito.
Nu, nu e ploaia.
Ea va veni după…
După ce vom uda
răutăţile toate.
Ia-mă de mână iubito

şi hai.




Lasă-ţi lacrimile
Înfăşurate-ntr-un plânset.
Şi hai.
Vino să ducem dorurile
la uscat.
Pune-ţi cămaşa iubito
şi nu lăsa vântul să intre.
Vezi, nu călca frunzele lipite pe asfalt
de freamătul ochilor mei.
Sunt spaimele noastre iubito,
picurate ca roua.
Vino iubito, ia-mă de mână

şi hai…




Dimineaţă


Te mai rog cu puţinul rămas
Să-mi rosteşti despre clipe trecute
Şi oglinda din ultimul ceas,

S-o aşterni printre hohote mute.




Să-mi mai spui o poveste de mai
Şi în soarele blând ce m-apasă
Să nu crezi că doar gândul ce-l ai

A plecat şi alături mă lasă.




Nu te vreau la un capăt de drum
Fără gând şi sandale-n picioare,
Dă-mi ţigara s-o scutur de scrum

Primenit într-o rază de soare.




DORINŢĂ


Nopţile tale-s lungi, ale mele departe
Soarele s-a prelins şi s-a scurs într-o carte
Doar din vechiul obor mai răsare-o fântână

Când şoptind cu fior te iau iarăşi de mână.




Într-un dans îndrăcit vreau să scutur odaia
Când pe vara ce-a fost se aşterne iar ploaia
Epoleţi ruginiţi stau la mine-n ogradă

Nedorind să te pierd şi nici timpul să-i vadă.




Din meleagul de flori rămân frunze uscate
Rătăcind în pustiu şi în clipe-nnoptate
Nu te vreau că n-ai fost doar odată cu mine

Şi te pierd pe un drum care pleacă cu tine.




Fără glas


Dorul meu vine ca un cântec în noapte
Clepsidra bate nisipul ca un blestem
Te-aştept la ivirea clipei de şoapte

Şi-n zgomot de braţe te iau şi te chem.




Plânge cu vuiet pădurea nebună
Marea e dusă în alte caleşti
Te-aştept cu un corn să mai vezi cum răsună

Tăcerea ce bate în triste fereşti.




Eşti dusă acum şi pădurea e goală
Nici marea nu are un zgomot lumesc
Te-aştept pe o stradă încărcată cu smoală
Nerostindu-ţi timpul când am să păşesc...




FATA MEA DE DOR


Fata mea de vară, fata mea de dor
Dă-mi dulcele clipei să-l simt fior
Dă-mi visul din toamna care n-a trecut

Să o simt aievea că nu m-ai durut.




Fruntea mea de vise las-o-ntr-un sfârşit
Să adăpostească clipa ce-a sosit
Şi ca într-o altă trecere în doi

Dă-mi fereastra care plânge între noi.




Foşneşte doar şi clipocind uşor
Să te cuprind în braţe când mi-e dor...




Femeie


Se sparge timpul într-o taină nouă
Şi şoapta se deschide într-un vis
Când te cuprind cu mâinile-amândouă

Şi îţi ofer căderea din plânsul interzis.


Nu-i şansă, căci ce şansă e aceea
De a te pierde în drumul fără rost
Când căutam cu lacăt şi femeia

Şi îţi cântam cuvinte ce n-au fost.


Te las pierdută-n drum căci despărţirea
E clipă într-o noapte presupusă
Când bând un ceai vecin cu amintirea

Îngenunchezi umilă şi supusă.


Iubita mea cu taine şi regrete
Te înfăşor în clipa mea de zi
Şi-n tensiunea unor eprubete

Te răspândesc ca-n noapte să revii...




Femeilor, de toată...


Te -aplecai greoi
Şi nu purtai toate amintirile.
Ai plecat săracă.
Şi nici lumea nu prea avea.

Te-ai dus cu gând rămas în servietă.




...Între ascuţitoarele goale ai
găsit să laşi patru creioane -
Al meu, că te-am avut, al lui că te-a furat
şi al lor ce şi-au blestemat nenorocul.
Du-te ! Pleacă împlinito !
Nefericind, ai reuşit....




Firesc

Pe gândul rostuit al clipei ce se duce
Să spargem astăzi toamnele în două,
Când te conjur să-mi fii simbol pe-o cruce

Ce ni s-a arătat în vorbă nouă.




Cu glas de cântec înecat în şoapte
Să-mi dai turnirul cailor plecaţi
Şi clipele pătrunse de o noapte,

Să-mi spună de jochei îndureraţi.




Nu am nevoie într-un vis vremelnic
De toamnele ce-n clipă mi le dai,
Dar te aştept la steaua mea, nemernic

Să mă împroşti cu şoaptele din mai.




Flash


Şoaptele timpului
Visele nopţii pierdute
Hai lasă...
% %

%


E ramura verde cea care doare
Înmoaie veninul în dorul din ea
Tu, du-te străine...
% %

%




Atâtea şoapte
Atâtea poteci
Fă-ţi viaţa...
% %

%




Soarele s-a încărcat din nou
Calul nostru paşte în poiana mută
Am primit un zâmbet prin poştă.
% %

%




Lasă tăcerea. Durerea o uită
Prinţesa a cinat singură
Cuvintele dorm...

% %
%
Şoaptele geruie...Plânge lumina
Tăcută e treapta

Dusă - amintirea...