Poezii de Diana Olteanu

Domnul meu…

 

Îi spunea… „Domnul meu”

nu putea să-l strige altfel, nu,

doar… „Domnul meu”.

 

El…zâmbea trist

şi îi povestea

că ochii de iarbă

nu adăpostesc

doar şerpii de casă.

Uneori,

ascund în luciul lor

şi venin, mult venin.

 

Nu-l asculta…

 

Continua, fără teamă,

să grădinărească

prin iarba lui bătută de vânt

înșirând în cuiburi, cu gândul,

alt gând,

dimineaţa şi seara,

zile semănate primăvara,

într-un rând .

 

Îl iubea… liber,

aşa, doar în fracul tomnatic,

fără bocanci, fără șosete

cu sufletul desculţ,

cu durerea din toate sertarele,

cu fereastra aortei deschisă

pentru ploaia ce-şi căuta adăpost

 

îl iubea…

 

şi dacă,

mai copilea deseori

câte o literă incomodă

era pentru că,

suferea să-l vadă

rătăcind singuratic

printre atâtea semne de punctuaţie.

Iubita poetului

 

Priviți-o!

Dansează

pe poteca-nserării

în rochia roz cu trenă de stele.

Hmmm!…

Pletele ei au miros de toamnă

Buzele,

oh, buzele, au gustul mustului

Pic-pic…

Așa,

se preling peste sânii ascunși sub „imperfect”

lacrimile-amintirii

ce nu pot fi colorate

conjungând a „ierta,” la „prezent”.

 

Genele își scutură semințele coapte

Rotunde, alunecă ușor, pe obraz,

Se-nnoadă sub bărbie acolade,

Între cutele gândului, Floarea Dorului,

timidă, firavă ,

învață și pașii „bunului rămas”.

 

Te trec fiori. I-ai sorbi răsuflarea

Aproape, mai aproape, de suflet o lipești

Luna desface în caiere lumina

Odaia inimii se umple de povești

Și,

în liniștea aceasta

o voce te șoptește…

E vocea poeziei:

„Iubitule, îmi ești?

 

 

Construieşte-mi o gară

acolo, în inima ta.
Construieşte-mi Iubitule, o gară
cu o singură linie,
cu un singur peron.
Şi scrie cu două fire de curcubeu:
„Gară doar…pentru iubita mea!”

- Atenţiune, atenţiune!
Trenul cu dor,
Soseşte, în fiecare zi,
la singura linie liberă-
cea a sufletului .
„Ghişeu închis.”
Azi,
doar bilete dus.
S-au rezervat”.
…...............
Să mă aştepţi, auzi ?
O viaţă şi încă o bătaie de ceas
…la capătul peronului
doar cu zâmbetul
să aştepţi,
şi-o tresărire.
Ca să pot eu recunoaşte mai uşor
tăcerile în care n-am făcut dragoste.

Nu plâng.
Lacrima tivită pe gene
e a ta.
O voi purta mereu, ca să nu uit
gustul sărat al chemărilor
închise într-un geamantan cu poveşti
ce se vor citite de ochii gării
în diminețile cu suflet de floare
acum sau poate
…într-o altă viaţă.

 

 

Şi-mi strigă amintirea….

 

S-au atins întâmplător privirile noastre, Domnul meu,                                

Ţi-am umplut irisul cu liniştea lacrimii mele

Mi-ai pictat sufletul cu lumină de stele

Şi-au început să crească flori de gând

Petale de iubire împodobeau pe rând

O gară, un peron, două inimi şi-un ...crâng.

 

 

Mă strânge azi şi-n vis frigul aşteptării, Dragul meu,

Între litere ancorez corăbii cu suspine

Un pescăruş îmi spune: „Nu plânge, va fi...mâine!”

Şi-mi strigă amintirea un „râs” vindecător

Un cântec verde, cântec şoptit, de dor

Îmi mângâie auzul...Prezent sau viitor?

 

Auzi cum şuiră locomotiva în gara inimii, Dragule drag,

Noi... călători în trenul iubirilor târzii

Căutăm printre umbre, sens curat pentru „a fi”

Ne-am atins...Eu, fata tristă, Tu, Domnul meu.

Te-ntreb: „De ce? Îmi spui: ”El, Dumnezeu,

Ne ține în batista roz, așa va fi mereu?!”

 

Nu mă tem

 

Nu mă tem… nici de zâmbetul tău
îl privesc în fiecare zi în oglindă.
Uneori,
are forma frunzei alintată de vânt,
alteori,

e ochi de floarea-soarelui

în care priveşti dimineaţa.

Cel mai des însă,

se conturează ca un nor

în care lacrimile se cern precum fulgii

în iernile cu miros de scorţişoară.

 

De zâmbetul tău nu mă mai tem

Chiar dacă se strânge în colţul gurii

precum un şarpe în aşteptare

l-am săpat pe crucea sufletului meu

cu litere de sânge

şi ştiu că ,

într-o zi, în această viaţă,

conjugând verbul „a ierta” la prezent,

ţi-l voi înapoia purificat

…surâs luminos

fără alte culori imitate de pictori…

Doar aici

 

te iubesc,

în tăcerea mea.

Între noi,

Destinul

se împarte între aşteptări

şi îndoieli,

nopți fără mine,

dimineţi fără tine.

 

Mi-eşti frig,

mi-eşti dor.

Ţi-s lacrimă.

Şi-această iubire

cu suflet sfielnic,

îşi caută ascunziş

în cutele vieţii

Ştii?…

 

 

Nu mă iubi

 

Nu!

Nu voi a fi un nici, un vino

Un pleacă.

Priveşte-mă, mai bine,

Prin cuiul cătării!

Ce ştii tu?!

Săgeata mea se cheamă

Dor

Dor,… auzi?

Să-ţi curgă prin oase precum Jiul

De la dreapta la stânga

Din deal în vale.

Să te cânte,

Să te spele,

Peste umerii goi

Aplecaţi,

Plini de noi.

 

Nu mă iubi, da?!

Unda aceea se joacă în inima ta

Simţi?

E un simptom de primăvară

Tratează-l cu atenţie,

Iubeşte-mi dorul ,

Ochii vânătorului,

Tufişul în care mi-ascund lacrimile

Adora-mă

Ba nu !

Ţintuieşte mai bine în ventriculul drept

Of-urile toate

şi lasă-le să curgă

odată cu zorii

să zboare cu fluturii

albi, roz,

da, cu cei roz mai ales

Să te roadă,

să te zâmbească,

aşa, ştrengăreşte,

cu zâmbetul ce ţi l-am tighelit

pe marginea întrebărilor

şi…

 

 

A fost odată

 

sau nu…

Mai bine îţi desenez.

Poveştile sunt

pentru copii.

Priveşte, aşa, cu ochii închişi!

În Vestul gândului, aşez eu, azi,
nu îmi spune nimic
plimbă-te o jumătate de oră pe malul apei
şi lasă-mă să îţi desluşesc conturul
în liniştea peştilor singuratici

o Apă .

Cu trena lungă, de mătase,

se unduieşte mângâiată de vânt.

Mai jos,

clinchet de-arginţi, sfâşietor cânt,

în jurul ei, covor de catifea.

Aprind cu penelul şi-o floare

(Ce ochi frumoşi are floarea mea!)

şi ce zâmbet!…Orice rază

s-ar îndrăgosti de ea .

Desculţă, în veşmânt de silabe

pe celălalt mal al poveştii

păşeşte   Umbra

Numără îngerii:

„unu, unu, unu – pete palide spre marginea de Sud”

Tu unde eşti?

A …acum te-am zărit!

Din colţul acela cenuşiu

despici cu ochii fulgerul tăcut

călcând sufletul Umbrei

fără să ştii că ea

ţi s-a strecurat în inimă

roşu aprins…

 

Doar...o poveste

 

O născuse prinţesă.

Doar el îi vedea albul dantelat

din pliul gândurilor

mătasea suspinelor, doar el o simţea,

în timp ce-i striga dimineţile

cu suflet de floare.

Porumbiţa îşi trăise între gratiile vieţii

visele nevisate, atingerile neîntâmplate

şi toate durerile –răni ascunse sub

omătul sufletului nezburat.

 

Gemeau zorii unui Prier

se umplea de viaţă Pământul

 

Întâmplare?!

A atins colivia.

El - Dresorul de singurătăţi.

I-a întins o literă, apoi alta.

Mieruite toate atingerile

parfumate toate mângâierile.

Porumbiţa, mică –un bulgăre alb

şi-a întins în palma lui

inima cu toate cânturile

unei vieţi înnodate într-o lacrimă.

 

Zile, la rând….nu vom ști cât

A învățat din nou zborul.

Şi aburii cerului erau frumoşi

tic-tacul ceasului solar la amiază

îi umplea ochii de bucurie.

…………………………….

Din senin, s-a aruncat cu pietre.

Natura, sigur. Oamenii nu fac asemenea gesturi.

Dresorul o învățase cum să zboare

cum să-i mângâie nopţile cu ‚”te iubesc-urile” lui.

Despre opritul pietrelor

Nici el nu ştia .

Era doar un suflet mare– învelit în petale.

 

Porumbiţa a căzut la pământ.

Şiroia sângele

albastru

în gândurile ei.

A privit, cu singura lacrimă rămasă, Cerul

în timp ce,

cu ultimele puteri

si-a înălţat sufletul

învăţând să moară

….zburând.

 

Casnică

Uneori,
croşetez gânduri pe marginea vieţii:
un rând pe faţă, unul pe dos,
o buclă cu zâmbet, o lacrimă întoarsă
…niciodată modelul nu –mi iese la fel

În primul triunghi,
îmi prind pădurea de plopi
inventată de noi într-un apus,
într-un pătrat gol, întorc zorii cu tine
rândul continuă cu un picioruş scurt
răsucit de două ori peste glezna
ce te doare de la mersul apăsat
…prin sufletul meu

Mai sus,
în jurul trunchiului,
potrivesc într-un lanţ dublu:
ceaşca de ceai, dimineaţa cu rouă,
şoaptele plânse, luna curioasă
iar mirarea din ochiul jumătate închis
o înfăşor într-o sărutare
pe junghiul din umărul drept

Și, de mă va striga gândul tău,
am să schimb din nou modelul
într-unul mai romantic,
cu multe ochiuri de iubire,
croşetate în oglindă
ca să poţi privi din adâncul durerii
zâmbetul pe care ţi-l păstrez încă.

CV - Diana Olteanu

 

Data nașterii: 02.04.1962

Locul nașterii: Craiova, județul Dolj

 

Studii:

Master: Guvernare modernă și dezvoltare locală - Universitatea din Craiova – Facultatea de Drept și Științe Sociale

Universitatea Spiru Haret – Facultatea de Management –Financiar – Contabil-specializarea management-financiar-contabil

Cu licența la A.S.E București

 

Ocupația: Economist

 

Am debutat în Revista „Popasuri Culturale Românești”, (fondator și redactor șef-Silvia Urlih)

     Revista Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 7-8-9, septembrie-octombrie-noiembrie 2013

     Revista Negru pe alb   nr.20/2015

     Revista Uscând o lacrimă – nr.15-16/2015

Coautor în:

- Antologia de versuri „Suflet Nemuritor”- Editura STUDIS, Iași 2013 (coordonator Silvia Urlih),

- Antologia de versuri “Nemuritorii Cuvintelor” Editura STUDIS, Iași 2014

- Antologia „Iubirea dincolo de vis”- Editura STUDIS, Iași 2014,

- Antologia „Cioburi de vise II” editura Stef - 2014,

-“Antologia poeților români contemporani din întreaga lume”, Colecția Grai Românesc –2014, editura Editgraph 2014

- Antologia „Privește visând iubito” – Colecția Grai Românesc – 2014, editura Editgraph 2014

- ”Dezbatere despre căsătoriile timpurii”; Rovimed Publishers Bacău, 2014

- Antologia sărbătorilor de iarnă editura Editgraph 2015

- „Scrieri pentru istoria literaturii române” –– Colecția Grai Românesc Editura Editgraph 2015

- Antologia „Sărutul” – Colecția Arta Conversației, editura Măiastra Tîrgu Jiu, 2015

- Antologia de poezie românească „Ieri ca prin vis”, Colecția Grai Românesc, Editura Editgraph 2015

- Antologia “Fețe de magnolie” (în curs de apariție) Colecția Grai Românesc, Editura Editgraph 2015

 

- Forumuri literare din reţeaua Facebook : Popasuri Culturale Românești, Arta Conversaţiei, Arta Poetica, Grupul celor 7, Dor de Dor, Cervantes – Revista Internaţională de Cultură, Grai Românesc, etc…

 

Premii:

Premiul Special al revistei “ Caietele Columna”- Fundația Culturală Columna la Concursul de Poezie Lirică Patriotică “Suflet Românesc” – Edițía a-III-a – August 2014, Poiana lui Mihai, Gorj.