Poezii de Docuta Gaby

TOT- SAU- NIMIC
 
  S-au ascuns îngerii in irisul albastru
  Al cerului timid din sufletul tău,
  Roşul viu al inimii mele obraznic a fugit
  Din Paradis, pe buzele tale se vrea sortit.
 
  Pericolul unei iubiri efemere nu-ți dă de ales,
  Răsăritul etern, dragostei noastre, lumină i-a cules,

  Uneori nici visul nu-i la fel de frumos
  Cum e glasul sufletului ce-ți şopteşte duios:

 
  -TOT- SAU- NIMIC
 
  S-ar bucura şi Dumnezeu de bucuria ta, iubite,
  Dacă ți-ai lăsa aripile la cer să te ridice,
  De-acolo de sus o să mă vezi, iubindu-te
  Ca o muritoare dar cu puterea unei Afrodite!

 
  NEVOIE DE SPIRITUL CAFELEI
 
  O ceaşcă mică de cafea e viața ta
  Ce-ți este oferită-n fiecare dimineață,
  Plină dar totuşi goală în  cuprinsuri,
  Sorbeşte-i adâncul din oglinda-ntunecată
  Întrebându-te ce-i dincolo de ea, află răspunsuri.
 
  Aş dori să-ți fiu eu, aroma din cafea
  Căci ştiu că ai nevoie
  Să te trezesc cu-a mea mireasmă,
  Şoptindu-ți că viața nu-i aşa de grea
  Dacă mă simți, inima-ți va primi a mea căldură.
 
  Mă pot preface-n spirit  când sorbeşti
  Din a mea inocentă plăcere,
  Vrând să te laşi cuprins de-a mea putere,
  Atunci tu poate reuşeşti să îmi vorbeşti,
  Tăcut, prin simpla ta tăcere.
 
  Vreau să-ți scrii, tu, singur a ta poezie,
  Simplă frântură de sinceritate
  Din ale tale clipe trăite şi nu doar văzute,
  Redefineşte-le-n esență şi scrie-o scrisoare
  De izbăvire, trimite-o cerurilor amurgite.
 
  Ea, va şti unde trebuie să ajungă
  Aşteptată fiind doar de Acel ce poate
  O veşnicie să aştepte pentru tine,
  Răspunsul unic îți va fi tot o întrebare:
  -De ce, suflete, nu ai încredere în  tine?
 
  ZÂMBET
 
  Un sâmbure de lumină mi se rostogoli
  In palma sufletului
  Şi-mi zâmbi.
  Un ghiocel inaripat isi luă zborul
  De sub neaua inimii
  Şi-mi zâmbi.
  Un cantec de vise se-ntrupă din
  Mintea-mi limpezită
  Şi-mi zâmbi.
  O lacrimă de iubire îmi vede conştiința
  Trezită la viață
  Şi-mi zambi.
  O ființă renăscută mă-ntreabă:
  -Pot sa-mi imbrac taina-n zambete?
  Şi-mi zâmbi.
  Şi-n aceste haine noi, simt o dorință
  Să vă dăruiesc din suflet,
  Un ZÂMBET!

 
  DORINȚA UNUI DOR
 
  Dorule, din cleştarul lacrimii de ne-ai plăsmui
  O lume ca a ta, sinceră, transparentă,
  Prin ea să ne vedem durerea şi-ai inimii spini,
  Nici prin gând n-o vom mai face să plângă.
 
  Poți spune un "te iubesc" înlăcrimat
  Privind la fiorul lui, ce pleacă din tine,
  Dă-mi un zâmbet alb, de dragoste perlat
  Şi-l vei vedea cum se-nroşeşte în mine.
 
  Trezeşte scânteie albastră, de irişi păzită
  Şi lacrimi vii vor cânta, mici cristale,
  Ascultă-le cântul şi lumini de cascadă
  Îți vor scălda obrajii, iubirea lor curge.
 
  Încremeneşte tăcerea durerii tale, de dor,
  Acum lumea poeziei mele e claritate,
  Suferința i s-a supus unei flori de bujor
  Şi-a înflorit pe chipul meu, eternitate.

 
  AVATAR DIVIN
 
  Inimă-ți inchin, versule, imi eşti avatar, spirit
  Divin întrupat in chip frumos de poezie?
  Cine cu aripi îndumnezeite mi te-a dăruit,
  De în suflet tu-mi bați răsăritul, zbori a fericire?
 
  Spune-mi, totem al dragostei, imi eşti alianță
  Spre ceruri, emergență,
  Sau poate a visului reconciliere?
  Eu, taina nu-ți cunosc, dar simt viu trupul
  Cuvântului ce m-a-nviat,
  Trăiesc viață făr'de moarte prin tine,
  Tu , vers inaripat.
  Ce soartă, decât poezia, pot a-ți da?
  Tu eşti punctul meu Omega,
  Un Logos de iubire din crez şi din lumina,
  Demiurg mă atragi, hai, să fim UNUL!
  Eşti versul meu şi-n tine sunt eu, uniți vom fi ireversibil,
  Atemporal, de crucea celor patru puncte cardinale.
  Versule, imperativ vei evolua prin mine
  Căci tu-mi eşti cheia unui ideal,
  Parusia îngerilor în poemul
  De iubire!

 
  FLORI DE MERI
 
  Slujeam iubirii fără de culoare
  Şi nud mi-era cuvântul fără vis,
  Dragoste, găteşte-mi inima de sărbătoare,
  Vreau să renunț duelului proscris.
 
  Nu plâng! Am primit pedeapsa ta grea
  C-am încălcat şi-n gând o Lege a Vieții,
  Dar ți-am plătit , sunt liberă deja
  De mine, lasă-mi metafora să zboare-n galaxii.
 
  Mă poate invăța oare cineva o artă de-a trăi?
  Din sâmburele ei de sacrificiu creşte cuvântul"a iubi"?
  Poate-mi va da curaj de adevăr să calc peste iluzii
  Şi-n ea îmi voi găsi putere de-a fi, de a mă redefini...
 
  O astfel de iubire preface-n poezie o lacrimă de ieri
  Şi azi simt bucurie in orice tu imi ceri,
  Culori de vise, dragoste, tu-mi aşterni şi flori de meri
  Vei inflori iubirii mele in toiul unei ierni.

 
  INIMĂ DE POEZIE
 
  De ce te-ai răsfirat inimă-n două?
  De parcă o jumate e lumea, ce ți-e dragă
  Iar restul jumătății e desprinsă de-al ei lut, zboară
  Spre celestele vise albastre, nemuririi s-avântă.
 
  Cum să-ți mai fiu indiferentă?
  Simbolic, eu ți-am pus cândva o mască
  Să poți a trece prin lume ori prin vis, nevăzută,
  Dar azi am curaj a te-ntreba: "te simți iubită?"
 
  Eu ştiu că vrei să mergi spre UNU,
  Motto-ul tău e: "Suntem ceea ce iubim", nu?
  Am libertatea de-a alege şi ți le vreau
  Pe amândouă, mă-ncearcă un sentiment tabu!
 
  Să fie dragoste ori filozofie?
  Să fie fericire ori nebunie?
  Să fie răspuns ori întrebare?
  Simplu, să fie inimă de poezie!