Dragoste de primăvară

Redămă-n liniștea de seară

În cântece de ciocârlie,

Arome dulci de primăvară

Parfumul meu aș vrea să fie.

Pictează-mă în iarba verde

Și simte-mă în stropi de rouă,

Să știi, nicicând nu mă vei pierde

De mă păstrezi în lună nouă.

 

Tu soarbe-mă din apa rece

Și cristalină de izvor,

Căci simt cum tinerețea-mi trece

Eu însă nu-mi doresc să mor...

 

Voi fi pecetea ta în palmă,

În ochii tăi prea obosiți,

Tu agitat, pe când, eu calmă

Și infinit de fericiți.

 

Iar de-oi pleca, să plec mă lasă

Să nu lași lacrima să doară,

Căci tot atâta de frumoasă

Mă reîntorc la primăvară.

 

Plăcințele cu mărar

Într-un coș de nuielușe

Mi-a adus măicuța-n dar

Calde,rumene și bune

Plăcințele cu mărar.

 

Le cuprind ca pe-o comoară

De m-apucă nebunia,

,,Mulțumesc, măicuță dragă,

Mi-ai adus copilăria!"

 

Femeie!

Acolo unde calci, femeie,

Răsar petale de mister,

Din ochi se naște o scânteie

Și zboară dincolo de cer.

 

Tu ești suspin și insomnie

Și faci ca veacuri să se lege,

Tu bagi bărbații-n nebunie

Nu pot nicicând a te-nțelege!

 

Regina nopții

Peste-al nopții cer senin

Cu mândrie trece luna,

Iar în urma ei tot vin

Stele, una câte una.

 

Cu o mantie albastră

Ea împrăștie mister,

Ca o pasăre măiastră

Peste sate, peste cer.

 

Și în raze fără vlagă,

Din văzduh coboară vise,

O senzație dulceagă

De istorioare scrise.

 

Cor de greieri singuratici

A umplut al nopții gol,

Iar un șir de nori galactici

Apărut-au rostogol.

 

Și doar luna mândră, trece,

Tot aruncă ca nebuna

Peste noaptea neagră, rece,

Stele, una câte una.

 

Cum dormi, măicuță, pe-așa pat de scânduri?

Cum dormi, măicuță, pe-aşa pat de scânduri ?

Şi mâna aspră o pui sub căpătâi,

Ţesut de vise le împrăştii, rânduri

Şi le transformi în fire argintii.

 

Nu te-am văzut vreodată să te plângi

Că viața-i grea și-ai vrea să-ți fie bine,

A tale greutăți în pumn le strângi

Şi egoistă le păstrezi în tine...

 

Desigur că ai vrea și bogăţie

Şi case mari şi poate haine noi,

Dar numai inimioara ta o știe

Că le dorești pe toate pentru noi.

 

Iar tu, cu şorţ, cămașa şi catrinţă,

Atât de scumpă şi de preafrumoasă

Te mulțumești cu singura dorinţă

Să-ți știi copiii lângă tine, acasă!

 

Plânge-o frunză de copac

Plânge-o frunză de copac

Păsări zboară stoluri, stoluri,

Ca şi gheaţa de pe lac

Eu rămân cu-a mele doruri.

 

Picură a toamnă rece

Ploi, şiroaie, rânduri, rânduri,

Apa curge, apa trece,

Eu rămân cu-a mele gânduri.

 

Vântul suflă cu putere

Peste frunze moarte, plânse,

Toamna tristă pleacă, piere,

Eu rămân, cu-a mele vise...

 

A înflorit copile, liliacul

A înflorit copile, liliacul

Și pomii din grădină-au înflorit,

Crescut-a iarbă verde în ogradă

Dar tu acasă iarăși n-ai venit.

 

Te-am așteptat ca de-obicei la poartă

Și ochii chiar mă dor de-atâta drum,

Ar sta cu mine să te vadă tata...

Dar nu mai este printre noi acum...

 

Ți-am copt și turtă dulce și pufoasă

Cu nuci și vanilie cum îți place,

Iar tu de-atîția ani nu vii acasă

Și an de an cu ea nu am ce face,

 

E bine că există telefonul

Un fir subțire ce cumva ne leagă,

Și totuși el nu are atâta forță,

Nu poate să întoarcă-o viață 'ntreagă.

 

S-a scuturat copile liliacul,

Iar ora primăverii a trecut

Și an de an apasă așteptarea

Mă doare despărțirea, tot mai mult...

Dorina Codreanu

            S-a născut la 13 Martie 1988 într-un sat frumos de pe malul râului Răut,

Ștefănești. Mama - Raisa și tata - Andrei doi tineri țărani îndrăgostiți de viața satului și pământ,

au cultivat în primul lor copil toată aceasta pasiune oferindu-i o copilărie frumoasă și întreaga

libertate de  a citi și a desena.Patru ani mai târziu apare și surioara Ana,un pui de soare zglobiu

dar care nu împarte cu sora mai mare dragostea de sat și literatură...

            Unsprezece ani de școală au trecut repede, ani în care Dorina a citit aproape toată

biblioteca școlii, remarcându-se prin rezultate excelente la școală și cucerind profesorii și colegii

prin primele sale poezii și picturi. Urmează un an de liceu și patru de facultate, unde își ia cu brio

diploma de designer vestimentar al Facultății de Arte Plastice și Design, Ion Creangă din

Chișinau.

            Se reântoarce la versurile sale în 2014, atunci când începe să trimită poeziile sale la un

post național de radio din Chișinău. Primind multe aprecieri și încurajări trimite câteva versuri

Elenei Volcinschii din România care o include în Antologia sa de versuri și proză,,Sublimul drum

al tinerelor slove''alături de alți tineri talentați din Basarabia.

            Volumul de debut ,,Poeme'' a văzut lumina zilei în 2016 Februarie, la editura ,,Papirus

Media'' din Roman (România) .Cartea, este o minunată culegere de versuri care descrie cu

dragoste și amănunte viața satului, copilăria autorului în sânul naturii și alături de familia sa.

 Deasemenea este gata de editare și al doilea volum de poezii iar altul este în proces.

            La moment, Dorina Codreanu face parte din Uniunea Scriitorilor Europeni din Chișinău.

 Și desigur are serviciul mult visat - lucrează într-o librărie unde are acces la cele pe care le-a

iubit o viață întreagă - cărțile!