Gând înflorit, o respirare albă
Mai cad ninsori târzii, tăcerea-i dalbă,
Țărâna-și toarce somnul sub zăpezi.
Și-mi trece-așa o respirare albă
Prin gândul înflorit - tu să mă crezi
C-atâta pace-n juru-mi lin răzbate,
Din depărtare-o adiere pură
Învăluie tristețea și m-abate
Din drumul prigonit de fum și zgură.
Mă-nalță, mă-nnoiește-n cânt de liră
Croind cărări prin lutul învechit,
Sobor de fluturi ceața-ncet deșiră
În curcubeie – cer și infinit,
Se-aude zvon de psalmi, revin la viață,
Îmbrățișez ca o vestală zarea.
Mă logodesc cu tine, dimineață,
Și-ți simt, din depărtări, acum chemarea.
Când clipele miros a tine
Când clipele miros numai a tine,
A iarbă crudă și a primăvară,
Secunde noi vestesc atunci în mine
O liniște adâncă, princiară,
A nopții trase-n luntrii de cristal
Prin șipotul cohortelor de stele.
Te caut în parfumul ritual,
Lăsat anume-n colțul gurii mele,
Simțind și-acum căldura ce mi-ai dat
Când gura ta-mi strivea cu patimi dorul -
Te murmur în fărâme de păcat
Și-i nesecat, de dragoste, izvorul.
De rătăcești cumva, rănit de spini,
Te vindecă-n izvorul viu din mine
Și-o cupă de iubire dacă-nchini
Desfată-mă cu-același gust, de tine.
Zidind cuvinte
În fiecare zi e-o sărbătoare -
Zidesc cuvinte-n templul veșniciei.
Și nici singurătatea nu mai doare,
Respir și scriu un imn al bucuriei
Cu litera iubirii mele caste.
Și-mi curăț diminețile, devreme,
Și-amiezile, și serile fantaste,
Iar nopții-i cer, în vis, să mi te cheme.
De-mi murmură un cântec de iubire
Suav și pur, sămânța ce-ncolțește
În suflet - crâng robit de-nmugurire,
Doar dorul, aprig dor mai pârjolește.
În trandafiri cu seva parfumată
Ard clipe-n lampadare de stamine;
Iubirea lor nu piere niciodată,
Căci patria fântânilor e-n mine!
Să-mi spui
Să-mi spui în fiecare zi că ești,
Să-mi murmuri cald că sunt și că ți-e dor.
Să-mi dărui pacea și să mă iubești,
Să mă înalți, să mă cobori ușor.
Să-ți iei tainul de frumos din flori,
Să strângi în brațe gându-mi fremătând,
Să-ți umpli inima cu mine-n zori,
Să-ți fie, ziua, sufletul flămând.
Să-mi faci, din seri, senine dimineți,
Să-mi fii lumină, dragoste să-mi fii!
Să fii tu sensul-ntregii mele vieți,
Să nu mai pleci nicicând, să vii, să vii...!
Balada desfrunzirii, amândoi
Îmi plâng pe brațe frunzele-n amurg,
Desferecând fiori de brumă rece;
Prin tâmple-mi ară tropote de murg
Când toamna ta cu toamnă mă petrece.
Se-aud prin ierburi râsete de ploi
Cu strai de-aramă, veste de mirese,
Ecouri vechi - și toamnele din noi
Stând iarăși cu tăcerile la mese.
Plecând genunchii, mai foșnesc mirări
Când viscolesc petalele în roi,
Dar ascultăm, cuminți, fără-ntrebări
Balada desfrunzirii, amândoi.
Insomnie
Nu pot s-adorm, mi-e truda în zadar.
Dar mă desfăt în templul ce clădesc
Cu trandafiri și nuferi din altar.
Plecând genunchii, Tatălui șoptesc:
O, Doamne, vin acum să-ți mulțumesc
C-ai pus sămânță-n câmpul meu pustiu,
Mi-ai poruncit în dragoste să cresc
Și numai prin credința-n ea să fiu
Un grâu curat, fără neghină, pur,
Ce-și unduie-n lumină spicul plin,
Când liniștea ce înflorește-n jur
Presară maci de foc peste destin.
Din rodul copt, în dragoste, frământ
Pâinea credinței - lacrime-o stropesc.
Tăcerea-i lină-n pumnul de pământ:
Sunt eu, iubesc și mă înalț, iubesc!
Cum?...
Te caut dimineața, dar nu ești...
Amiaza-ți răspândește-n jur parfumul,
Amurgul cu văpăi mi-l înroșești
Și se cufundă-n lacrimi, seara, scrumul.
Și arde-n mine-o flacără cum alta
N-a fost nicicând, mă umple de iubire,
Și-ascute-adesea-n sufletul meu dalta
Vrând să-i croiască drumul spre-mplinire.
Cum să trăiesc? - te-ntreb de mi-e permis,
Când tu nu ești dar eu te simt aproape,
Și cum aș face să-mi cobori din vis
Făcând din doruri punte peste ape?
Te caut, te aștept, mă rog și sper
Că vei veni curând - cât îmi doresc
Să-mi fii lumină - altceva nu-ți cer.
Cum să trăiesc fără să te iubesc?!
Să nu uiți, dacă minți!
Învață, dacă minți, să minți frumos -
Îți umple un pahar cu vin și-apoi
Ascultă-ți gându-n liniștea din ploi
Și minte-mă de sus și până jos.
Să minți șoptindu-i ploii c-a apus
În mâna ta un curcubeu, c-ai vrut
Să-i cerci iubirea, dar că n-ai putut
Să-l înțelegi când dorul l-a răpus.
Să minți că dimineața nu-i de-ajuns
Să-ți scalzi privirea-n lacrime de maci
Și în dogoare-amiezii lor să taci,
Mințindu-te că taina le-ai pătruns.
Să minți și noaptea, rătăcit în vis,
Când hoinărești prin umbre și mister -
Ori vrei s-atingi eternul efemer
Și nu vezi poarta care s-a deschis
Spre drumul lin, curat și luminos?!
Nu te grăbi să calci cu tălpi de jar
Pe flori cu frunți și inimi de nectar,
Și nu uita, de minți, să minți frumos...
Și tăcerile tac
Tăcut e amurgul acesta ciudat -
Tăcerea-i mă doare - la fel ca a ta,
Și cerul cu nouri de foc marmorat
Se joacă pe boltă cu inima mea.
Tu taci, de tăcere cu dinții te prinzi
Și știu cât te zbuciumi, frământul îți simt.
Tu taci, nedorind nici în gând să mă minți,
Și speri ca-n tăcere eu însămi să mint.
Dar sufletul meu e curat și senin,
Iubirea-l înalță, nu-ți cere nimic.
Tăcută - și eu, gust din vinul pelin,
Din gânduri cernite, încet, mă ridic.
Tăcerile dor, dar din ele cresc flori,
Neliniști îndeasă cu pumnii în ploi
Și nopți lăcrimânde se-mbată cu zori
Când tăcerile tac și ne-ndrumă spre noi.
Spre tine urc
Se lasă înserarea peste grinduri
Rostogolindu-şi umbrele-n amurg,
Ruinele trosnesc în vechiul burg
Când ard mocnit durerile pe ruguri.
Doar şoapte line spre cetate curg
Și răvășesc tăcerea din adâncuri.
Se spulberă cenuşile de gânduri
În valuri și în tropote de murg.
Pe ţărm când calci pe urme de vestale,
Tu rătăceşti cătând spre viitor;
Privirile ți se opresc, domoale,
Și mă privești, neostenit, cu dor
Când zăbovind în clipa umbrei tale
Spre tine urc și uit să mai cobor.
Dac-ai să vii
Dac-ai să vii, de dorul-dor te-mbie,
Din cerul meu cu maci aprinși va ninge.
Lumina lor mereu se va răsfrânge
În dragostea cea dăruită mie.
Nici depărtarea nu ne va învinge -
Se va topi-n iubirea mea târzie.
Dar dacă vii, nici vântul care-adie
Nu voi lăsa, nici norii-a te atinge.
Să nu mai fie vreme de-ntristare,
Nici umbre rătăcite-n nopți pustii;
Cu sufletele pline de candoare,
Când sfeșnice de crini ne-or însoți,
Vom trece teferi iarăși prin vâltoare,
Vâltoarea cald-a verbului „a fi”.
Mi-s ochii-aprinşi
Mi-s ochii-aprinşi de-o mistică lucire
Reverberând pe bolta din altare,
Când fiecare zi mi-e desfătare
Trăind mirajul şoaptei de iubire.
Lumini irump din trup de lumânare
Peste sublimul clipei de-mplinire.
Chiar mă iubeşti sau e doar amăgire,
Un vis coborâtor din lumi stelare?
Iubirea nu-i caseta cu himere
În care năzuinţe nasc şi pier -
Iubirea îți ia tot și tot mai cere,
Te prinde-ncet în mreje de mister
Și ierți, și uiți, iubind orice durere,
Dar te înalți și-atingi un colț de cer.
În fiecare zi mi-e dor de tine
În fiecare zi mi-e dor de tine,
Și-n fiecare ceas mi-e dor de noi,
În fiecare clipă, de-amândoi.
Păstrăm speranța vremii care vine,
Nerăzvrătind tăcerile din noi;
Și ascultăm de șoaptele divine
Sorbind din cupe de iubire pline,
Când plâng duios viorile din ploi.
Cu chip senin și inima curată,
N-am a mă teme astăzi de nimic.
De voi păși în templul tău vreodată
Voi strânge-n mine dorul, pic cu pic -
Port în priviri tăcerea-nrourată
Când spre lumina ta eu mă ridic.
Îţi caut umbra
Îţi caut umbra rătăcită-n crânguri -
Te-ascunzi la sânul ierbilor, sălbatic,
Croind tăceri de verde enigmatic
Când macii-şi ard petalele pe ruguri.
Te prăvăleşti din primăveri, zănatic,
Săruți în treacăt lacrima din muguri.
Când viţa plânge-n pârguiri de struguri,
Tu rătăceşti ca norul singuratic
Și numeri clipe-n tâmpla orei mute;
Te pierzi în noapte pe cărări de vânt
Și în lumina zorilor cernute
Te regăsești pe tine-n ceasul sfânt
Iar când dorințele se sting, tăcute,
Credința-ți reaprinde-ntr-un cuvânt.
Ți-aduci aminte?...
Ți-aduci aminte (pentru-a câta oară?)
De două vorbe spuse cu sfială,
Când am păşit în liniştea astrală
Și ne-nsoțea doar plânsul de vioară?
Ah, viaţa se scurgea încet, banală,
Și vremea începuse iar să doară...
Fiori uitați pe-un catafalc de ceară
Se-nverşunau în pieptu-mi de vestală
Să tălmăcească miezuri de cuvinte
Și să-mi dezlege focul din amnar,
Iubirea mea în versuri să te-alinte.
Dar ai plecat râzând și n-ai habar
Că ți-au rămas aducerile-aminte,
Tu, umbră-nvinsă de păcat amar.
Georgeta Minodora Resteman
Data naşterii: 24 august 1960, Săcuieu, jud. Cluj
Studii: Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea Utilaje şi Ingineria Proceselor Chimice (1979-1984); Cursuri postuniversitare Relaţii Economice Internaţionale - Import - Export - Marketing (1991-1992); Brevet de turism (2005).
Activitate publicistică şi culturală:
Debut - martie 2009 pe reţeaua literară Esenţe
Redactor reviste online:
Bruxelles Mission - Belgia (2010-2012)
ProLitera - Germania (2012)
Sfera eonică - România (2013)
BOOKLOOK - România - redactor (2013 - prezent)
Ziarul Românesc din Cipru RO-MANIA - redactor cultural (martie 2013 - prezent)
Rapsodia Sibiu - redactor (martie 2014 -prezent)
Volume de autor:
Descătuşări - Fărâme de azimă - poezii, Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2011;
Rătăcite anotimpuri - poezii, Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2012;
Poeme pentru un vis - poezii, Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2012;
Cipru, corolă de lumină vie - Note de călătorie, istorie, peisaj, Ed. Anamarol, București, 2012;
Cyprus – garland of living light (History, Lanscape and Travel Notes) – ediție în limba engleză, Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2014;
Nerătăcitele rostiri – poezii, Ed. Eikon, București, mai 2015;
Sunt chiar poemul toamnelor nescris... – poezii, Ed. Amalia Book Mitteleuropa, Oravița, iunie 2015;
Altarele miresmelor târzii – poezii, Ed. Eikon, București, august 2016.
Apariţii în volume comune, antologii:
55 de poeţi contemporani (pagini alese) - antologie de poezie, Editura Arhip, 2010;
Meridiane lirice 2012 - antologie de poezie, Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2012;
Poeme hai-hui - antologie de poezie, Ed. Singur, Târgoviște, 2012;
Simbioze lirice - antologie de poezie, Ed. Anamarol București, 2012;
Scripta manent - antologie proză scurtă, Ed. Anamarol, București, 2013;
Suflet românesc - antologie poezie patriotică, Ed. Măiastra, Tg Jiu, 2013;
Sărutul – antologie de poezie, Ed. Măiastra, Tg. Jiu, 2014;
Poemia – antologie de poezie, Ed. ART Creativ, București, aprilie 2015.
Colaborare permanentă cu reviste şi ziare din ţară şi din diaspora:
Phoenix Mission Magazine (SUA), Gândacul de Colorado (SUA), Curentul Internaţional (SUA), RomanianVip (SUA), Agero (Germania), Bruxelles Mission (Belgia), Conexiuni (SUA), Observatorul (Canada), Universul românesc (Spania), Revista Singur, În umbra flăcării, Confluenţe româneşti, Casa gândului - Cleopatra, Slova creştină, Agonia literară, Cititor de proză, Reţeaua literară, Cetatea lui Bucur, Oglinda literară, Ecoul, Noi Dacii, Noi NU, Armonii culturale, Totpal’s Daily News, Cărticica românească de copii, Cronici literare, ProLitera, Regatul Cuvântului, Dor din dor, Rapsodia - Sibiu BOOKLOOK, Boem@- Galaţi şi altele.
S-a scris despre mine în:
Ziarul Făclia de Cluj -26 august 2009 - Tabăra de creaţie de la Săcuieu - 22-29 august 2009 - un articol semnat Demostene Şofron
Ziarul Adevărul de seară din 21 septembrie 2009 - Portret - Georgeta Resteman - Un inginer chimist îndrăgostit de poezie - articol semnat Daniela Stoica
Ziarul Curentul Internaţional - SUA, 31 martie - noiembrie 2011 -Trezirea la o viaţă nouă sub sensibilitatea unei poete - Georgeta Resteman - articol semnat Gabriela Petcu
Ziarul Gândacul de Colorado - Colorado, SUA
Ziarul Universul românesc - Madrid, Spania
Ziarul Observatorul - Toronto, Canada
Ziarul New York Magazin - New York, SUA
Ziarul Mioriţa - California, SUA
Ziarul RO-MANIA, Cipru
Interviu Radio România Internaţional - Omul sfinţeşte locul - 12 februarie 2013
Organizatoare de evenimente culturale:
- mai 2009 – Tabăra de creaţie literară Esenţe şi nuferi – Băile Felix;
- august 2009 - Tabăra de creaţie literar-artistică Apuseni, legendă, tradiţie şi spiritualitate – Săcuieu, judeţul Cluj;
- 2013 – iniţiază şi derulează proiectul Donează o carte pentru copiii români din Cipru, dăruiește un strop de suflet românesc, (februarie-iulie 2013) şi pune bazele primelor trei mini-biblioteci româneşti din Cipru la Nicosia, Limassol şi Pafos (etapa I);
- 4 martie 2014 înfiinţează Cenaclul literar-artistic Dăinuiri în comuna natală, Săcuieu, jud. Cluj.
- Începând cu luna decembrie 2014, Biblioteca Centrală a Ciprului (din 6 orașe cipriote) găzduiește Colțul cărții în limba română (proiect realizat cu sprijinul Ambasadei României în Republica Cipru și Alianța Românilor din Cipru).