Poezii de Flora Mărgărit Stănescu

Se rup punțile dintre oameni

Nu-i vuiet de furtună                       
nici ape tumultoase,                             
afară-i vreme bună,                                 
nici vorbă de vântoase.

Și totuși punțile se rup,                         
când om cu om, abia se mai cunoaște,
roiam precum albinele în stup                 
și-acum însingurarea-i ce ne paște.

Facem economie de cuvinte                       
și un salut ne pare mult prea greu,        
uităm ce-ar trebui să ținem minte,             
ne preocupă numai propriul Eu.
 
S-a dus buna cuviință dintre oameni,        
de bunul simț mai rar putem vorbi,   
încerci să vezi cu cine te asemeni,           
cui să mai dai binețe-n câte-o zi.

Se rup punțile dintre oameni, Doamne!
Orbiți călcăm pe-alăturea de drum,           
ne reunim când trăim câte-o dramă,         
iar sfaturile bune ajuns-au scrum.

E greu să spui un"bună ziua d-nă",         
sau să saluți un domn, politicos,               
ce economicoși am devenit la vorbă,        
ne mai mirăm că toate merg în jos.

Faci bine azi, mâine porți o povară,          
ți-ntoarce spatele tocmai acel,                 
ce-n spate l-ai purtat un an și-o vară,        
te-nlătură din calea-i cu mult zel.

Se rup punțile dintre oameni, Doamne,     
ce multe daruri prețioase risipim,              
ne pierdem în nimicuri și ne doare,           
că drumul drept ni-i greu să-l regăsim.

Ne vom sfârși în alergări prin noapte,      
cu-n felinar un prieten căutăm,                
nu-l mai găsim că s-a plecat spre șoapte    
și ne-ntrebăm cât să-l mai așteptăm...
Se rup punțile dintre oameni, Doamne!

             
De Anul Nou

    Mai încheiem acum un an de viață
    cu liniște și pace pe la noi,
    ne punem în cel viitor speranță,
    că vom scăpa de multele nevoi.

    La fel în fiecare an sperăm,
    că face-vom poate mai multe,
    dar când în buletin ne mai uităm
    vedem și ridurile de pe frunte.

    Chiar și așa suntem recunoscători
    că-n toamna vieții vise împlinim,
    că ne-avântăm în dans de sărbători,
ca-n tinerețe am mai vrea să fim.

Copii cărunți cu zâmbete timide
ne spunem –La Mulți Ani-deși o știm,
că prea mulți nu mai pot să fie
dar, suntem bucuroși că ne-ntâlnim.

O urare pentru Anul Nou, voi face,
s-aveți în suflet toată tinerețea
și să fim mulțumiți că este PACE,
că inima, nu recunoaște bătrânețea.                                      


Îmi bat în poartă anii

Îmi bat în poartă anii bătrâneții
și amintirile din tinerețe năvălesc,
o trecere-n revistă se dorește
a anilor frumoși de care-mi amintesc.

De serile de vară calde, înstelate,
pe sub castani pe Kiseleff treceam,
când mă țineai de mână și-mi vorbeai
în  șoapte,
ce două inimi tinere pe-atunci trăiam.

Mi-ai recitat ceva de Eminescu
și-am înțeles ce a trăit poetul,
i-am înțeles și tainele și versul
și-am început să scriu și eu,o... escu.

Că-n fiecare om doarme-o iubire,
de care poate noi nici nu știam,
dar vine vremea și pentru trezire
și pe nisip în versuri îți scriam.

Așa se nasc poemele-ncărcate
de dragoste și de trăiri sublime,
ne facem zi din cea mai neagră noapte,
nu ne mai recunoaștem în oglindă.

Un vers de dor, o șoaptă de iubire,
un cer senin fără de nici un nor,
un dans în taina nopții doar cu tine,
în dans să se-ntâlnească dor cu dor.

Cu-acel sărut suav, pe fruntea-ncărunțită,
să îmi șoptești ”ce mult te-am așteptat”,
că revederea chiar ne-a fost sortită,
să-ți mulțumesc că tu m-ai căutat.                                  

                 Cuvântul bun

Cuvântul bun nu-i de vânzare,
cuvântul bun e-o așteptare,
te-alină ca o dulce boare,
e soarele ce-n zori răsare.

Cuvântul bun, doar el zidește,
cuvântul bun, cel ce cinstește,
de gânduri sumbre te dezleagă,
și-ți schimbă viața ta întreagă.

Cuvântul bun nu-i o poveste,
e tot ce-a fost și tot ce este,
cel ce te face-a fi iubit,
cel ce te-ndreaptă de-ai greșit.

Cuvântul bun dea pururi este
cel ce destine construiește,
cel ce te-alină-n nopți de taină,
ce te-ncălzește ca o haină.

Cuvântul bun din gânduri sfinte,
cu toate aducerile-aminte,
de basmele copilăriei tale
și de iubirea tinereții, ce nu moare.
Cuvântul bun e-o treaptă a vieții,
este răsplata frumuseții,
a tot ce e divin în tine,
căci de la Dumnezeu el vine.

Cuvântul bun e-o taină a vieții,
o-ncununare a frumuseții,
ce înflorit-a din iubire
și dăinuie spre...nemurire.

Cuvântul bun înseamnă viață,
descătușare și speranță,
este lumină-n bezna nopții
poarta deschisă-n fața sorții.

Cuvântul bun mă însoțește,
el pașii mi-i călăuzește,
către cărarea cea îngustă,
          spre Dumnezeu, care m-ascultă.

    Doar o gară

Am stat un timp în gara-n care
de mult nu mai oprește nici un tren,
am obosit de-atâta așteptare,
sunt cântec monoton, fără refren.

Îmi fac speranțe azi, mâine le pierd
nu știu ce-mi mai rezervă soarta,
aș vrea întreaga fire s-o dezmierd,
să mă împart în patru zări, de-odată.

Ca într-un vis să zbor până la astre,
să le cuprind cu brațele-amândouă
și un gând bun planetei mele-albastre,
c-am să revin cândva, într-o viață nouă.