Poezii de Petronela Ignat

IUBITĂ-N ALBASTRU...

Petronela Apopei-Ignat
M-ai iubit îmbrăcată-n albastru,
Da...îmbrăcată în parfumul meu ,,Divine" albastru
Şi în pandantivul albastru
Şi în cerceii mei albaştri...

Şi cu şoapte şi doruri fierbinţi şi albastre,
Desenând poezii pe corpul meu fierbinte
Şi prinzând în palme lumina zilei de vară,
Doi sori zburdalnici şi obraznici
Ce râdeau, râdeau alintaţi de măreţia ta...
Atât de sălbatică, tandră şi caldă...
Şi m-ai iubit dezbrăcată-n albastru...





SETE DE TINE...
Petronela Apopei-Ignat
Dacă toate gândurile mele s-ar fi prefăcut în păsări,
Ar fi zburat în grabă până la tine,
Iar tu le-ai fi hrănit cu struguri buni şi copţi
Ca buzele tale surprinse-n sărut prelung şi descătuşat
Când picături dulci-acrişoare umpleau cupa de şampanie,
Iar noi sorbeam până la ultima picătură,
Să nu pierdem nimic din bogăţia lor, din dăruirea ta,
Din frumuseţea mea, din ochii noştri râzând complice,
Din chimia ce ne-a pătruns cuvânul şi fiece fibră,
Când plină de tine, râdeam sufletului tău,
Jertfind frumuseţii noastre doruri şi patimi uitate,
Nescrise, mirări sălbatice şi fierbinţi,
Însetată, flămândă...de tine
Mi-e sete, mi-e foame...mi-e TOTUL de tine!





FAR TAINIC DE LUMINĂ...
Petronela Apopei-Ignat
Spuneai că sunt o mare albastră, albastră
Atunci când tu, far tainic al meu
Îmi mângâi crestele cu lumina ta,
Pătrunzând în adâncuri de la începuturile lumii...
Şi-atunci vapoarele mele-cuvinte nu rătăcesc drumul,
Se-ndreaptă fiecare spre destinaţia sa...
Pe crestele mele sar stropi de culoare,
Iar pescăruşii îmi alintă clipa cuminte
Şi vântul poet şopteşte povestea noastră de drag şi de dor.
Nisipul vrea să mă absoarbă la fiecare atingere a valului,
Dar eu te aştept numai pe tine...zi şi noapte,
Să mă umpli de lumina ta, far tainic al meu!





DOAR TU...
Petronela Apopei-Ignat
Am vrut să mă cufund în tine...
În dorul tău atât de albastru,
Să îmi aşez capul pe valul tău...
Aşa ca pe un umăr...
Să-mi ofere luna o scară de lumină
Pe întinderea ta...înspre farul tainic
Ce-ţi alină întinderea...
Şi-apoi să mă primeşti în tine
Albastră şi caldă cântându-mi durerea
Sau visul sau dorul de tine...
Să mă legeni în valuri...
Doar tu...




TIMPUL TRECUT...
Petronela Apopei-Ignat
Motto:,,Cine mă vede gătită zice că sunt fericită..."(Folclor)
Timpul trecut e un rău viclean, prefăcut
Şi care mă urmăreşte cu înverşunare...
Am încercat să îi spun să mă lase în pace...
A rânjit ca o fiară şi m-a sugrumat
Cu o foaie de hârtie...fără nicio valoare...
Şi m-am hotărât să îl împuşc...cu seminţe din tine
Şi-apoi să-l îngrop undeva departe, departe
Şi peste mormântul lui voi pune cămaşa din fluturi albaştri
Cea pe care mi-ai ţesut-o tu...folosind multe puncte de suspensie
Şi voi pleca departe...departe...lângă tine
Să-mi beau cafeaua în braţele tale, în zorii primei dimineţi,
Cu miere de pe buzele tale...şi să mă sprijin de umărul tău
Viitorul meu...în tine, pe tine, cu tine...





UNDEVA...CÂNDVA
Petronela Apopei-Ignat
Clepsidra îşi scurge nisipul grăbită,
Prin vene îmi curge tăcând aşteptarea,
Trezeşte la viaţă povestea-adormită
Şi clocotul tainic pândindu-mi visarea...
Şi ceasul se-opreşte la oră târzie
Pendula murise şi vechiul tic-tac
O stranie clipă repetă şi-nvie
O vrere nebună...în tine să zac...
Parşivă, hulpavă, mă-nvăluie toată,
Iar sânii tresaltă de doruri arzând,
Dorinţa-mi cerşeşte...de tine furată,
De susurul tainic în mine plouând...
Coboară-n adâncuri scoţând la lumină
Comori care tac în tunete blânde
Minunile toate aş vrea să îmi ţină
De sete şi foame...de tine flămânde...
Frânturi descusute din tine m-apasă
Mă zbat prinsă-n tine...în ceruri albastre
Pendula porneşte bătând nemiloasă...
,, Stai clipă, în taina poveştilor noastre! "





MESAJUL DIN STICLĂ...
Petronela Apopei-Ignat
Şi aşteptam la malul mării
S-apară soarele-n văpăi...
O luminiţă-n geana zării
Lucea ştrengar...ca ochii tăi
Şi valul mi-amintea şăgalnic
Cum mă-nveleai doar în săruturi
Şi lungi fiori...(erai prea darnic!)
Primeam atâtea începuturi...
Dar nostalgia-mi fu oprită
Un ghem de foc ieşi din mare...
De-un val eram cam ispitită...
Mi-aduse-o sticlă la picioare...
Şi ca-ntr-un film văzut de mult
Avea-năuntru un bilet
Şi inima-mi voiam s-ascult
Şi am deschis...citind încet...
,, Eu încă te aştept, IUBIRE...
De tine nu-mi mai este frică!
Când vei veni, să-mi dai de ştire
Sunt tot aici...te-aştept! Petrică..."





LASĂ-MĂ...!
Petronela Apopei-Ignat
Prinde-mă în taină, să-mi auzi chemarea
Care zace-ascunsă-n florile de mac
Peste toate azi, ai aşternut uitarea...
Lasă-mă să plâng...şi lasă-mă să tac!
Prinde-mi ochii-n vise argintii, albastre,
Bântuind în noaptea primelor ninsori
Când urcam pe-o scară, tremurând a astre,
Lasă-mă iar pradă primilor fiori!
Prinde-mă de mână...c-un sărut în palmă...
Ia parfumul moale...flori de liliac
După-adâncul tunet...vine clipa calmă
Lasă-mă în tine...mândră vreau să zac!





UNDEVA...CÂNDVA...NOI
Petronela Apopei-Ignat
Am prins gustul cărnii tale, al sărutului tâu rebel,
Al palmelor tale zăbovind pe mine,
Al umărului care mă sprijinâ,
Gustul dulce-acrişor al apei,
Al pârâului nesecat,
Al fluturilor căzuți în tăcere albastră,
Am oprit şi pornit valul mirârii din tine
Undeva...cândva, cu un ceas între noi,
Undeva...cândva...
Şi cum timpul nu stă-n loc,
Zâbovesc între ferestrele tale
Aici, acum...totdeauna





,, CAPITOLE ÎNCHISE "
Petronela Apopei-Ignat
Azi toate le-am închis, pe veci apuse
Între tâceri, dureri şi nepâsări...
Cuvinte-n zbor vor fremăta nespuse
Cum zboară pescăruşii peste mări...
Ți-am aşteptat cuvintele-n tăcere,
Urlånd în mine doruri care dor
Azi, sincer, nu mai am nicio putere
Mâ simt făntănă fără de izvor
M-au năpădit doar nopțile senine
Cănd vocea ta mă învelea în vise
Dar tu, departe ai fugit de mine
Fac parte din ,, Capitole închise "