1.Petale de crini

Degeaba îți scriu gândurile mele, iubite,
Ce în lumea mea vor sufletul să îti invite,
Versul meu e viu, feeric şi-i frumos,
Dar dacă tu nu-l simți, nu mi-e de folos.
Prin poezia mea să treci cu ochii închişi...
Doar inimii şi gândului ei, să-i ții zorii deschişi...
Prinde-mă de mână şi versul mi-l trăieşte...

Hrăneşte-te cu mine şi te voi răsplăti regeşte...
În mine-i primăvara ce doar sufletul tău
O simte, sunt eu toate florile ei, zău,
Nimeni nu le va putea vedea cu privirea
Dacă nu le va simți întâi şi nemurirea.
Taci şi ascultă crinii ce plâng lacrimi de parfum
Pentru dragostea noastră. Îi vezi pe drum?
Îşi presară albul din petale să nu mai rătăcim calea
Spre noi, iubite. Mergi pe zborul lor, iubeşte-ți poezia!

2.Telepatie

Te rog, iubite, dă-mi binecuvântarea
Să te respir in inimă, să-ți iau răsuflarea
Şi să-ți dau abisuri, culmi şi chiar iertarea,
Să invoc Cerul, pentru noi, nemurirea.
Eu nu-mi aparțin, un tot al creației unificat
Stereotipic, mă asimilezi ție treptat,
Sufletul ce ți-l ofer, ştii bine, e unicat
Sunt expresia ta, al dragostei acrobat.
Deposedează-mă de personajele avute-n trecut,
Eu ştiu că poți, c-ai vrut cândva, demult,
Dar ce păcat că n-am depăşit firea, n-am ştiut
Că iubirea necondiționată e rolul absolut.
Goleşte-mă de false gânduri, nu le doresc,
Sunt anemică de tine, spune-mi "te iubesc!"
Telepatic, vindecă-mi trupul, simplu şi firesc,
Poate-i abstract să-ți cer ceva atât de nebunesc.
Crezi că telepatia functionează când iubeşti,
Va şti ea inima să decodeze gânduri sufletesti?

3.Câştigă un adevăr despre tine...

Da. Te-am mințit spunând că te iubesc,
Mă mințeam pe mine căci nu ştiam a iubi,
Credeam atunci iluzii din tot ce e lumesc,
Iartă-mă, cuvânt de iubire nu voi rosti, voi fi!
Îți spun azi, iubite, există o a doua viață,
Dacă lumea prin dragostea ochilor divini priveşti.
Hai, ce poți pierde dacă-ți oferi visul? O nouă şansă
În lumina iubirii, nu poți să te mai rătăceşti.
Nu eşti erou homeric dar sufletul tău e forță,
Martor al destinului ce aduce realul printr-un vis,
El se strecoară cu tine, personaj de viață,
Demască-ți frica, vei câştiga adevăr fără compromis.
Iubirea sunt eu însumi, perfectă pentru tine,
Şi poate imperfectă pentru alții,
Dar nu-mi mai pasă, iubitul meu, ştii bine...
Că simt ce sunt prin vocea poeziei şi-a iubirii

4.Bună dimineața, iubite...

Bună dimineața, iubite, îți sopteste Zarea
Ce vrea să te ridice-n înălțimi albastre,
Pasiunea luminii ei freamătă-n răsărit aievea.
Dezbracă noaptea ce-a trecut, imbracă-te cu ea!
Simte cum din raze spectrul vieții țese fericirea,
Tăinuit de revelația iubirii incepi a străluci,
La adăpost de cei ce vor să-ți fure nemurirea
Vei fi, inchide ochii, crede-i vie îmbrățişarea.
Să nu-i spui, te rog, că-i visătoare,
Ea crede in visul dimineții,
Respir-o, zâmbeşte-i, aşează-i inima ta-n palme
Şi-n fiecare zi pe cerul tău va fi poezie.
"Bună dimineața, iubito!", va fi replica ta.
Cu brațele deschise, Zarea îți vei întâmpina,
Când vei privi-n seninul ei, o vei simți zeița
Iubirii tale. De plumbul norilor, zeii vă vor apăra!

5.Amintire din viitor

Inchide ochii, iubite, priveste dincolo de mine,
Vei vedea amintiri din lumea noastră viitoare,
Tu eşti sămânța sădită de iubire ce-a crescut
Cu credință, falnic copac al vieții si-al luminii tribut.
Visează, frumosul meu, visează cu mine,
Cum brațele ramuri ți se deschid minune,
Din liane țesute de fluturi cu-al orhideii amor,
Fă-mi balansoarul iubirii şi leagănă-mă cu dor.
Roagă adierea toamnei să-mi dea uşor avânt...
Plutesc alături frunzelor îndrăgostite de pământ...
Priveşte-le jertfa şi iartă că ți-au lăsat crengile golaşe...
Te voi acoperi eu cu muguri noi de săruturi pătimaşe...
E toamna noastră şi-a lor, iubite, nu-i închipuire...
Visului ei dacă-i dai viață, se cheamă trăire...
Trăim în visele de ieri, amintire pentru mâine...
Viitor ne va fi prezentul nostru zămislit cu iubire...