Deșertăciune

Gânduri amare mă-năvăluie și liniște mi-o fură
și abisale cuvinte se pierd în deșertăciune
își lasă-n suflet speranțe amăgitoare
și lacrimi prelinse la-nchinăciune ...

Dorințe fugare se sparg în mii de cute
cad hârburi risipite peste tăceri mute
pier amintiri duioase în clipe ușor uitate

și se izbesc de sentimente terne și frânte.

Plăpânde șoapte răsună-n depărtare;
surâd din grote, zănatice fecioare
îngenuncheate pe tainice altare....
stârnesc furtuni de patimi...cer îndurare.

Vântul zdorbește-n cărări frunzele moarte
trec îngerii călcând spre veșnicie
stau de veghe și plâng grele păcate
când bolta străjuiește neașteptata călătorie.

ISPITA

De am căzut într-un păcat,
plăceri rebele m-au acaparat;
m-am prăvălit ca o ruină,
eram rugina din grădină...

Am alergat înspre furtună,
atrasă fiind de vorbă bună
m-a bântuit profund, ispita,
simțeam în față neputința...

M-a sfâșiat dorința și păcatul,
au smuls din mine tot extazul,
am gustat din cupă absintul,
în suflet îmi urla vântul...

Mi-a fost gândul vinovat,
am căzut, m-am ridicat
am fost dor ți-am fost și haină
mi-ai pus sufletul pe rană.

Acum rătăcesc prin mituri,
mă simt prinsă între nituri
de n-aș fi o pământeană,
aș fi stea pe a ta geană...

Ți-am dat căldura din palmă,
ai fost cartușul dintr-o armă
rupt-ai fâșii din pânza viselor
le-ai jertfit pe-altarul vremilor...

Vânt zănatic....

De-aș face-n slove rânduială
să țin în mână-o simplă pană
să curgă valuri de cerneală,
să le pun... fașă peste rană...

Azi timpul s-a certat cu mine,
mi-a șters din minte o amintire
a înlocuit-o cu suspine
mi-a otrăvit a mea privire...

Clipe nenumărate s-au frânt;
polenul dulce din fânețe
s-a risipit în unduiri de vânt,
orizontul ...lacrimi sticlește..

Eu, de m-aș întoarce în trecut,
aș clădi iar un nou început
și aș lupta cu morile de vânt
să alung din suflet cea durut...

Iubitule.....cade rugina ,
iar gândul scurmă în tăciune,
simt sufletul de vânt zănatic,
cum răbufnește-n pasiune....

POVESTE (2)

ne vom iubi așa cum noi vom ști
vom trece granița dorinței ,
vom face față neputinței.
ne vom iubi sub adumbrite stelele
ne vom feri de bârfe și de rele
vom trăi clipe efemere ...
în valuri de plăceri ne-om îneca,
sub bolți de spumă vom aluneca.
vom rătăci prin pâlcuri argintii
și în amurguri sângerii,
noi nu vom ști că-i noapte sau zi
clipe fericite vom urzi;
voi fi ispita ta din vis,
văpaia ce arde-n iriși,
sirena din malul înspumat,
pe pieptul tău un diamant,
scufița roșie iubită de lup
îți voi trimite fiori prin trup,
o Zee născută în furtună
îți voi aduce vreme bună...
o EVA fără de păcat,
ce sufletul ți-a adăstat,
de patimi îmbătat...
mă vei zidi pe-al tău altar
îți voi broda fluturi pe veșmântul regal
pe trupul tău voi prinde rădăcini,
te voi ridica din mărăcini.
voi locui în umbra ta- cuprinsă de sfială
în viața ta - voi face rânduială
vom clădi vise - vom scrie poeme
bolți de nori ne vom așterne,
vom dormi lângă sori și stele
vom avea la cap cruci de lemne,
voi fi floarea din mâna ta...
tu vei fi muza din cartea mea...
 

STRĂINULE....

Străinule, ascultă cum cântă marea
vine și duce departe scrisoarea
se va rătăci unde se despică zarea,
cerneala își va pierde culoarea...

Străinule, vei rătăci adresa mea,
nu vei ști niciodată unde mă voi afla,
speranța va muri odată cu ea....
de supărare, vântul lacrimi va sufla...

Străinule, văd chipul tău printre tenebre,
poate e un vis frumos pe-a mele gene...
leg sfori și împletesc nuiele să trec peste durere,
să uit dorințe și pofte viclene....

Străinule, mai treci prin gara noastră
să vezi Expresul fugind prin pacea sihastră,
duce departe o doamnă ce stă la fereastră,
ea, flutură în vânt o eșarfa albastră....

Străinule, aprinde din nou flacăra iubirii,
să ardem pe-altarul nemuririi
să răsădim din nou în suflet trandafirii,
să înflorească sentimentul fericirii.