Poezii de Gabriela Mimi Boroianu

BROASCA ŞI BARZA

(Fabulă)

Într-un stat îndepărtat

Nu știu cum din întâmplare,

Că ajunse împărat

O broască cu gura mare.

Bălăcindu-se-n mocirlă,

Peste măsură de-avară,

Ar fi vrut, gândind senilă,

Doar a ei întreaga țară.

Staff-ul întreg şi-l adună,

Ceru sfaturi și păreri

Ce metodă e mai bună

Să strângă rapid ... averi.

Sfătuită de-oarecine,

Gând năuc prin minte-i trece,

Că se poate trăi bine

Cu pâine și apă rece.

Ca să vadă ce și cum

Pe teren cum șade treaba,

Se găti, plecă la drum,

Că-i era prea mare... graba!

Vrând să știe, curioasă,

Iarna cu ce s-or hrăni,

Cât li-i de bogată masă

Și ce dări mai pot plăti,

Întreba în drumul său

Care, cine, ce mănâncă,

De li-i bine, de li-i rău,

Dacă hran-o să le-ajungă?

În țară se dumiri,

Întrebă pe urs, pe lup,

Dar niciunul nu crâcni,

Team-aveau cu toți de... zdup!

Pleava oricum nu conta,

La un semn strigau cu toții :

"Să trăiești Maria Ta!"

Că-i mânau din spate... hoții!

Gândind că nu sunt probleme

Și-ale ei de-acum sunt toate

Întrebă, după o vreme,

Barza din străinătate

Ea cum o mai duce,-i bine?

Ar dori să vin-acasă?

Hrană, (uite iarna vine !)

Are să pună pe masă?

Curioasă, suparată,

Neprimid răspuns, atunci

Repeta (moară stricată !) :

« -Barză, iarna ce mănânci? »

N-avea frică de nimica,

Nici de barză, bunăoară,

Însă barza, venetica,

Răzbună o-ntreagă țară,

Căci ostentativ privind,

Enervată de-ntrebare

Îi răspunse clămpănind:

« O broască cu gura... mare! »

Și făcând doi pași în spate,

Speriată de-acum rău,

Zise broasca pe-nfundate

Către doamna barză : « Zău... ! »

Prea târziu însă gândi

Că trebui’ gura să-şi ţină,

Barza iute o-nghiți

Și nimeni nu-i găsi... vină!

Morala

Orice faptă se plătește:

Semeni vânt, culegi furtună...

Tot naşul naş îşi găseşte,

Fiindcă soarta... se răzbună!