După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Poezii de Gela Enea
- Detalii
- Scris de: Gela Enea
- Categorie: Poezie
- Accesări: 13
post festum
acesta nu este poemul zilei ci strada/ care
peste câţiva ani îţi va purta numele
scris pe o plăcuţă metalică/ de unde
începe identitatea omagiată printr-un plasture subţire
de memorie colectivă
nu este poemul zilei/ doar locul
de unde vei privi neputincios printre grilajele literelor
cum trec oamenii
cum îşi intersectează paşii gândurile
fără să se-ntrebe dacă strada pe care tocmai calcă
e măcelărie de tranşat urmele
faţetă din geometria culturii Sturm und Drang
ori pur şi simplu viaţa trucată cu har
de un edil sârguincios
peste câţiva ani
aici vor fi nişte case în plus nişte poeţi în minus
poate şi nişte nebuni frumoşi în stare să plimbe
lectica stăpânului mort
feng shui în oglindă
ne mankurtizăm cu fotografia altei lumi pe scalp
umbre spate la spate lilieci înecaţi în propria naştere
suntem temeliile peşterii
la drum lung nu ne pune nimeni comprese sub tălpi
nu ne-nvaţă nimeni cum să tragem aer în piept
sacadat
fiecare respiraţie e armonică spartă
când obosim am ajuns deja aproape de pietre
le aşezăm frumos în cerc la distanţe egale
feng shui
întindem mâna le mângâiem
le facem prietenii noştri prietenii prietenilor noştri
pietrele devin vorbitoare până când
un om în carne şi oase trece pe-acolo
şi
se împiedică de vreuna
de partea cealaltă a perestroikăi
se aplaudă căci îmi adun vertebră cu vertebră
să nu-mi fie teamă de fantomele oraşelor mişcătoare
de pahiderma liniştii pe marile bulevarde mitraliate
şi te întreb doamne
adevărat e că
au obosit poeţii să te facă din vorbe
2000 de ani ai hrănit 2000 de regi până când tronul lor zburător
a-nmugurit la uşa muzeelor
femeia-nsărcinată să taie bilete la intrare
nu se mai vopseşte nu-şi mai pune părul pe bigudiuri
nu mai râde stă cu buzele strânse şi face curat
la ea până şi absenţele strălucesc asemenea unor diamante
în ale căror faţete hormonii luminii o iau razna
cu pocnet de castane se sparge dogma
auzi
în buncărul inimii cântecele nu se mai vindecă
flash
suntem două turnuri gemene
învățăm
cum să ținem umbră unul celuilalt
liniștea
întreruptă de vrăbii
crește/ moloz sonor
din etaj în etaj
rămâne în urmă o stare
haină strâmtă
desuetă în arhitectura ascensiunii
ajungem sus
imponderabili
trece o vrabie prin inimă
și n-o atinge