Poezii de Georgeta Resteman

Un pumn de vise a mai rămas din noi

Pe pat de ghiocei zâmbeşte-amurgul,

Magnolii dezgolite-ngheaţă-n cupe.

Trudit, se pierde-n umbre demiurgul

Din carnea zării, noaptea franjuri rupe

 

Zvârlind spre lume-n falduri reci, iluzii.

Ce-a mai rămas din noi? Un pumn de vise

C-un ţipăt de cocori se-mbată surzii -

La tâmpla serii zac tăceri ucise.

 

Zăpezi târzii, pe umeri de brânduşe

Apasă tainic. Primăvara-i mută

Suntem frumoşi nebuni prinşi în cătuşe,

Cai albi mânaţi spre-abis de-o pace slută.

 

Fiorii ne-mpletesc cununi de gheaţă

Pe trupul clipei irosind cuvinte

Cu care,-n treacăt, timpul ne răsfaţă -

Logodnic în nepământeşti veşminte.

 

Un pumn de vise a mai rămas din noi!

Ne risipim, păienjeniş de umbre

Ne învăluie săraci, străini şi goi -

Copii pribegi printre ruine sumbre

În lumea tristă, învinsă de nevoi...

Suntem...

 

Suntem vremelnici pe acest pământ -

Suflete caste pe altar de fluturi

Sau poate frunze rătăcite-n vânt

În toamnele brumate de pe ciuturi,

 

Fulgi osteniţi când dorurile curg

În ierni pustii - şi ele istovite -

Jarişti de gând roşite de-un amurg

Al viselor în hăuri prăbuşite,

 

Ne agăţăm de-un fir de busuioc,

Păstrat în sân parcă de-o veşnicie,

Ca-n veri ce ard tăceri în maci de foc

Să respirăm nădejdi pe la chindie.

 

Dar primăverii-i suntem tributari,

Din lacrimi calde împletind speranţe,

Nestăviliţi de hoarde de barbari

Ce sufletului vor să-i pună ştanţe.

 

Călcând neînfricaţi peste nevoi,

În vârf de lance arborând Cuvântul,

Bieţi truditori ai vorbei suntem noi

Dar vom învinge,-aşa ne-ajute Sfântul!

 

 

Când lupii netrebnici se-nfruptă din noi

Culeg de pe fruntea umbrită de nouri

Broboane de griji, ostenite şi reci,

Miresme de suflet în scâncet de doruri

Călcând peste timp, rătăcind pe poteci

 

Prin jarul de clipe ce mistuie-n ruguri

Timp nemilos într-o lume nebună

Trec iele zălude şi cete de fluturi

Zvârlind cu speranţe în raze de lună.

 

Pe tâmple adastă un tremur zănatic

Plumb ce apasă pe slova-mi târzie

Şi-n liniştea spartă de-un ţipăt sălbatic

Se-aude cum plânge un mugur în vie.

 

În zbuciumul crâncen, luptând cu nevoi

Ţi-e silă de tot ce-i în juru-ţi nedrept

Când lupii netrebnici se-nfruptă din noi

Şi colţii-şi înfig şi-n căldura din piept

Rămâi consternat aşteptând vremuri noi.

 

 

Limba noastră, giuvaer străvechi

Doamne, cât ai fost de-ndurător

Când ai vrut ca să mă nasc în vară,

Lâng-o pădurice şi-un izvor

Prefirând în mine primăvară.

 

Toamnelor m-ai dăruit doinind,

Ruginiu brumat cu dor de glie,

Iernile mi le-ai pictat, zâmbind,

Cu omăt pe trup de Românie

 

Legăn de visări cu mir curgând -

Graiul nost’, limba română sfântă,

De la daci străbuni sclipiri în gând,

Colţ de rai ce sufletu-ţi încântă.

 

Luminat-ai, Doamne, cugetul

Copt-ai grâul, frământat-ai pâine,

Alinat-ai, tandru, plânsetul

În descântecul limbii române.

 

Nu-i în lumea asta-atâta foc -

Jar de maci în trunchiuri de cuvinte,

Auriu din lanuri prinse-n joc

Cu albastrul cerului, cuminte,

 

Ca-n tărâmul lui Zamolxe, vechi,

Unde spiritul în veci nu moare -

Limba noastră, giuvaer străvechi,

Cu safire dăltuite-n mare,

 

Limpezită-n roua munţilor,

Răsădită-n lutul din câmpie

Şi-n coroana verde-a codrilor,

Doină-n tufele de iasomie...

 

De vei auzi, Doamne, vreodat’

Un român uitând limba română

Fie el de-a pururi blestemat

Şi odihnă n-aibă în ţărână!

 

Doamne, cât ai fost de-ndurător

Când ai vrut ca să mă nasc în vară,

M-ai sfinţit în românesc izvor

De cuvânt şi dragoste de ţară.

 

 

Treziţi-vă, n-au amorţit românii!

Noian de visuri răscoleşte vântul

Lovind în corul cetinilor ninse.

Ard focuri vii - sunt inimile-aprinse -

Degeaba, e-ntuneric pe pământul

 

Legendelor cu feţi frumoşi şi zâne...

Cameleoni cu suflete de fiare,

Cu solzi de zmei şi degetele-gheare

Înfipte-n trupul obcinei bătrâne -

 

Nemernicii, s-au preschimbat în monştri -

Au stors de vlagă un popor, şi-acuma

Cu colţii lor de fier, lovi-i-ar ciuma,

Fără de milă rup din pruncii noştri -

 

I-au alungat, i-au azvârlit departe...

Călăi netrebnici ce-au ucis o ţară

Au decimat un neam, ce pâine-amară

Românului i-au dat, cumplită soarte!

 

Se-nvârt şi voievozii în morminte -

Iancu Avram, Mihai şi Ştefan-Domnul,

Lui Ţepeş chiar îi tulburară somnul -

De-ar învia ca să-i înveţe minte!

 

Să semene ogorul cu ţepuşe

Ciocoii blestemaţi să-i tragă-n ele,

Să scape România de lichele,

De hoardele bolnavelor căpuşe!

 

Trezirea, fraţilor, că nu-i de şagă,

Nu ne vor răzbuna nicicând străbunii!

Treziţi-vă, n-au amorţit românii

Şi grâul de neghină să se-aleagă!

Rătăcire

 

Te-ai rătăcit! Nu mai zăreşti cărarea.

Învălurat în murmure de ape

Şi-n umbrele tăcerilor mioape

Zănatec umbli înteţind strânsoarea

 

În pumni de vânt iubirile să-ngroape.      

Zadarnic ochii-ţi scurmă depărtarea,

Nisipuri triste, scoici de jad şi marea

Nu-s pregătite încă de agape!

 

Pierdut în unduiri de crinolină

Te zbaţi în cercul clipelor de jar,

Te-mpleticeşti, bat clopotele-a vină,

 

Sorbi cu nesaţ veninul din pahar,

Nu vezi cărarea, raza de lumină

Străluce. N-o zăreşti?... E în zadar!

 

Bujori sălbatici

 

De câte ori, cu paşii singuratici,

Cărări de timp, în bolţi de dor sculptate,

Am măsurat... Doar umbre de păcate

Purtând miresme de bujori sălbatici

 

Duceam pe umeri? Câte nestemate

Îmi ardeau ochii, deseori apatici,

Scăldaţi în roşul zorilor văratici

Din roua plânsă-n crupe de muşcate!

 

Catapetesme - nuferi ce vibrează,

Visuri curgânde-n marmore de-altar,

Viori de-argint ţinând Iubirea trează

 

Pe strune de cicoare-ntr-un umbrar

Şi-o simfonie lină când valsează

Bujori sălbatici în veşmânt de jar.

 

 

Divinul ţărm

 

Pe-un ţărm divin de paşii-o să ne poarte

Din noaptea care prin tăceri respiră

Ne vor trezi cu degete de liră

Nădejdi târzii ţesute-n clipe sparte.

 

Tu chiar nu vezi că stelele se miră

Cum viscoleşte-n noi temuta soarte

Și-n pumni de plumb cenuşile împarte -

Durere din durere se prefiră?

 

Divinul ţărm ce poate să învie

Nisipuri zălogite într-un mit

Umblet de maci cu paşi de poezie

 

În rouă de cuvinte-ncuminţit

Şi-o cupă de iubire-n cumetrie

Cu gândul alb scăldat în infinit.

 

 

Nu-mi spune, taci!

 

Nu-mi spune azi că macii nu ştiu plânge -

Doar i-ai văzut chiar tu cum lăcrimează.

Nu-mi spune, taci! Fiinţa ta vibrează

Şi-ţi umblă-ades’ chemarea lor prin sânge.

 

Nu-mi spune că din ei se întrupează

În chip ciudat iubirile nătânge -

Te înfiori când trupul li se frânge

Sub poale de amurg şi cuvântează

 

Doar gândurile ce-ţi foşnesc, păgâne,

Prin minte. Visul tău s-a încuibat

În răni de maci pe sâni rotunzi de zâne

 

Ce taine-n mâna-ţi rece-au sângerat.

Nu-mi spune, taci! Bătrânele-ţi fântâne

Tăcerile-şi îneacă-ntr-un oftat.

 

 

Din ochii mei fântânile se-adapă

 

 Din ochii mei fântânile se-adapă

(şi-au răstignit durerile pe ciuturi...)

Topind în palma lor zăpezi de fluturi

Când crinii ară-n luturi, macii grapă!

Din cerul tău cu linişti albe scuturi -

Cum, Doamne,-aş face mintea să priceapă

Că inima-i gătită de agapă

Când dăruie văzduhului săruturi?!

 

Desculţul tremurând, cu paşi de rouă

Striveşte frici în umbletu-i ascuns

Şi-aleargă-nspre tărâmu-n care plouă

 

Cu lacrima iubirii ce-a pătruns

În viaţa mea. Dar ce vă pasă vouă

Că suferinţelor le-am spus: De-ajuns!

 

 Poemul toamnelor, nescris...

 

Cu nuci şi mere-mprăştie săruturi

Amurgul ce zideşte-n mine pace -

În pumni de zgură frica rece zace

Şi izgonirea-i sângeră pe fluturi.

 

Eu n-am să las fiinţa-mi să se-mpace

Cu înrobiri sculptate-n triste luturi!

Cu roua frunţii calde scriu pe ciuturi

Poemul desfrunzirii-n care tace

 

O toamnă de aramă-ngăduită

De Tatăl nostru. Rătăcind prin vis,

Miracole trăind, sunt fericită,

 

Acum sunt eu, sunt ceea ce-ai decis -

O pagină de mult îngălbenită,

Sunt chiar poemul toamnelor, nescris...

 

Niciodată târziu

 

Aş înfăşura toate toamnele
cu un "fir de Dumnezeu"
şi le-aş lua în braţe
să le simt mai bine târziul -
târziul negurilor topite în pagodele de crini
pe care scriam astă vară poeme
târziul de frunze cădelniţate 
de vânturi înalte pe turlele visărilor 
târziul târziului din mine.

 

Toamnele nu mai scutură săruturi
de brume degerate pe ciuturi...
şi nu mi-e frică de haitele de lupi
nici de întunericul crescut 
în ochii de jăratec ai pustiului
nici de târziul răstignit
pe trandafiri brodaţi cu neuitare...

Acum alerg desculţă 
prin viscole de fluturi îngheţaţi
să simt mai bine tăişul frigului 
din care bei teama ultimilor stropi 
de târziu.

 

Nu degeaba m-am născut 
cu o dragoste mai devreme –
legată strâns doar cu un

"fir de Dumnezeu"!

 

 

 

Cuvântul care ucide macii

 

Mă trezisem în dimineaţa aceea

secată de vlagă ca un deşert

din care nisipul curgea fierbinte

spre adâncuri tropotite de gânduri...

 

Se încuibase teama între coapsele

unui cuvânt ucigaş ce triumfa

pe scena unui teatru, al absurdului -

actorii susţineau sus şi tare că viaţa

nu este logică - dar ce-i logic

într-o lume atât de nebună?!

 

Ducem pe umeri poverile trecutului

nădăjduind că vom zări un licăr –

nu pe acela de la capătul tunelului

e deja un termen perimat -

şi totuşi, căutăm nod în papură

fără a observa că uscăciunea noastră

învie numai cu iubire.

 

Ne răcorim adesea la umbra unui vis

săpând în nisipuri mişcătoare

fără rost şi mirându-ne ca proştii

cât suntem de vulnerabili

dar mai ales

cât de singuri suntem...

 

Astăzi mă strâng toţi macii topiţi

în inima deşertului de un cuvânt ucigaş.

Încet, încet simt cum cresc din mine ramuri

mă reinventează un glas de verde

ce-mi repetă întruna:

crede, iubeşte, priveşte înainte

şi bucură-te!

 

În tine a început

să înflorească Lumina!

 

 

 

„Pe malul de lut al lacului numit ACUM”

 

Îmi sună în urechi

ceva aproape nedesluşit -

parcă seamănă cu nişte voci

care devin încet, încet

clare, limpezi ca nişte clinchete

de clopoţei de argint...

Acum le aud perfect... mă întreabă nedumerite:

tu nu vezi că ninge, nu ţi-e frig

unde-ţi sunt bocancii?...

 

De-abia atunci privesc

derutată şi-mi văd desculţul

sângerând pe un braţ de trandafiri

uitaţi, probabil, pe dale reci de piatră

de-o florăreasă grăbită -

se anunţase furtuna

şi ea dorea doar să-şi salveze pielea -

am auzit eu că florăresele se tem de

zăpezile de fluturi (ele nu se topesc aşa uşor

şi fluturii...fluturii nu mint niciodată)

Doamne, şi eu nici măcar

n-am simţit că-i iarnă!

 

Mâine, ţurţurii de la streşini

ca nişte tuburi de orgă translucide

vor cânta simfonia aceea

pe care îmi doream de mult s-o ascult...

Se vor topi şi plăpumile de nea

înroşite de tălpile mele sfâşiate

dar jur că nu voi mai călca

vreodată pe braţe de trandafiri -

ei nu ţin cont de anotimp -

cresc din lacrimi de ţărână

sfinţite de mâna Ta

şi dobândindu-şi nemurirea

înfloresc curcubeie deasupra noastră

aici, pe tărâmul zăpezilor de fluturi...

 

Ce linişte albă s-a lăsat astă seară

„pe malul de lut al lacului numit ACUM”!

 

 

 

Măcar...

 

Te-am aşezat într-o aşternere

cuminte de gânduri

de cuvinte frumos orânduite

ca pe un copil de ger

care a uitat cum e să i se spună

„Te iubesc!”

 

Îţi îngheţaseră mâinile pe

cumpăna toamnelor legate

de mijloc cu sfori de tei

frigul nu se întorsese la perete

te bântuia de sus până jos

de jos până sus

şi între falange îţi sângera

un boboc de trandafir

neîncăput încă

în versurile unui poem.

 

Fumegau inelele de iarbă

ce te ţinuseră într-o lume străină

din care evadaseşi desculţ.

Te-am mângâiat, tandru, pe frunte

şi sărutându-ţi obrajii ninşi cu temeri

ţi-am şoptit senină

ca o dimineaţă:

 

Hai, spune-mi măcar „mamă!”

Şi nu vor fi geloşi trandafirii

dacă mă vei îmbrăţişa!

 

 

Viaţă

 

Astăzi sunt doar o inimă

cu obraji limpeziţi de ninsoare

apă liniştită, albastră

vălurind zâmbete de copil

peste riduri uscate

adâncite în maluri de stâncă peticite

cu umbre.

 

Dincolo de mine, un ocean

în care furtunile

au uitat să măture ţărmurile

presărate cu pietre rămase

acolo dintr-un veac cu faguri de gheaţă

înţepeniţi pe trupurile chiparoşilor.

 

Mă strecor cu paşi furişaţi

uitându-mă la lume

ca dintr-o fântână cu lotuşi

ninşi cu petale de amurg bârfit

de arşiţe picotinde pe un colţ

de amintire -

ştiu că nu mai este mult până

când, din Tine, Doamne, izvorî-vor

valuri de linişti ce vor curge peste

nefericiri mistuite de patimi

ascunse în steluţe de mare

ce de multă vreme

uitaseră

cum este să fii VIU !

 

 

Am visat un pic...

 

Câte boabe de struguri amari

au pălmuit obrazul tău

când clipele se topeau

în fumul ţigărilor profane?

Câte secunde albe

ţi-au bătut la fereastra ninsă cu doruri

când ai păşit peste jaruri încinse

fără să simţi dogoarea macilor?

Ai văzut mistreţii cu colţi de argint

cum se prăvăleau peste văi de cristal

alergând de nebuni în căutarea

nu ştiu cărei prăzi?

Dar caii de ciucuri trăgând

sănii încărcate cu visuri pe zăpezile roşii

şi zburând spre tărâmul cu zmei şi zâne

i-ai văzut, omule?

 

Nu s-au oprit, eu închisesem poarta

alegând să rămân trează

când doar mătasea gândului

foşnea prin pagodele de crini îngheţaţi

cuibărindu-se leneş în crinolinele timpului

ce va să vină cu mărire...

 

Am aţipit, în zori, pe un capăt de vers

privind cum luturile ard iluzii

încorsetate în cenuşi de fluturi osteniţi

şi am visat un pic... dar frumos

am visat că sunt vie!

 

CV - Georgeta Minodora Resteman

Data naşterii: 24 august 1960, Săcuieu, jud. Cluj

Studii: Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea Utilaje şi Ingineria Proceselor Chimice (1979-1984); Cursuri postuniversitare Relaţii Economice Internaţionale - Import - Export - Marketing (1991-1992); Brevet de turism (2005).

 

Activitate publicistică şi culturală:

 

Debut - martie 2009 pe reţeaua literară Esenţe

Redactor reviste online:

Bruxelles Mission - Belgia (2010-2012)

ProLitera - Germania (2012)

Sfera eonică - România (2013)

BOOKLOOK - România - redactor (2013 - prezent)

Ziarul Românesc din Cipru RO-MANIA - redactor cultural (martie 2013 - prezent)

Rapsodia Sibiu - redactor (martie 2014 -prezent)

 

Volume de autor:

 

Descătuşări - Fărâme de azimă - poezii, Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2011;

Rătăcite anotimpuri - poezii, Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2012;

Poeme pentru un vis - poezii, Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2012;

Cipru, corolă de lumină vie - Note de călătorie, istorie, peisaj, Ed. Anamarol, București, 2012;

Cyprus – garland of living light (History, Lanscape and Travel Notes) – ediție în limba engleză, Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2014;

Nerătăcitele rostiri – poezii, Ed. Eikon, București, mai 2015;

Sunt chiar poemul toamnelor nescris... – poezii, Ed. Amalia Book Mitteleuropa, Oravița, iunie 2015.

 

Apariţii în volume comune, antologii:

 

55 de poeţi contemporani (pagini alese) - antologie de poezie, Editura Arhip, 2010;

Meridiane lirice 2012 - antologie de poezie, Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2012;

Poeme hai-hui - antologie de poezie, Ed. Singur, Târgoviște, 2012;

Simbioze lirice - antologie de poezie, Ed. Anamarol București, 2012;

Scripta manent - antologie proză scurtă, Ed. Anamarol, București, 2013;

Suflet românesc - antologie poezie patriotică, Ed. Măiastra, Tg Jiu, 2013;

Sărutul – antologie de poezie, Ed. Măiastra, Tg. Jiu, 2014;

Poemia – antologie de poezie, Ed. ART Creativ, București, aprilie 2015.

 

 Colaborare permanentă cu reviste şi ziare din ţară şi din diaspora:

 

Phoenix Mission Magazine (SUA), Gândacul de Colorado (SUA), Curentul Internaţional (SUA), RomanianVip (SUA), Agero (Germania), Bruxelles Mission (Belgia), Conexiuni (SUA), Observatorul (Canada), Universul românesc (Spania), Revista Singur, În umbra flăcării, Confluenţe româneşti, Casa gândului - Cleopatra, Slova creştină, Agonia literară, Cititor de proză, Reţeaua literară, Cetatea lui Bucur, Oglinda literară, Ecoul, Noi Dacii, Noi NU, Armonii culturale, Totpal’s Daily News, Cărticica românească de copii, Cronici literare, ProLitera, Regatul Cuvântului, Dor din dor, Rapsodia - Sibiu BOOKLOOK, Boem@- Galaţi şi altele.

 

S-a scris despre mine în:

 

Ziarul Făclia de Cluj -26 august 2009 - Tabăra de creaţie de la Săcuieu - 22-29 august 2009 - un articol semnat Demostene Şofron

Ziarul Adevărul de seară din 21 septembrie 2009 - Portret - Georgeta Resteman - Un inginer chimist îndrăgostit de poezie - articol semnat Daniela Stoica

Ziarul Curentul Internaţional - SUA, 31 martie - noiembrie 2011 -Trezirea la o viaţă nouă sub sensibilitatea unei poete - Georgeta Resteman - articol semnat Gabriela Petcu

Ziarul Gândacul de Colorado - Colorado, SUA

Ziarul Universul românesc - Madrid, Spania

Ziarul Observatorul - Toronto, Canada

Ziarul New York Magazin - New York, SUA

Ziarul Mioriţa - California, SUA

Ziarul RO-MANIA, Cipru

Interviu Radio România Internaţional - Omul sfinţeşte locul - 12 februarie 2013

 
 

Organizatoare de evenimente culturale:

 

• mai 2009 – Tabăra de creaţie literară Esenţe şi nuferi – Băile Felix;
• august 2009 - Tabăra de creaţie literar-artistică Apuseni, legendă, tradiţie şi spiritualitate – Săcuieu, judeţul Cluj;
• 2013 – iniţiază şi derulează proiectul Donează o carte pentru copiii români din Cipru, dăruiește un strop de suflet românesc, (februarie-iulie 2013) şi pune bazele primelor trei mini-biblioteci româneşti din Cipru la Nicosia, Limassol şi Pafos (etapa I);
• 4 martie 2014 înfiinţează Cenaclul literar-artistic Dăinuiri în comuna natală, Săcuieu, jud. Cluj.
• Începând cu luna decembrie 2014, Biblioteca Centrală a Ciprului (din 6 orașe cipriote) găzduiește Colțul cărții în limba română (proiect realizat cu sprijinul Ambasadei României în Republica Cipru și Alianța Românilor din Cipru).