Poezii de Iacob Cazacu-Istrati

În stoluri…

Și zboară azi în stoluri de prin sate

Copiii noștri, șoimii noștri sfinți,

Și nu știu mâine –n ce străinătate

Vor duce-n inimi dorul de părinți.

           Ei vor pluti prin viața zbuciumată

           Cu Doru-n suflete și Dragostea,

            Iar noi, ca doi străjeri la poartă

            Pană la urmă  îi vom aștepta.

Și zboară –n lumea mare rândunele,

Se duc lăsându-și puii singurei.

Plâng codrii, plâng și florile-n poene:

-De ce - i lăsați atât de mititei?!

                                 ***

             S-aprindem pentru toți o lumânare

        În sănătatea lor mă rog cumplit...

             Să fie  primăvara cu mult soare

             Și să revină  la cuibul părăsit.

 

Cantec pentru bunici

Aș vrea să zbor la pragul părintesc,

Să vizitezizvorul lui tăticu,

Să văd cireșele-n copaci cum cresc

Și nucu-n fața casei lui bunicu.

Refren:Vreau să cunosc al tatălui izvor,

 Lipcanii mamei plini de ghiocei,

Să strâng la pieptu-mi florile de dor

Și lacrimile bunilor  bunei.

Refren…

Dragii nostril, scumpii mei bunici,

Știu, că fuge timpu-ncalendar…

De când am apărut pe lume-aici,

Pe meleagul Frunzei de Arțar.

Refren…

 Azi inima mă-ndeamnă să mă duc,

Chiar fie și în chip de nepoței,

La casa tatii din micul sătuc,

La pragul casei scumpilor bunei.

Refren…

 

Cetatea mea de dor 

 

Cetatea mea de dor, tu, vatră din străbuni,

Cea mai frumoasa  astră dintre stele,

Cu oameni dragi si buni,

Ogoare-n pârg, minuni,

Mă ocroteşti  de toate cele rele,

              Refren:      Duc drumurile toate de pe lume,

                               La satul meu,

                               La satul meu

                               Acasă eşti,

                               În cuibul drag al doinelor străbune.

 

E satul meu frumos,  cu mândrul Foişor,

Hidrocentrala-n prag , cu plopi la poartă.

De-un   râu şerpuitor

Şi ape de izvor

De secole-i scăldat sătucul – tata.

             Refren…

Oriunde eu aş fi, oriunde m-aş afla,

Oi  duce-n inimă dorul de casă,

De oamenii din sat,

De cerul înstelat,

De pâinea mamei dulce de pe masă...

             Refren…

 

În limba mea... Limba Română

 

În limba mea zâmbeşte codrul cu ponoare,

În limba mea izvoarele mă vreau.

În limba mea-mi vorbesc podisuri si izvoare,

În limba mea si-a mamei visele mă iau...

   Să plâng nu pot deloc în limbi streine,

   Iar de vorbesc în ele tot gândesc în ea...

   În limba mamei în care spun povesti cu zâne

   Si zorile-mi sărută ochii tot în limba mea...

De am dureri ce sufletul mi-apasă

În limba mea si-a mamei le oftez,

Si dorul mă loveste în limba mea frumoasă,

În limba mea în care scriu acu şi acest vers.

    În limba mea  si stelele-mi zâmbesc,

În limba mea iubirile se leagă.

    În limba mea, în graiul strămosesc

    Iubirile se nasc, viețile se-ncheagă...

 

Nu plânge, cântă!

 

Vreau Bucuria și-Adevărul sa mă îmbete cu putere,

O dată- n viaţă să  mă răcoresc.

Nu plânge, Ţară-mamă, cântă de bucurie și plăcere

Pentru că românii astăzi se unesc! 

 

Tu plângi? Nu plânge - cântă!

Cânta-mi de dor, numai de dor,

 Dragostea şi viitorul mă-nspăimântă

Iar eu de dor şi dragoste-o să mor.

 

Să-mi cânţi de dor. Chiar de-oi muri,

Să cânte orice vietate,

Căci tot ce mă- nconjoară am iubit,

Cu cântec mă petreceţi în eternitate.

 

Nu plânge! Tu cântă-mi pe această lume,

Cântă-mi de dor, numai de dor,

Ca văile şi codrii să răsune,

Căci eu de dor şi dragoste de ţară o să mor.

 

Vreau Bucuria şi-Adevărul să mă îmbete cu putere,

O dată-n viaţă să  mă răcoresc.

Nu plânge, Ţară-mamă, cântă de bucurie si plăcere

Pentru că românii astăzi se unesc! 

 

                  Revin!...

 

Mi-i drag şi scump meleagul meu,

                    Cu holdele-i de pâine coapte,

                    Să fiu la orice depărtare, zău,

Revin acasă, chiar şi după moarte.

.

 

Visez  pădurea cea bătrână, 

                    Cu floricelele ei toate,

                    La melodia frunzelor ce-o-ngână,

Revin acasă, chiar şi după moarte.

 

                    Frumoase-s tufele cu poamă,

                    Livezile cu roadă încărcate,

                    La acest farmec drag de toamnă,

                    Revin acasă, chiar şi după moarte .

 

                     Mi-i scumpă apa dulce de izvor,

                    Şi stelele din satul meu în noapte,

                    La vatra neamului de dragoste şi dor,

Revin acasă, chiar şi după moarte.

 

Dor de satul meu…

 

Dor de satul meu în floare

Unde am crescut,

De cireşii din ponoare

Şi primul sărut.

               Dor de drumul din livadă

               Ce duce - n Hârtop,

               Dor de mândra în năframă

Şi horele cu foc.

În pădurea cea bătrână

Cântam  până-n zori,

Şi azi inima- mi îngână

Melodii de dor.

              Dor de satul meu din luncă

               Şi- apa din izvor,

               Paşii încep să mă ducă

               La casa cu dor.

Dumnezeule-minune

Ţie îţi vorbesc,

De când rătăcesc prin lume

De dor mă topesc.

             Dor de poama cea din vii

Şi- iarba din poene.

              Dor de cânt de ciocârlii

Flori de sânzâene.

 

            Hai, vino tată…

 

Tăticule, o iarnă- a mai trecut

Iar tu să vezi ce mare am  crescut,

Eu îngrijesc de oi şi de mioare

Şi frate bun sunt pentru surioare.

     Bunicul toată iarna a zăcut

     La urmă ne-a spus ce la durut,

     Doar sufleţelul lui şi inima

Pe tine, tată, zilnic te-aştepta.

Hai, vino, vino! Întoarce-te la noi,

Nu vrem nici bani şi nici perine moi.

Doar să ne strângi la pieptul tău voinic

Aşa cum o făcea scumpul bunic.

     Tăticule e mare-al nostru dor,

     Aniţa-i doar cu ochii la pridvor

     Şi tot întreabă pe bunica ea,

Când se întoarce tata, mama mea?!...

Eu ştiu, că mama nu va mai veni,

Şi, că din altă lume ne-a privi…

Tu vino, tată, te rog nu ne părăsi,

Ca şi bunica în curând ne va lipsi…

      Hai, vino tată! Întoarce-te la noi…

     Nu vrem nici bani şi nici perine moi,

     Vrem să ne strângi la pieptul tău voinic

     Aşa cum o făcea scumpul bunic…                                      

 

Rătăcit prin toamne…

Am trecut prin viaţă ca un meteor,

Nici n-am prins de veste-n al meu zbor,

Cum trecut-au anii, cum au asfinţit,

Rătăcind prin toamne ca-ntr-un labirint…

          Ele mi-au fost mila, ele mi-au fost dorul,
          Leagănul şi visul, pâinea şi izvorul…

          Mi-au cântat ursita,prezicând o  cale

           Ca să port în suflet dor şi-nstrăinare.

Am purtat în mine  frumuseţia  toamnei

Ca pe o comoară, ca zâmbetul mamei.

Am doinit în versuri  bunii şi străbunii,

Soarele şi luna, virtuţile lumii…

             Am trecut prin viaţă ca un meteor,

             Nici n-am prins de veste-n al meu zbor,

             Cum trecut-au anii, cum au asfinţit,

              Rătăcind prin toamne ca-ntr-un labirint…

 

Aşa-s toamnele la noi…

 

Foaie verde baraboi

Aşa-s toamnele la noi,

      Hai, hai la Căzăneşti,

      La hora mea din poveşti.

Am fost cu badea la vie

I-am prins flori la pălărie.

Hai, hai, bădiţa-l meu

Nimen nu-i în sat ca el.                                                          .

De bine ce i-a părut

M-a surprins cu un sărut.

Hai, hai în sat la mine

Toamnele de nunţi -s pline.

Şi m-a dus la horă-n sat

Până-n ziuă am dansat,

Hai,hai, în sat la noi

Vinul fierbe în butoi.

Şi s-a jurat până-n  zori

Că-mi  trimite peţitori.

Hai, hai, bădiţă, tu

Drept la casa ta mă du…

Foarie verde sămulastră

Vă poftim la nunta noastră.

Hai, hai, vinul e dulce

Cine-l bea u se mai duce.

Foaie verde baraboi

Aşa-s toamnele la noi.

Cu flăcăi şi fete mari

Hore mari cu lăutari

(Oameni buni şi gospodari)

 

                    Azi

Vreau azi cu dragoste să- ţi cant,

Ca să înflorească mugurii iubirii.

Pe strunele acelui legământ

Să se-nfioare filele-amintirii.

         Hai, vino, vino iar în viaţa mea,

         O, preafrumoasă - tu, fermecătoare!

         Hai, vino şi alină-mi inima

         …De-atâtea ori au dat cireşii-n floare!

Vreau să împart cu tine dorul meu,

În doi s-aprindem candela iubirii,

Să fiu în viaţa ta un curcubeu

Din florile alese pentru tine

Iacob Cazacu-Istrati

       Poet, ziarist- publicist, istoric, comentator, participant la diferite manifestări cu caracter cultural-literar, social șI istoric.

         Născut la 4 noiembrie 1954, în Sărăţenii Vechi, jud. Orhei, RM  (Romвnia Mică). Cea mai mare parte a copilăriei și-a petrecut-o în Vadul-Leca, acelaşi județ, locul de baștină al mamei sale, unde a urmat Gimnaziul General. A studiat la Colegiul de Medicină din orașul Tiraspol, după care a lucrat ca felcer (medic primar) la Spitalul zonal din Căzănești. Оntre  timp a urmat Facultatea de Istorie a Universităţii de Stat din Chișinău, după absolvirea căreia din 1990 a funcționat ca professor de istorie la Gimnaziul din Vadul-Leca și în școala medie din Căzănești. Оn martie 2009 ca protest la impunerea predării unei istorii false, numită “Istorie integrată”, neconformă cu adevărul istoric, a cerut eliberarea din funcție, nemaiacceptând acel mod de predare, comunist.

Începuturile literare și gazetărești datează din perioada adolescenței școlărești, când a publicat diferite materiale de acest tip la unele publicații din perioada respectivă.

Оn acest răstimp a fost corespondent activ al unor ziare și reviste, cum e, de pildă,  “Vocea gliei”, “Plai orheian”,”Tinerimea Moldovei” etc. 

     Ca poet, editează mai multe culegeri de versuri:„Destăinuiri”, editura “Labirint“, Chişinău, 2003, “Florile Speranţei”, ed. “Nasha Canada Publishing” 2008, Toronto, “Petale de dor şi vis”, ed. “Magna-Princeps”, Chişinău, 2010 , “Cearta” și “Adevăruri pe frunze de arțar” ed. “Prometeu”, Chișinău, 2013 - prin care, după aprecierile criticii, “se aduce o contribuție la educarea tinerei generaţii оn spiritul dragostei faţă de plaiul natal, de limba maternă, de semeni, de simţire si aspiraţii”.

      În prezent  trăieşte cu şi între două doruri:un dor mare când se află  în Canada la copiii săi, față de plaiul natal și de casa părintească, iar când se află acasă, dorul necontenit de copiii și nepoțeii din Canada...

       Este Membrul Uniunii Scriitorilor Furopeni, corespondent special și laureat pentru publicistică pe anii  2012, 2013, 2014 al săptămвnalelor “Literatura și Arta” și “Cuvantul” (RM);  la ziarele „Timpul” „Jurnal de Chişinău”ş.a., cвt şi la cele de peste hotare: „Familia” din Serbia, „Observatorul”, “Faptu divers” din Canada, ”Curentul internaţional”, www.agero-stuttgart, Germania, „New York Magazin” din SUA, “Pagini Romвnești оn Noua Zeelandă ş.a; deținător al Premiului Presei în Concursul Internațional de poezie și Proză “STARPRESS 2012”;  locul II in concursul internaţional de poezie pentru românii din întreaga lume LIMBA NOASTRA CEA ROMÂNA- STARPRESS 2013; Premiant şi deţinător al Diplomei de Excelenţă “ATRACŢIA POLILOR” – literatură basarabeană din diasporă pentru volumul “Adevăruri pe frunze de arţar”: poezii, eseuri, tablete. Editura Prometeu, 2013.

        Prezent în mai multe antologii de poezii şi proză, cum  “Antologia scriitorilor romani contemporani din întreaga lume” româno-germană şi româno- italiană, editura FORTUNA,  2013 şi  2014.

 Este membru al Sfatului Ţării 2  şi al Consiliului Unirii pentru reîntregirea neamului. Este vice-președinte al Organizației Internaționale a Românilor Wordldwide Romanian Forum –Forumul Romвnilor de Pretutindeni  cu sediul la Câmpul Romвnesc din Hamilton, Canada, fondată în iulie 2011.                                                                                                                                                     

        Despre pasiunea scrisului, spune: "Scriu… Scriu din Dragoste şi Dor pentru tot ce mi-i drag şi scump, din Durerea pentru tot ce mă doare, din Speranţa pentru un viitor mai fericit pentru urmaşi. Nu scriu întru slava mea… Scriu pentru a slăvi Patria şi meleagul natal. Scriu pentru şi despre voi, Oameni, care-mi sunteţi dragi şi scumpi, pe care vă iubesc aşa, cum îmi iubesc Mama, Limba, şi Vatra strămoşească…”