REGINĂ A FERICIRII

S-a învârtit clepsidra
S-a scurs tot nisipul;
În mintea mea atunci
Pierdut-am parcă timpul.
Priveam fără-ncetare
Și nu-mi venea să cred
Că ești așa aproape,
Că nu pot să te văd...

M-ai dăruit iubirea
Și nu pot fără ea,
Ce fac eu cu clepsidra,
Cum o voi repara?
Adun nisipul, prea grăbit,
Și-l pun la loc
Și mă întreb... de te-am găsit,
Vom fi Iar amândoi....
Trăiesc eu oare clipă,
Să fii regina mea
Sau mă amăgește timpul
Și singur tot voi sta....

RĂSPUNSUL MEU

Stăpân mi-a fost și vântul
Când îmi spunea să plec,
Arat mereu pământul
Dar fără ploi.... e sec.

Spuneam și o rugăciune,
Poate că vă ploua,
Și rodul muncii mele
La toamnă s-o vedea.

Privirea mi se lasă,
Amarnic de durere,
Știam că viața-i crudă
Prin picuri dă putere.

Clipele sunt dureroase,
Sunt chiar calvarul meu.
Odihnă....pentru oase,
Sau pentru dumnezeu.

În taină nopții strig
Să se deștepte zorii,
Să alerg, să te cuprind,
Să simt pe trup fiorii.

Nu plânge, nu fi tristă
Stăpân mi-e numai vântul
Că vin din nou acasă
Să îmi lucrez pământul.

PĂCATUL VIEȚII

Pe drumul vieții am umblat,
Desculț și fără haine,
Cartoanele le-am adunat
Și somnu- mi prin vagoane.

Simțeam și frigul,și vântul,
Și nu știam de mine,
Mă năpădea în suflet plânsul
Și tot speram la bine.

Când viața mea se liniștea,
Cautam drumul spre stele;
Dar cum pășeam alăturea,
Nu ajungeam la ele.

Din zi în zi mă adânceam
În patima beției...
Un singur gând îl mai aveam,
Să scap de nebunie...

Unii,de mine râdeau,
Purtăm cearșaf drept haină,
Pantofii rupți ce ii purtam,
Pierduseră a lor talpă.

Cu mâna încă tremurând,
Stăteam la rând la apă;
Izvorul vieții în curând,
Speram că mă adapă.

Din snop de grâu am fost cules,
Bobul cel mai cu dinte,
Abia atunci am înțeles
Că încă mai am minte.

Cu sorcova din casă în casă,
Uram la fiecare....
Ce bunătăți....aveau pe masă!
Și noi doar pâine tare....

M-am saturat să fiu normal
Și-o viață de păcate....
Păcatul vieții mi-e fatal
Și sunt dator cu-o moarte.

VREAU ACASĂ

Unde e mai bine decât acasă?
Și cât mi-aș dori să pot ajunge
Dar boală și depărtarea nu mă lasă
Și adeseori în mine, inima plânge...
Privesc mereu în jur și mă frământă
Un gând urât că aici am să trăiesc.
Departe de a mea casă, care mă încântă,
Departe de pământul țării strămoșesc...
Aud și glasuri în fiecare seară,
Mă cheamă la ele să vin cât mai curând,
Dar dimineața, toate se destramă...
Și mă trezesc din somn cu tine-n gând.
Încerc să fac un ban muncind pe rupte,
De multe ori și capul mi-l aplec...
Le-aș da pe toate vrute și nevrute
Să pot din nou acasă ca să plec;
Vreau să vin acasă.Cat oare mai pot plânge?
Că zilele pe rând îmi trec, neîncetat,
Și știu că nu pot ajunge,
Sunt mult prea departe, de-al meu sat.
Mi-a mai rămas, doar, o dorință,
Să scriu un rând de țărișoara mea...
Nu numai cu curaj, am doar credință ,
Că mă voi întoarce într-o zi la ea...

AȘ DANSA

Din negura vremii pierdută,
Din cer sau chiar din Olimp.
O zâna ascunsă tăcută,
Trecea ca prin fum peste timp...

Mă ardea cu privirea,
Prin semne mă invita.
Să -i dau mâna....lumina,
Și apoi toată dragostea mea.

Aveam un pic de teamă,
Știam că nu-i zâna ce-a rea;
Am luat-o de mână și-n grabă,
Dansam sub perdeaua de nea.

În brațe,țineam o fantomă,
Dar ochii...nu-i pot uita...!
Știam că -i făptură divină,
Și dansul nu se sfârșea.

Dansam fără griji și fără gânduri,
Puteam undeva în văzduh,
Știam că iubirea e pururi,
Dar zâna în zori sa pierdut.

Atunci pasul meu nebunatic,
Pe pista de dans sa pierdut,
Credeam că sunt lunatic...
O lună întreagă am zăcut.

Prin ploaie din nou aș dansa,
Să rup picături bucățele...
La zâna să -i fur inimă,
Apoi să zburam printre stele.

Dorința -i prea tare în inimă mea,
Iar zâna departe-și avea dragostea
Sper că e fericită și ea
Aici închei povestea...