Poezii de Ioan Hada

NOPTILE
 
feerii devin
noptile-n
care
dorinta mea
e val
iar trupul tau
ii este
ca un mal
din Rai....

DISCRET


patul pastreaza
discret
urmele imbratisarilor
precum cochilia
vuietul marilor




TRUPUL TAU


trupul tau
nascut
de flori
si lumina-l
mingiie
cu fascinatie
ca pe-o divinitate




SIAJUL


versul meu
de iubire
siajul
corabiei
de hirtie
care
visindu-te
vrea
sa si zboare




LUNTREA


banutul
l-am platit
dar luntrea
lui Caron
ia apa
si-n loc s-ajung
in Hades
am esuat
pe insula
cu vulcani
ce seamana
cu sinii tai
si erup
poeme de iubire
mai durabile
decit
statuile
religioase




MERSUL


poate sunt
poet
om oarecare
al carui
mers
aiurit si diform
printre
rautatile omenesti
are
totusi
aripi de vise
la picioare




CU ARDOARE


trupul tau
inmugurit
pina
si florile-l
privesc
cu ardoare
mai mult
decit
arzatoare




CA VERSURILE


seara
imi intind
inima
precum beduinul
covorasul
spre locurile
sfinte
ca versurile
mele
asemeni
rugaciunilor
fierbinti
s-ajunga
la tine


DE-ATITA


seara
iarna
ger
de-atita frig
si saracie
lucie
pina
si lumina
lunii
palida
impreuna
cu cersetorul
vlaguit
de foame
disperat
si zdrentuit
cauta
mincare
prin
tomberoane..




DACA


daca vrei
sa-ntelegi
vagabondul
priveste
vintul
ca pe femeia
ce te doreste




RESEMNAREA


frunzele vestede
purtate de vint
ca niste apostoli
ciudati
ai resemnarii
fosnind mihnit
pe toate cararile
asfintitului
numai de batrinetea
ce doare
propovaduiesc




FARA TINE


fara tine
inima-i mai rece
            mai trista
           mai ravasita
decit cringul
pustiit
in septembrie