Poezii de Ioan Pavel Azap

***
trece maşina salubrităţii
nour de ploaie citadină
pe strada Universităţii
lume puţină
în halbe pe terase
berea lâncezeşte
căldura pătrunde în oase -
cuvântul peste case pluteşte

***
e ziuă dar amiază ori seară habar n-am
de oră să întreb nu am pe cine
îmi mai zăresc abia pantofii uzi în geam
(opac precum o amintire veche), în vitrine
plouă ca-’ntr-un poem (al meu?) mai vechi
nimic nu se întâmplă, oraşul pare mort
îmi trag umbrela-’n jos peste urechi -
când plouă orice-aş face nu pot fi dezinvolt

***
vom da foc pădurii de crini
rămână doar cenuşa din cuvinte
în această primăvară fierbinte
vom purta cunună de spini
vom fi tineri, inocenţi şi ferice
nici bărbaţi nici femei, androgini
nu vom fi niciodată bătrâni -
şi nu vom urca niciodată pe cruce

***
în iarna asta calpă
văduvă de omăt
nici muza nu mă caută
nici pot să mă îmbăt
cu apă - fie chioară,
fie de foc - deci spun
că până-n primăvară
voi bea numai tutun

***
încă buimace şoaptele mele sângerau uşor
dimineaţa se târa ca o şerpoaică pe covor
fluturi aprinşi izbucneau din scrisorile tale
cuvintele nescrise se pârguiau la soare
ca poamele uitate toamna în livadă
când după prima brumă au să cadă
cu zgomot sec întâmpinând pământul
- letargică plutire - fecundându-l

***
nicio lumină în ochii statuilor
doar lacrima falsă a ploilor
niciun cuvânt numai o şoaptă
a vântului când se înnoaptă
nicio durere cât de puţină
nici îndoială nici măcar vină
nici resemnare nici amăgiri
nici îndurare nici amintiri

***
scriu, iarăşi, despre ploaie nu că n-ar fi subiecte
ci fiindcă - vezi potopul - diluviul de efect e
iertată fie rima atât de grosieră
dar nu oricine poartă la gât lavalieră
nici gâtlegău (cravată) ori baremi papion
cămaşă din mătase de aur lornion
frac redingotă capă sau clasicul joben…
şi iarăşi nu mai plouă şi-nchei secund catren

***
ochi pentru ochi,
dinte pentru dinte -
atât de mult timp
rămas înainte
zi după zi,
ceas după ceas -
atât de puţin timp
cât n-a mai rămas

***
culegător de perle în bălţi după ce plouă
pescar de apă dulce în chiuvetă
poet şi prozator pe de din două
cu ochelari pe post de amuletă
păcate n-am - ţin să vă dau de ştire -
nu cred în insomnii dorm nesmintit
atâta doar că sunt mai slab din fire
de câtă bucurie-am suferit

***
am fost hoţ de cai - în bâlciuri -
îi furam din carusel
dimineţile cu îngeri
ne-’mbătam şi fel de fel
de ispite treceau pragul
fastuosului butic -
şi dam caii dracului
şi-i vindeam pe-un firfiric