AZI NU SE FILMEAZĂ

 

plouă, vântul bate razant cu vitrinele

oameni cu gulerul ridicat se grăbesc

la locul lor natural în compoziţie,

umbrelele se dau peste cap la fix

…………………………………………………………………………………………………

spre seară, un  fluviu de maşini târâtor prin oraş

deasupra toamna distribuie frunze color

semafoarele filează foarte feeric

 

GRĂDINA MORII ON-LINE

 

un tânăr ostil, anonim

tocmai am avut o dispută pe site-ul local

totu-i privit notat comentat

respirăm în cerneala virtualului

 

( copiii prea mici mămicile translucide

un râu cu un deal împietrit

pe dig trec perechi afundate în câte s-au scris

cândva se aude un aparat de filmat )

 

TU DEJA ŞTII

 

ce-i cu tine zilele astea

te-ai îmbătrânit te-ai încetinit

privirea ta abia ajunge la noi

abia trece de la unul la altul

 

lucrurile astea nu se petrec aşa peste noapte

mai degrabă nu se petrec

pentru că nu-i un răspuns

– doar noi, întrebători, întrebători

 

 

CONTEMPLARE

 

în stradă lumina în fel şi chip:

toate se-nteţesc, se pun în mişcare

 

în spatele meu chelneriţa curăţă mesele amãnunţit,

are o bluză albă, februarie

 

MĂRTURISIRE

 

 

pe mine să mă lăsaţi în pace eu sunt sub ocupaţie

de plictis de îngeri de farmazoane de singurătate

 

nu sunt aici şi nu am fost vreodată

am incapacitatea fiinţială de a fi prezent

pe mine să mă lăsaţi în pace

 

pe mine să nu mă uitaţi nici o clipă

 

VARA CONTINUĂ

 

cafenelele pline, parcurile aglomerate,

pe corso aceiaşi inşi – ce aşteptăm pe aici?

 

poate lumina ce enervează dimineaţa pescarii,

vreun zvelt allegro de pian, rătăcit

 

poate ziua în care, lămpăresele făcându-şi datoria,

fi-va totul clarissim

 

DANTELĂREASA. VERMEER

 

omul în exerciţiul frumuseţii sale – orice om –,

cu atributele divinităţii –aici cârlionţii, tinereţea –

 

la supermarket în lumină înşfăcăm de toate

aşteptând la cassă, Jaga-Jaga, schiţãm un dans din şunci

 

PLURAL

 

trăiesc mărginit de râuri la care nu mă duc

stau aici toata ziua cu lumina de-acolo

pe nepusă-masă ne bântuie albastrul înserării

 

 

POEZIE, POEZIE

 

vorbesc de la egal la egal cu voi,

ci eu, doamne, ce-am făcut atâţia ani?

am nişte cărţi în casă închise mai mereu

una sunt eu

 

ies tot mai des în oraş mă plimb tot mai încet

tinerii sunt de-o frumuseţe fără greş

nu îşi arată în clar fericirea

 

frunziş tulburător!

– nu, nu de iunie – de Mai, strălucitor

 

 

CONGENERI

 

în codrul orăşenesc ne pândim care moare primul

 

să nu trăim mai puţin

să nu întâlnim anumite persoane la înmormântari

 

să nu rămânem singuri

să nu murim cu poemul în noi