Poezii de Ion Duduveica

CUM TRECURĂ...

Cum trecură zilele și anii,
Când ne hârjoneam, precum cârlanii,
Printre stropii de mărgăritare
Sărutați de razele de soare!...
Eu veneam cu turma de mioare,
Tu, cu fetele, la scăldătoare,

Pudic eu, iar tu copilă nudă,
Alergam desculți prin iarba crudă...
Vă priveam și mă treceau fiorii,,
Când vă bălăceați în Lacul Morii,
Părul fluturând în vânt alene,
Iar voi, enigmatice sirene...
Încă de pe-atunci, mi-ai fost sortită,
Ca să-mi fii vremelnică iubită...
Toate-au fost iluzii doar, deșarte,
Ai plecat după bărbat, departe...
O, cât te-am putut iubi, copilă,
Cine-ar fi crezut că-i doar o filă
Scrisă-n cartea sfântă-a amintirii,
Ca un imn de slavă-adus iubirii?...
Pentru ce nu mi-ai ursit-o, Doamne,
Pentru-atâtea primăveri și toamne,
Să rămână veșnic lângă mine,
Prinsă-n jocul dragostei senine?...
Azi, bărbatu-atât de des te mustră
Și copiii ți se țin de fustă,
Pe-amândoi, tristeți adânci ne scurmă
Și-amintirile lăsate-n urmă...
Când, din viața plină de suspine,
Ai să pleci, te rog, să iei cu tine
Și-o năframă, ca să-ți șterg suspinul,
Ochii plânși, durerile și chinul...
ION DUDUVEICĂ - "Cel mai iubit dintre pământeni" - 01.07.2017 - 10.40
 
 
 
GELOZIE
Incertitudinea-i izvorul necredinței,
Ea e un trist răspuns al neputinței
De-ați stăpâni fiorii reci ai geloziei
Și ura, ce ia locul poeziei...
Decât înțelepciunea chiar, e mai puternic,
Un vierme, care roade pe-ntuneric...
Bolnav e-acel ce-și zămislește necredința,
Adânc, rănindu-și sufletul și ființa...
O cruce, de la naștere până la moarte,
Gelosulu-i va fi ursit să poarte;
Prin mărăcini rătăcitor, fără odihnă,
Nicicând el nu-și găsi-va loc de tihnă...
El nu cunoaște-va nicicând ce e iubirea,
Deșarte-i vor fi ruga și postirea,
Iar gelozia lui bolnavă-l va răpune
Și totu-i va părea DEȘERTĂCIUNE!...
ION DUDUVEICĂ - "Cel mai iubit dintre pământeni" - 10.06.2017 - 22.00
 
 
 
TĂCEREA
Știți, că-adesea și tăcerea doare?...
Un cuvânt e-un gând, o alinare!...
Un cuvânt, părea-va mângâiere
Și-i dă inimii puteri să spere,
Lacrimi dulci, părând mărgăritare,
Când iubita-ți scrie o scrisoare...
Doamne, te implor, sparge tăcerea
Și dă-i ei îndemnul și puterea,
Să-și îndrepte gândul către mine,
Străbătând câmpia de suspine!...
Dă-i îndemn, tăcerea s-o destrame,
Dorul arzător, al unei mame,
Fă-i un semn ca să-și aducă-aminte
Câte șoapte dulci, câte cuvinte
I-am rostit, adesea, la ureche,
Ca-ntr-un vis ce nu-și avea pereche...
Cum uitatu-le-a, ușor, pe toate?...
Astăzi, chiar și-n vis, nu se mai poate
Să clădim cetățile iubirii?...
Nu ne leagă lanțul amintirii?...
ION DUDUVEICĂ - "Cel mai iubit dintre pământeni" - 07.06.2017 - 13.00
 
 
 
ÎNTREBAT - AM FOST...
Întrebat - am fost, adeseori,
De ce naște versul meu fiori,
De ce cântecul mi-e-atât de trist,
Ca toccata unui organist?...
Ce mister ascuns, vreau să dezleg
Și ce snopi de lauri să culeg?...
Dar, eu nu vreau Slava nimănui,
Nu vreau scara faimei să o sui!...
Vă răspund că am un singur țel,
Versu-mi este spadă de oțel.
Și prin vers apăr onoarea Lui,
Sărutând și urma unui cui!...
Că-mi jură ursita, nu vă-ascund,
Eu, misterul Lui, ca să- pătrund...
Cununat cu legământul meu,
Pururi, să-L slăvesc pe Dumnezeu!...
Rătăcim, de-atunci, pe căi cu spini,
Eu și dorul meu, ca doi străini.
Știu, că ode nu voi auzi,
Dar credința m-o călăuzi!...
Răstigniți-mă lângă Iisus,
Cât mai sus, pe cruce, cât mai sus,
El mi-e țel... și nu-L voi părăsi, -
Pe Iisus, eu, tot îL voi găsi!...
ION DUDUVEICĂ - "Cel mai iubit dintre pământeni" - 25.05.2017 - 20.30
 
 
 
DOR NEMĂRGINIT
Dor nemărginit, ce-mi ieși în cale,
Ca un lup flămând, la loc pustiu,
Azi, m-am hotărât să-ți pun zăbale,
Inimii, părtaș să nu-i mai fiu...
Cine-a zis că inima nu știe, -
Hoț perfid, ascuns sub chip blajin -
Și prieten și dușman perfid să-ți fie,
Cupă cu nectar sau cu venin?...
Ce blestem, rostitu-mi-a ursita,
Lângă pat, în noaptea cea dintâi,
Ca să nu-mi găsesc în veci iubita
Și nici loc să-mi fie căpătâi?...
Am simțit că inima îmi cere
Călător rătăcitor să fiu,
Veșnic alergând după himere,
Căutând, ce nici măcar nu știu...
Blestemat am fost să n-am hodină,
Toată viața rătăcind stingher,
Căutând o rază de lumină,
Care să mă poarte către cer...
ION DUDUVEICĂ - "Cel mai iubit dintre pământeni" - 23.05.2017 - 20,15
 
 
 
AȘA ÎMI SPUNEAI...
Așa îmi spuneai,
Mai ții minte?...
Doamne, dureroase
Și-atât de grele cuvinte!...
"Doar dacă-ți vei tăia
Venele,
Îmi voi deschide
Genele,
Ca să-ți văd
Sângele șiroind
Și să te văd,
Odată, murind!...
Niciodată, dat
N-o să ne fie,
Să zburdăm amândoi
Pe-aceeași câmpie!...
Am încuiat ușa inimii
Și-am aruncat cheia, -
Așa a fost
Dintotdeauna femeia!...
Nici măcar tălpile
Nu-mi vei săruta,
Nu vreau să mă atingă
Nici măcar, umbra ta!"...
Doamne, și eu ți-aș fi sărutat
Și-aș fi fost în stare să-ți cânt,
Până și urma piciorului tău,
Încrustată în reavănul pământ!...
Sărutam, deseori,
Până și iarba crudă,
Pe care, umbra ta, o atingea,
Pură și nudă!...
Astăzi, a rămas totul,
Doar o amintire...
Cine să mai rostească-n șoaptă,
Cuvântul sacru "iubire"?...
Te-ai aruncat în viață
Cantr-o vâltoare...
Cine-a fost primul, care-a rostit,
Cuvântul "uitare"?...
... Să fii izgonit din Paradis,
Lovit peste obraz,
Și să mori cu zâmbetul pe buze,
Între agonie și extaz!...
Doamne, te rog, ai milă
Și iartă-i ei toate,
Căci, nu este om, pe lume,
Fără de păcate!...
Dă, Doamne, românului,
Mintea cea de pe urmă,
Și cheamă-ți, Doamne, oițele rătăcite,
Și-adună-le la turmă!...
ION DUDUVEICĂ - "Cel mai iubit dintre pământeni" - 23.03.2017 - 04.00
 
 
 
ROMANȚĂ TÂRZIE
Ne-om întâlni așa, din întâmplare,
Când vom ieși ca gâzele la soare,
În parcul cu biserica din scânduri,
Ca doi străini, marcați de-aceleași gânduri...
Ne-om așeza tăcuți, pe-aceiași bancă,
Eu, un țăran, iar tu, bucureșteancă.
Nu ne-om privi, nu vom rosti cuvinte,
Ne-or răscoli aducerile-aminte...
Ne-om aminti c-am fost amanți de-o toamnă,
Cu păr de-argint eu, tu-nspicată, Doamnă,
Vom admira cum ne marcară anii,
Privind cu jind cum înfloresc castanii...
Ne-om ridica și vom porni agale,
Eu, pe aleea, către lac, la vale,
Mergând pe drumuri încă paralele,
Ornate cu zambile și lalele...
ION DUDUVEICĂ - "Cel mai iubit dintre pământeni" - 03.04.2017 - 11.50
 
 
 
 
AMINTIRI...
... Cum trecură zilele și anii,
Când ne hârjoneam, precum cârlanii...
Amintirile dau, azi, năvală,
Doar uitarea,-ncet, încet le spală...
Eram ageri, Doamnă, ca lăstunii,
Alergam prin iarbă, ca nebunii...
Ne jucam de-a turcii și plăieșii
Și pe față ne-nfloreau cireșii...
Azi, prin plete, ne crescură spice,
Vin culegători, să le ridice,
Pleoapele se lasă tot mai grele
Și din ochi ne picură mărgele...
ION DUDUVEICĂ - Cel mai iubit dintre pământeni - 15.04.2017 - 08.00
 
 
 
 
VENI ADAM LA DOMNUL...
Veni Adam la Domnul, bătând smerit în poartă,
Să-i ceară nemurirea, cerșind o altă soartă...
- Ce vrei?... îi zise Domnul, cu vocea tunătoare,
- Vreau nemurirea, Doamne, dă-mi ce-i mai scump sub Soare!...
- Tu nici nu știi, Adame, ce-mi ceri tu, astăzi, mie,
Căci nemurirea,-n veacuri, durere o săți fie!...
Adame,-ți dau FEMEIA, cea mai de preț comoară,
FEMEIA te ridică, FEMEIA te coboară!...
* * *
Când te-ai ivit, miracol, lângă bărbat, FEMEIE,
Pe cer pluteau nu unul, ci zeci de curcubeie!...
Atâta frumusețe și-atâta gingășie,
N-a fost de când e lumea și-n veci n-o să mai fie!...
Statuia ți-a fost slavă și muzica și versul
Și-n fața ta, FEMEIE, se-nclină Universul!...
De-ai fi primit și aripi, să poți zbura spre stele,
Azi, mute mi-ar fi gura și versurile mele!...
ION DUDUVEICĂ - "Cel mai iubit dintre pământeni" - 25.03.2017 - 15.40
 
 
 
DE ASTĂZI...
De astăzi voi păstra tăcere
Și nu-ți voi mai cerși iubire,
Am înțeles c-ai fost "părere".
Că totu-a fost doar amăgire...
Atâtea lacrime amare,
Mi-au curs când ți-am bătut la ușă,
Mi-ai fost lumină și culoare
Pe-un chip de gingașă păpușă...
Dar, astăzi, inimii-i voi pune
Zăvor și lacăt la intrare,
Astăzi trecutul va apune
Și voi rosti-n sfârșit "uitare!"...
Adio, plânset și suspine,
Adio, rugă și-adorare,
Adio, deci, căci pentru tine
N-am fost decât un "oarecare"...
ION DUDUVEICĂ - "Cel mai iubit dintre pământeni" - 20.02.2017 - 12.20
 
 
 
 
ODATĂ...
Odată, țin minte,
Ți-am fost balsam, alinare,
Îmi spuneai, tot ce te tulbură,
Tot ce te doare.
Te-am făcut să renaști ca pasărea Phoenix
Din propria-ți cenușă,
Erai mai mândră, mai pură și mai frumoasă
Chiar decât o păpușă.
Ți-am dat aripi și te-am făcut
Pasăre măiastră,
Cu gingășie, te-am luat între palme
Și te-am purtat spre fereastră.
Te-am binecuvântat și ți-am dat drumul
Să zbori către stele,
Dar tu, ai rămas acolo,
Rătăcind printre ele!...
Mai putem noi, Turnul Babel, să-l reclădim,
Când tu, ai întinat, cuvântul sacru "iubim"?...
Mai poate fi
Citadela iubirii refăcută,
Pe care o credeam
O invincibilă redută?...
Cine-mi poate răspunde,
Cine știe,
Pentru ce nu putem zburda,
Pe-aceeași câmpie?...
De ce-ai încuiat ușa inimii
Și-ai aruncat cheia-n vâltoare?...
Ce gânduri te macină,
Ce rană adâncă te doare?...
ION DUDUVEICĂ - "Cel mai iubit dintre pământeni" - 18.02.2017 - 09.00
 
 
 
DEȘERTĂCIUNE...
Te-am visat
De foarte mult timp,
Dinainte de-a mă naște,
Încă de pe vremea dinozaurilor...
Mă jucam cu ei în pădure,
Iar când oboseam,
Mergeam pe plajă
Și-ți desenam chipul,
Cu degetul,
Pe nisip...
Și așteptam să te naști,
Ca să te pot iubi...
Ți-am ursit
Să fii frumoasă și pură
Și însetată de iubire...
Și așa ai fost.
Vroiam să te cheme
ETERNITATE,
Dar tu, ți-ai ales un alt nume,
DEȘERTĂCIUNE...
Și-atunci,
Se făcu-ntuneric!...
ION DUDUVEICĂ - "Cel mai iubit dintre pământeni"
 
 
 
POATE...
Poate, după-atâta zbucium,
După-atâta osteneală,
Trist, suna-va glas de bucium,
Să-mi dea semn de primeneală...
Mi-oi schimba, atunci, veșmântul,
Straie noi scoțând din ladă
Și-mi voi pune așternutul
Sub salcâmul din ogradă...
Călător fără odihnă,
Vânător de idealuri,
M-oi lăsa plutind în tihnă,
Ca un vas purtat de valuri...
Mâna, căpătâi mi-oi pune,
Somnul, mai adânc să-mi fie,
Și când cornul o să sune,
Voi păși spre veșnicie...
ION DUDUVEICĂ - "Cel mai iubit dintre pământeni"
 
 
 
ROMANȚĂ INOCENTĂ
Mai ții minte când mergeam în șură?...
Tu erai frumoasă, erai pură,
Eu îți ridicam, încet, rochița
Și vroiam s-o văd râzând pe Mița...
Aveai chiloței cu buburuze,
- Rog, pe cei mai tineri, să mă scuze, -
Jur, că nu erau cu găurele -
Și ce naiba, poți vedea prin ele?...
Te-ntrebam ce-aveai între picioare,
Tu-mi spuneai c-ai cea mai mândră floare.
Eu, credeam, că tu te ții de glume,
Nu vedeam ce rost avea anume.
Amândoi eram copii de-o șchioapă,
Făceam în țărână câte-o groapă,
Făceam pipi-n ele fără vorbă,
Mestecând, crezând că facem ciorbă...
* * *
De pe prispă, azi, privim spre poartă,
Eu sunt însurat, tu măritată,
Ne-amintim cu jind de tinerețe
Și-ntâlnindu-ne, ne dăm binețe...
ION DUDUVEICĂ - "Cel mai iubit dintre pământeni" - 20.04.2017 - 20.30
 
 
 
TOTUL MOARE...
Totul moare...
Cu-atâta moarte-n jur,
Mai poți privi spre soare?...
Uneori, ca o coardă de liră,
Inima-mi tresare;
Aud, cumva, pașii tăi,
Venind pe cărare?...
De ce nu mai dau
Trandafirii în floare?...
De ce nu mai vor
Fluturii multicolori să zboare?...
De ce nu mai zburdă mieii
Printre mioare?...
De unde-atâta tristețe
Și-atâta lipsă de culoare?...
Cine-a rostit primul,
Cuvântul ucigător "UITARE"?...
Nu știa că uitarea
Ca flacăra arde și doare?...
Blesteamă-l, Doamne, pe cel ce-a făcut
Să dispară cuvântul "ONOARE"
Și și-a uitat jurămintele rostite,
Odată cu prima ninsoare!...
ION DUDUVEICĂ - "Cel mai iubit dintre pământeni" - 16.02.2017 - 12.00
 
 
 
E-ATÂTA TĂCERE...
E-atâta tăcere!...
Cum să mai crezi în reînviere?...
Totul se stinge,... piere...
Pentru ce atâta durere,
Pentru iluzii pierdute, pentru himere?...
Pentru ce mi-ai întins paharul cu fiere,
Când știai că inima, altceva-mi cere?...
Puteai să-mi fii balsam, mângâiere...
Și de ce-ai fost doar o simplă-adiere,
Când puteai să-mi fii inimii neprețuită avere?...
Dispari deci, altceva inima-ți cere,
Am să cred c-ai fost doar o simplă părere,
Ca o stea ce se stinge încet și-n tăcere!...
ION DUDUVEICĂ - "Cel mai iubit dintre pământeni" - 16.02.2017 - 08.00
 
 
 
LEGĂMÂNT
IN MEMORIAM - Mamei mele, pe care am divinizat-o, Maria Duduveică... Sărut mâna, Măicuță!...
Pe când maica suflu-mi dete,
să doinesc mi-a fost ursita,
Și cu viers amestecate
mi-au fost laptele și pita.
Slujitor să-i fiu ursitei,
nu mi-a fost ușoară truda,
Răbdător mi-am dus povara,
nu m-am poticnit ca Iuda.
Înrobit de frumusețea
limbii fără-asemănare,
Din cuvinte șlefuite
zămislesc mărgăritare.
Slujitor fără simbrie,
nu cer nimănui răsplată,
Graiul dulce-al maicii mele
mă hrănește și mă-mbată.
Mi-o fi lung apostolatul,
mi-o fi greu, sau mi-o fi bine,
Nu m-or frânge nici urcușul,
nici furtuna dacă vine!...
ION DUDUVEICĂ – „Cel mai iubit dintre pământeni”
 
 
OBSESIE - 3
Iar vin umbre-n miez de noapte
Ca să-mi tulbure hodina,
Răscolind țărâna vremii,
Ca un plug scurmând grădina.
Năvălesc prin colțuri chipuri
Care-au fost demult uitate
Și-n timpane-o voce-mi bate
Ca-ntr-o poartă de cetate.
Obsedant, imagini tulburi
Vin ca roiuri de albine
Și-o-ntrebare-mi sună-n tâmple, -
Ce-a fost rău și bine-n mine?...
Urmăriți suntem adesea,
Pas cu pas de voci și chipuri,
Ca iluzii ce se-nalță
Peste dune de nisipuri.
E trecutul ce ne cere
Pentru toate să dăm seamă,
Până-n clipa când străbunii
La ospățul lor ne cheamă!...