Poezii de Ion Popescu

IȚI VOI CÂNTA PE TRUP,CA PE VIOARĂ !

Ca un ecou de gând
Ce voiaja visător,într-o doară
Adus de o boare de vânt
Într-o noapte solitară de vara

Îmi vorbești,ascunsă după cortine...
Inflorește boboc de speranță !

De-as fi Zburător,as fi lângă tine
Te-as fura într-o lunga vacanta...

Ne-am transforma într-un bob de lumină
Și ne-am ascunde de noi printre sori
Fulger-pereche pe bolta senină
Aprinde zarea de doua ori

Evadați în alt Univers
Pe o poarta secreta,stelară
Mi-ai povesti un fapt divers
Și m-ai privi cu ochi de căprioară

Eu mi-as dori sa fiu arcuș
Să-ți cant pe trup,ca pe vioară...
Și să ne dăm pe lunecuș
Pe zăpada virgină,în amurgul de seara...

Îmi vei zâmbi,ca să-mi astâmperi graba
Privindu-mă ca o distinsă doamnă
În zori de zi,cu ochii verzi ca iarba
Iar în amurg,căprui ca frunza de toamnă !

DESCHIDE FEREASTRA DESTINULUI !

Menirea ta este să arzi
Menirea mea,sa te descopăr
Alba nălucă,unduind printre brazi
Să te găsesc,să te cuprind,să te acopăr...

Te voi acoperi cu petale de flori
Și mă voi dărui,fără economie
Vom face din inimi duet de viori
Umbrela albă pentru veșnicie !

Menirea ta este să vii
Asa cum ți-este scris destinul
Menirea mea,sa te mângâi
Să-ți mângâi ochii și suspinul...

Privesc spre stele,de la stele te cer
Te visez,neștiuto,cu speranță te strig
Visez ca voi rupe zăvoare de fier
Cuvinte nespuse,buzele-mi frig...

Ne vom privi în oglinzi de fântâni
Nu ne va trebui nici o dovadă
Vom învăța să credem în minuni
În fericirea fără de tăgadă !

Menirea ta este sa vii
Menirea mea,să te primesc
Te voi ruga să nu mai întârzii
Simt că iți sunt menit și te doresc !

Menirea noastră așa e scrisă
Sa ne-ntâlnim pe o cărare
Deschide fereastra și las-o deschisă
Să zburăm împreună spre soare !

RĂSPUNS

Dacă tăcere ești,m-oi face stană
de piatră...și adâncă rană
m-oi face,dacă ești săgeată
muiată în tristeți,de altădată...

Dacă ești coasa,face-m-oi câmpie
m-oi face iarbă,fragedă și deasă
și după datina cea veche,cum se știe
în brazdă verde,voi cădea sub coasa !

Dacă ești pasăre,m-oi face cer albastru
te voi chema-n tarii sa te mângâi
asa cum mângâie icoana un sihastru
și își iubește piatra,pusă căpătâi.

Dacă ești iederă,m-oi face zid de piatră
te voi chema să mă înlănțuiești
să-ții simt strânsoarea bratelor,încă odată
definitiv îmbrățișați așa cum iți dorești !

VINOVAT,FĂRĂ DE VINĂ

Și dacă visul efemer
Apare brusc,precum nălucă
Ii caut scuze în mister
Ca sa-i justific ducă...

Și dacă norul plumburiu
Umbrește toamna de aramă
Ascunde cerul vioriu
Iar mâine,poate se destramă...

Și dacă ies acum din rând
Iubita mea,născută din lumină
Și-ți cuprind sânul fremătând
Sunt vinovat,fără de vina !

Ne vom iubi pană în zori
Amețiții de dragoste și vin
Vom aprinde pe cer lumânări
Dând peste cap pocalul plin.

Cupa de cristal cu licoarea iubirii
Cu vii irizări de chihlimbar
Cuprinși de nebunia nefirii
O vom bea,uitând de hotar !

Ne vom iubi noaptea întreagă
Și nu-mi va ajunge o noapte
Să te iubesc,draga mea dragă
Cu busuioc în păr și patimi în șoapte !

Și dacă visul efemer
Se pierde ca năluca
Îi caut scuze în mister
Ca sa-i justific duca...

EVADAREA DIN GRI

Într-o lume cu ferestre închise
În care se surâde circumstanțial și fals
Noi vom deschide fabrica de vise
Vom scoate depresivii la dans !

Vă invitam în călătorii astrale
Să părăsim cotidianul gri și tern
Să zidim printre stele altare
Să construim Edenul în Infern !

Evadați din liniștea relativa
Ce băltește comod,între ape
Alungăm tristețea ascunsa,maladiva
Și ținem bucuria iubirii aproape.

Căci totu-i construit pe temelii de iubire
Iubirea garantează lumii bunul mers
Ea leagă totu-armonios,cu nevăzute fire
Este liant pentru întregul Univers.

Peste întreaga tulburare
În care bucuria pare muribundă
Noi aprindem felinare
Somăm tristețea să s-ascundă !

Și ne iubim ca doi nebuni
Îmbrățișam amorul,fără teamă
Căzuți în ale patimii genuni
Nici o cutumă n-o luam în seamă !

JOCUL DE-A IUBIREA

O să te dăruiesc iubirii,toată
Ne vom iubi și ne vom despărți
Vom conveni ca toamna-i vinovata
Și ne vom împăca și iar ne vom iubi.

Purtând la piept fuior de vise
Și-n ochi,seninul curățat de nori
Deschizi toate ferestrele închise
Aduci lumina de la noua sori.

Mă-nvăluiești cu a ta privire blândă
Și porți un trandafir pe sânul drept
Răsare un surâs pe gura-ți fremătândă
Ți-aș dărui și inima din piept...

Ești grea ispită,dulce ca păcatul
Îmi spui că stai,dar vrei să pleci
Și într-un pustnic ai stârni Sabatul
Pe lung-a lui chilie dacă treci !

Tu ai pleca,dar dorul te cuprinde
Spui că-i târziu,dar totuși te așezi
Vrei să te duci,dar nu te poți desprinde
Zici că nu stai,dar nici tu nu te crezi...

Te hotărăști iubito,să rămâi
Uitând sfiala,parcă nici n-a fost
Pe pieptul meu,fă-ți căpătâi
Și amintește-ți al iubirii rost !

CUIB PENTRU DOI

Bat clopote în nevăzute catedrale
Vestind intrarea într-o altă clipă
Învăluită-n liniști hibernale
Ne-atinge veșnicia c-o aripă.

Lumina obosită pălește în amurg
Și vara se târaște-n agonie
Ochii se-nchid,gânduri se scurg
Vreau să plecăm spre altă veșnicie...

As vrea să evadăm spre alte sfere
Să populam alt spațiu și alt timp
Un sir de existente efemere
Să înșirăm,fugind din anotimp...

Vom șterge din dicționar cuvântul toamnă
Și vom considera că nici n-a existat
Vom merge unde sufletul ne-ndeamnă
Purtând cu noi efigii de păcat.

Ne-om face cuib într-o eternă primăvară
Știu că tot asta iți dorești și tu
Să știi că nu spun vorbe într-o doară
Asa că spune Da,nu se admite Nu !

REPETABILA IUBIRE

O să te pierd și o să te caut
Te voi uita și iar te voi găsi
Și voi tăcea și-ți voi cânta din flaut
Ne vom iubi și ne vom despărți.

Ne vom reîntâlni în altă viață
Întâmplator,pe un peron de gara
Și se va face iarăși dimineață
Vom relua tot ce a fost odinioară.

Va fi iar soare în iubirea noastră
Ne vom iubi din nou cum ne-am iubit
Reîntrupați pe steaua noastră albastră
Ne vom purta destinu-n infinit...

Iubirea ne-a fost dăltuită-n piatră sorții
Suntem făcuți pentru același drum
Doar periodic trecem pragul Porții
Tot amândoi,cum nu separi focul de fum !

C-o poza-ngălbenită și c-o floare
Nerăbdător,îmi fac spre tine drum
Ți-aduc un antidot pentru uitare
Sa rechemăm "atunci" înspre acum.

Ne-nlanțuim amorul pe frunzele uscate
Strivindu-ne fierbinte buzele cu alte buze
Îți mângâi sânul ce tresaltă și se zbate
Răstigniți pe covorul galben de frunze.

NOAPTE NEBUNA

M-am prăbușit în vis,ca într-o rană
Ca într-un provizoriu mormânt
Aprind cu visarea-mi profana
Artificii intre Cer și Pământ...

Visam ca o gheișă conjuga cu harigata
Un verb,la conditionalul optativ
Visam ca timpul s-a oprit și este gata
Să renunțe la cuvântul "tardiv"

Visam ca-s exilat în Ponturi de toamnă
Că ai plecat și am devenit paleativ
Visam ca Morfeu mă îndeamnă
Să te iubesc total și exclusiv.

Visam că iți petreci noaptea cu mine
Și că în zori îmi ești la fel de dragă
Că m-ai răpit și m-ai ascuns în tine
Visam că nu ne ajunge noaptea-ntreagă !

IUBESC DEFINITIV

Îmi pun în vers frânturi de vise
Însuflețesc imagini imateriale
Las conștient ferestre deschise
Las cale liberă simțirii duale.

Iubesc și Cerul și Pământul
Profund,fără sa caut un motiv
Mă bucură și liniștea și vântul
Iubesc și exclusiv și inclusiv...

Iubesc și zborul spre luceferi
Și liniștea ascunsă-n catedrale
Iubesc nebuni,iubesc și teferi
Și tineri și bătrâni,mergând agale...

Iubesc și tern,dar și culoare
Și insuficient dar și destul
Și chipuri împietrite și candoare
E loc și pentru cel umil și pentru cel fudul...

Iubesc și căderea în dulce păcat
Când zbori printre explozii de stele
Când simți ca mori și înviezi,totodat'
Și te îneci într-un ocean de plăcere !

Iubesc și ochiul deschis,ce privește
Cum zboară-n lumina o gâză
Și gândul ștrengar,ce dorește
S-o țin în brate pe muză !

NOSTALGIE

Plânge toamna cu ploaie rece și vânt
În plop mai tremură câteva frunze muribunde
Covor de nostalgie se-ntinde pe pământ
Tristețea mă cuprinde,regretul mă pătrunde...

Regretul după vară,ce parcă nici n-a fost
Regret după iubirea cea plina de "păcate"
Acuma,noaptea vine degeaba și trece fără rost
Aduce lângă mine doar visuri amânate...

Mi-a dispărut și muza,parcă e un făcut
Mi-a dispărut și muza,parcă e un făcute
În suflet îmi țipa și-mi crește un gol absolut
Îmi cheamă tristețea un cortegiu de toamne...

Adun în coșul umed vreo câteva gutui
Culoarea lor gălbuie îmi e făclie-n noapte
Parca le simt și gustul știut,dulce-amărui
O sa le pun pe plita,lângă trei mere coapte...

Îmi este noaptea rece,obsedantă și seaca
Tăcerea crește-n sine gigantice proporții
Mă rog în întuneric,mai repede sa treacă
Să lumineze zorii pe stâlpii albi ai porții...

Îmi este dor de vară și de iubire mi-e dor
Mi-e dor de tine,dragă și sufletul îmi plânge
M-aș întoarce-n timp,aș vrea sa mă strecor
Ca să-ți fur un sărut...doar atât,și mi-ajunge !

ZBOR DE FLUTURI

Te implor,draga mea,te îndemn
Să împrăștii perdeaua de fum
Fă cu mâna și cu ochii un semn
Varsă vinul cel acru pe scrum.

Tăcerea coborâtă intre noi
N-are temei și nu-și găsește rostu'
N-arunci cu nestemate în noroi
Nu joci cu viața,popa-prostu' !

Mă vizitezi acuma doar în vis
Și doar în vis iți simt trupul fierbinte
Oniric,respectam ce ne-am promis
Nu mai avem nevoie de cuvinte...

Cuvintele pot fi incolore și seci
Tăcuți,ne consumam iubirea,cu nesaț
Stiletele boante le ascundem în teci
Cafeaua de după,va fi fără zaț.

Dansăm înlănțuiți,în ritm de blues
Am depășit artificiale bariere
Deciși sa facem de tandrețe,abuz
Să punem monopol pe mângâiere.

Iubirea noastră n-a murit
Divina Venus ne-a mai dat o șansă
Cum ți-ai dorit și mi-am dorit
Suntem iar doi,căzuți în transa...

Simțim din nou năvalnic zbor de fluturi
Nu vrem și nici nu ne putem ascunde
Apoi,ți-aduc răcoare din fântâni cu ciuturi
Și-mi cade o lacrimă pe coapsele-ți rotunde...

CÂND SE-NTÂLNEȘTE DRAG CU DRAG

Când se-ntâlnește drag cu drag
Nimic nu le mai sta în cale
Agata stelele-n șirag
Își fac din dragoste,altare !

Scriam catrene pe nisip
Și gândul îmi zbura la tine
Dar nu voiai cu nici un chip
Să-ntorci privirea către mine...

Eu te iubeam cu dor nebun
Și nu-mi știa nimeni secretul
Dar nu-ndrazneam nimic să-ți spun
Îmi înghițeam tăcut,regretul...

Iubirea mea ascunsă,tot creștea
Își căpăta fantastice proporții
Pe a speranței,verde rămurea
Încrezătoare-n cartea sortii.

Apoi,am devenit amanți
Iubindu-ne ca doi nebuni
Și dezertând din sine,emigranți
Ne-am făcut casa-n alte lumi...

S-a întâmplat ceva-ntre noi
Și ai tăcut...și am tăcut
De vina suntem amândoi
Și m-a durut...și te-a durut...

Nu vom tăcea la infinit
Tăcerea poate fi învinsă
Iubirea noastră n-a murit
Iubirea noastră nu e stinsă !

Când se-ntalnește drag cu drag
Nimic nu le mai stă în cale
Agata stele în șirag
Își fac din dragoste,altare...

DINCOLO DE HOTAR

Vis-nevis,coborât din lumina
Când pe cer luneca luna nouă
Furișat,ai venit prin gradină
Pe poteca udată de rouă.

Ai trup zvelt și ușor,de cariatidă
Odihnit de milenii în mare
Din pierduta,legendară Atlantida
Rupi uitarea și urci iar către soare.

Te întâmpin,frumoasă fecioară
Pe poteca albită de crini
Undeva,plânge lin o vioară
Alte doruri,în alte grădini.

Te aștept,zână din vis,cu răbdare
De o sută de vieți te aștept
Ai venit,mi-ai răspuns la chemare
Inima-mi bate să-mi sară din piept...

Ai venit învelită-n marama
De mătase,cu râuri de flori
Până în zori,focul iubirii o destramă
O destramă de tot,până-n zori !

Îmbrățișați,pe bancă luminată de stele
Învăluiți în mireasmă florii de tei
Te cuibărești cuminte în bratele mele
Devii muritoare,făptură creată de zei !

Descoperim bucuria iubirii-mpreună
Înlănțuiți,ne facem din iubire altar
Păcatul nostru dulce,este vegheat de lună
Intre vis și palpabil nu mai există hotar !

O SA TE CER IUBIRII,TOATĂ !

Purtând în ochi nisip de flaut
O să mă strigi,o să-ți răspund
Mi-aduc aminte că te caut
Și în același timp,mă și ascund.

Oprește-și pasul,ca din întâmplare
Prefă-te că dorești ceva banal să-mi spui
Întreabă-mă,senin,de vreo cărare
Ce șerpuiește,îngustă, către Grui.

Șoptește-mi că-mi cunoști secretul
Ca ți l-a spus un oarecine
Ca nu-ți exprimi deloc regretul
Și simți fiori,la fel ca mine...

O să te cer iubirii,toată
Cu vorbe blânde,o să te cert
Îmi vei ierta privirea vinovată
Te cert în glumă,doar ca să te iert !

Când va cădea a nopții cortină
Ascunși, după trunchiuri de fag
Topim întunericul în lumină
Iți spun ca-mi ești dragă
Îmi spui că-ți sunt drag !

Pleiade de stele mărunte
Ne cântă diafan dorurile
Dar cine mai stă să le asculte
Cum trimit peste ere,cântările ?