Poezii de Ion Potop

LICĂR DE ENERGIE

 

Sufletul meu întreg,

E greu să-l înţeleg,

Că din suflarea Ta,

S-a închegat iubirea.

Ca licăr de energie mic,

Când eram mai nimic.

Făptură unică m-ai făcut,

Cu anume impuls de-nceput.

 

Cu trup, minte şi gândire

Cu inimă şi nerv în simţire,

Cu eul biologic în potolire

Şi binele întru sine-n devenire.

 

În natura „Perlei albastre” hărăzit,

Din „Cauza Primă” în curgere sosit,

Să simt chemarea naturii voios,

S-o protejez bucuros şi cu folos.

 

ARDERE

 

Împărăţie a întregului dintâi,

Îmbrăţişează tot cosmosul şi rămâi,

Cu tot vârtejul stârnit în preajma Ta,

Ca entitate de energie mică, spre Tine voi zbura.

 

Vibrare neschimbată-n văpaia veşniciei

Suflet mic, particulă vie de energie,

Orice s-ar întâmpla, voi fi de partea Ta,

Calea tainică a curgerii Tale voi urma.

 

IEŞIREA DIN BĂLTIRE

 

Lăuntricul izvor, fior,

Vibra în inimă dominator,

La scânteierea spontană din privire,

A primei consoarte la ivire.

 

Învăluindu-mi făptura în contur,

Cu mreje de-nlănţuire-împrejur

Cu bust de cosânzeană la mijloc

Cu şarmul sex-appealului în joc.

 

Ca Băltăreţul intermitent dar insistent,

Schimbându-şi intensitatea frecvent

Smulge trestia din înrădăcinatul smoc,

Strângând-o în braţele destinatului loc.

 

Şi-ntregul meu trecut băltit,

În unda destinului, ivit boltit,

Prin sămânţa pusă-n fecundare

A noului viitor întru salvare.

 

Cu sfat şi zâmbet, dur sau moale,

Cu scântei în priviri, sau pale,

Dar cu atitudini ferme din pornire

În scopul binelui, spre împlinire.

 

CHEMAREA FLORILOR ALPINE

 

Zăpezi în straturi pe versanţii întroieniţi

De avalanşe repetate, rostogoliţi, şiroiţi

Îşi schimbă haina-n primăveri însorite,

În versanţi gri, cu pete albe şi înverzite.

 

Pâlcurile de zăpadă din primăvară,

Înainte de solstiţiul lung de vară,

Sunt înlocuite cu smârdarul de mai,

În flăcări roşii pe culmile de plai.

 

Pietrosul Rodnei, spre cer semeţ

Ivit de sub cortina norilor măreţ,

În flăcări de Rhododendroni ce-nfloresc

Ne cheamă să sorbim raiul pământesc.

 

Cu iezere cristaline şi minunate flori alpine,

Sălăşluind cu vulturi, capre, vulpi şi hermeline,

Cu pârtii şi cabluri teleferice spre urcuş

Şi vălurite denivelări repetate-n coborâş.

 

Platouri între norii din zarea alpină,

Cu stâni de oi şi vite, privelişte plină,

Adăpostite-n vale şi văi glaciare

În Maramureş, Bucovina şi peste hotare.

 

Şuvoi spumos al Cascadei Calului, prăvălit

Sub garda glaciară cu Calul Împietrit tolănit,

Priveşte iezerul Bistriţei Aurii sub Gărgălău

Străjuind cumpeni de ape între Pietrosul şi Inău.

 

 

Dedicată grupului de drumeţii montane;

S.I.D.I = Stela, Ileana, Dan, Ioan,

Ce-au retrăit intense vibraţii spontane.

Admirând reînflorirea în flăcări an de an.

 

UITAREA TRUDEI

 

Talpa-mi mulată-n lut,

Fără să fi consumat năut,

După trudă sunt năuc,

Tot mă clatin şi mă duc.

 

Cuvintele venite-n minte,

Nu năvăleau ca înainte,

Parcă veneau din noapte,

Tărăgănate încet şi îngânate.

 

Înainte sub pripor,

M-am oprit lângă izvor

Am şezut şi am băut,

O mierlă zglobie am văzut.

 

De sus de pe creanga de nuc,

Îmi cânta ca să mă duc.

În grădină, la vale de izvor,

Aşteaptă mândra cu fior-n dor.

 

Simţurile în fire mi-au revenit

La fel elanul şi dorul de horit,

Buchet mare de margarete culegând

Vesel mergeam spre ea cântând.

 

IMAGINI DIN DELTĂ

 

Într-un picior pironit,

Sau în picioroange neclintit,

Fixa din ochi, fior de glonţ

Arcuitul gât de stârc cu clonţ.

 

La fiecare pironit picior,

Orice broscuţă sau peştişor,

Stă nemişcat, hipnotizat,

Gata de clonţ înhăţat.

 

Un plaur ridicat de val

Leagănă un cuib de bâtlan.

Vântul lunecă, îndoaie,

Trestia aplecată înmoaie.

 

Bâtlanul tată la clocit,

A rămas descoperit.

Soaţa care s-a-mbuibat

A sosit şi l-a schimbat.

 

În front deschis de păpuriş,

Aterizau aeroplane pe furiş,

Cu plase goale atârnate,

Între cioc şi piept legănate.

 

Impactul în apă, greu la cântar,

Împingeau valuri , ca-n atac militar.

Cu ciocurile late în şirag afundate,

Pelicanii pescuiau în ape bogate.

 

URCUŞ ŞI COBORÂŞ

 

Te-ntinzi cât ţine dimineaţa,

Simţind pulsând în tine viaţa.

Nu-ţi mai e gândul la femei.

Fiindcă poţi, iarăşi când vrei.

 

Ciclul celulei care durează.

Şapte sau nouă ani pulsează.

Cu vigoare maximă în 35,

Sau cu saţietate rară în 45.

 

Urcuşul în piscul eului întru putere,

Urmat de riscul coborârii fără plăcere,

Fie în şaptezeci sau nouăzeci, totuna,

Ocrotit sau secerat brusc de Fortuna.

 

E-n a fizicului simţire şi gândire,

În a biologicului pornire întru potolire,

Cu sinele în atitudine, voinţă şi faptă,

Întru a răului sau binelui răsplată.

 

ÎNDEMNUL GÂNDULUI

 

Idei firave, tremurate, îngheţate,

Apoi frământate, încălzite, discutate

Capabile prin epigrame să rupă tăcerea,

Să mişte atitudinea, voinţa, vrerea.

 

Du-te de la mine al meu gând,

Smulge-te şi umblă pe Pământ.

Opreşte invidia pe capra vecinului,

Întoarce şi îndulceşte demersul destinului.

 

Dezbracă-i pân-la unu de trufie,

Şă-şi vadă nemernica ticăloşie,

Împiedică la toţi hapsâna lăcomie,

Redă-le simpla, dar nobila omenie.

 

Dă-le-n frunte câte-un bobârnac,

Leagă-i fedeleş, ca acuzat şi condamnat.

Să nu mai umble oriunde cu capul spart,

Să regrete fapta nefastă de corupt repetat.

 

Deschide-le ochii, să nu fie înşelaţi,

De vicleni, hoţi şi uşor cumpăraţi,

Ajută-i să aleagă calea cinstită.

Din generaţii în generaţii bătătorită.

 

APELAREA LA AJUTOR

 

Apără-ne, auzul împotriva bârfei,

Văzul de chipul hidos al târfei,

Strănutul de mirosul îmbâcselii,

Temurul de fiorul dârdâielii.

 

Apără-ne: -de molima holerei,

-de cea a ebolei,

                     -de cotropirea ţării,

                     -de surghiunul depărtării

 

Apără-ne:-de urletul sirenei

-de prăpădul Ţării

-de ura suveranului.

-de răcnetul tiranului

 

Apără-ne:-de cutremur pământesc

-de cei ce se izmenesc

-de trauma sudurii

                     -de scurtcircuitul arsurii.

 

Ferească-mă: -de strigătul durerii,

-de trădarea muieri,

-de scâncetul copilului.

-de ura pe capra vecinului.

 

Ferească-mă: -de accidentul când trec,

-de stânca ce se prăvale,

-de alunecări la vale,

-de incendiu şi înec.

 

 

Ferească-mă: -de urmărirea roiului de albine,

-de bivolii fugindspre mine,

-de dulăii flămânzi şi furioşi,

                         -de lupii şi duşmanii fioroşi.

 

APA ÎN CURGEREA CREAŢIEI

 

Curgerea în peşteri din picurii filtraţi,

Pe capetele stalagmitelor, cresc precipitaţi.

Primăvara reîntinereşte cursul firesc,

Şi noii picuri prin cristale încremenesc.

 

Momentul îndepărtat ce-a durat,

Chimismul solubilităţii, calciului-carbonat,

Picurul de apă infiltrat ce-a precipitat,

O pădure de coloane şi draperii a pietrificat.

 

Picurii apei acide, bicarbonatate căzute,

În labirintul tăcut de păduri încremenite,

Clădesc în peşteri zidirea-n curgere,

Către izbucul luminii, ca ne-înfrângere.

 

Substanţa întreţesută ca apă în viaţă,

Din lumina pură, pulsează măreaţă,

Şi-n plămada magmatică de sub scoarţă,

Prin nările anocorelor ivite la suprafaţă.

 

Din a ghemurilor puternică strânsoare,

Cresc miliarde de cristale strălucitoare

Văzute-n vitrinele muzeelor cu minerale,

Sau ca podoabe pe femei fermecătoare.