Poezii de Ionescu Gabriela Maria

Rugaciune catre omul de lumina

Tu om frumos ce răspândeşti iubirea cu a ta lumină ,  
tot ceea ce ne dăruieşti,e preaplinul din a ta inimă,  
ne-împărţi şi nouă din dragostea pură, divină,   
ne-înveţi cum să fim drepţi şi omenoşi,cu pace senină.  
 
Tu omule sincer, devotat, plin de candoare,   
ce-mi dăruieşti strălucire din raze de soare,   
din sufletul tău cald plin de culoare,   

răspândeşti frumuseţe, fără încetare ..  
 
Omule bun, sidefiu fluture de lumina ,   
dăruieşti generos iubire, tu creaţie divină .  
te înalţi tot mereu spre o zare senină,   
ne ajuţi să găsim drumul, spre ziua ce va să vină.  
 
Din bucată mea de cer, doar atât pot să îţi ofer :  
minunea mea de curcubeu, imagini ce nu pier,   
un ocean albastru necuprins, plin de mister,   
fărâmă mea de paradis, nimic la schimb nu-ţi cer

Cine suntem ?

Nişte posibile răspunsuri la întrebare

Suntem linii şi cercuri ,
marţi ca şi miercuri ,
oameni mai buni ,
ale LUI perfecte minuni ,
ale ochilor lacrimi,
ale apelor adâncimi,
ale munţilor înălţimi,
ale stelelor lumini ...
ale pomilor rădăcini ,
ale viselor amăgiri ,
ale mersului poticniri,
ale relaţiilor dezamăgiri,
ale tinereţi împliniri,
dar mai suntem şi :
marea albastră,
lumina în fereastră
boltă cerească,
atingere îngerească,
valul plin de spumă ,
gutuile cu brumă,
o viaţă mai bună,
lumea atât de nebună
ale inimii- amintiri,
suntem numai iubiri!

Ganduri

Încerc să scriu astăzi nişte gânduri senine,
le aştern lin pe hârtie gândindu-mă iarăşi la tine...
Ţi le-aş trimite , dar nu ştiu cum e mai bine...?
Deşi sunetul vocii mele acum te enervează;
în sufletul meu totul cu tine rimează !
Te-aş ţine de mâna ... şi în braţe te-aş ţine..
Nu m-ai primi; nu mai ai loc pentru mine.
M-ai refuză scurt cu cuvinte străine!
De ce sub pleoape am doar chipul tău..?
De ce totul în mine fuge spre tine mereu?
De ce te-am pierdut? Şi totuşi la tine încă ţin,
şi gânduri de bine despre noi nu mai vin.
O iubire la distanţă , sau distanţă în iubire
nu ştiu acum , dacă să îţi dau de ştire...?
Este iubirea un noroc sau doar o dezamăgire ??!
Aş vrea să te îndepărtez acum din gând !
aş vrea să te uit cât mai curând,
aş vrea să îţi şterg din suflet numele,
aş vrea să dispară din inima toate urmele!

De dragul tău...

Printr-o floare de cicoare,mi-am pictat rotunzi ochii albaştri,
mi i-am limpezit cu rouă, să pătrundă până la stele şi aştri.
Cu o rază de la luna,venită din înalt, mi-am făcut faţă senină
când ai să revii la mine, să îţi fiu zâmbet de lumină!
Cu ale soarelui aurii raze, mi-am făcut părul grâu de vară
să mă zăreşti de departe,chiar în intunerc să te luminezi iară !
În apă cristalină mi-am curăţat trupul, alb că laptele să-mi fie;
să te încânte mângâierea palmelor,lunecând pe pielea-mi vie.
Mâinile muncite, frământând la pâine,să îţi ofere doar plăcere
şi nicicând pe această lume, iubite, nu vei mai simţi durere !
Vrăjit şi totuşi treaz să te bucuri de coapsele mele rotunde,
iar departe de-mi vei fi , să nu fii fericit şi liniştit niciunde!
Picioarele-mi în mare îmbăiate,de nisipuri şi de sare şlefuite,
să te înconjoare cu drag în nopţile cu luna plină aurite!
Şi mirosul meu să îl doreşti mereu ca pe-un dar,
iubirea ce ne înaltă până la cer, ne este tot ce e necesar.

Ce e iubirea???

Nu ştiu exact ce e iubirea,tu omule drag primeşte-o ca pe un dar!
Un dar prin care Dumnezeu îţi şterge lacrima şi singurătatea!
Că pe un buchet imens din toate florile pământului....,
atât de mult te încarcă cu frumuseţe perfecţiune şi culoare.
cu parfum, gingăşie şi caldă candoare.
Îţi bucură ochii şi sufletul cu un ameţitor coktail  te încânta!
Primeşte-o ca pe o sticlă de vin foarte vechi
ce te îmbată cu gust perfect şi o unică aromă fină...,
Primeşte-o că pe o cutie muzicală de vis
cu aspect plăcut din care o graţioasă balerină,
dansează pe o muzică divină!
Să atingi atunci soarele ardent şi să îmbrăţişezi luna,
să numeri  doar tu, stele mii, cu mâna!
De ce scriu toate astea, iară????
nu ştiu să spun ;dar te aştept diseară!.