Poezii de Iulia Pațiu

pentru serile ce vor urma

izgonită de pe cruce pe cruce
litere neomenești îmi scriu adevărata înfățișare
între contemplativ și exersare
implicare într-o golire de sine voluntaristă
înfometată spiritual

ies din timpul colajelor nu mai lipesc decupaje și imagini
și mișc inima

efluviu devoțiune pentru igiena adâncului
între serotonina din intestin și serotonina din creier
îngerii zugăvesc pereții ca în patria cerească pregătind canalul lacrimal

o fracțiune infracțională a dragostei prin mine însămi
suspendă între poli ecuatorul
sângele întors pe pielea lemnului atârnă pământul aerul împrejurul
cu adevărurile înserării și realitățile îndiminețării
bea din mine îndreptîndu-se la nesfârșit cu timpul
cu limba bate cuie
și-n frigul din straturile cărnii imprimă
pînă când durerile albastre strănută frisoane de fluturi
și învierea din moarte vine
după mine

ps
în unghiul format din bisectoare
bisectoare unghiului adiacent
pe trupul de ulcior
între orizontul imaginar orizontul real și orizontul virtual
ca o ispită moale în pământul românesc
pe pânza de paianjen conducte de ceață fierbinte
în carnea cu rod căi de circulație spre bomba din minte
frumoase și sincere guri de aer în lutul cu miros galben de ceară
în golul din tăietură olarul cu rebela idee crepusculară
arteziană de foc în mine neașezată
dorită de soare într-o naștere amînată
precum
alt frumos din nețărmuritul frumos

pps
sub coaste împotriva eurilor împotriva lumii
între scoici otavă și liliac
printre nuci colaci și turte de mălai
cu prune mere și alune
dărui partea cea mai bună
care
nu se ia de la mine