După ce s-a certat cu rabinul Moses Roses, scriitorul Pompiliu Marcea a fost găsit mort în Lacul Herăstrău
La fel de inexplicabil, în același context conflictual, alți doi susținători ai Operelor Complete ale lui Eminescu, au avut morți suspecte.
Poetul Ion Lotreanu a fost găsit spânzurat la data de 22 mai 1985, iar Alexandru Oprea, editorul Operelor lui Eminescu, a ...
Poezii de Iulia Pațiu
- Detalii
- Scris de: Iulia Pațiu
- Categorie: Poezie
- Accesări: 4
text de dimineață cu imunitate ridicatăși ne vedem când nu ne vedem
pe vederi ne privește când deschidem nevăzut porți
(pe lacrimi cad în starea de înger și-n starea de zbor
vântul în mișcare încearcă viața scutură norii
plumb zgribulit se prinde de lună)
.
.
și-n ochii de cer ochii mei
(în stare divină declară nule frunzele păsările plecarea
cu trecătorii copaci planeta respiră miejii de licăr
și-n graiul înhămat la soarta sufletului
nu-mi rănește fericirea de a fi
sămânța martir după dictare scrie iertarea)
pe ruguri de buze nuanțe de alb pur așternute
recunosc nemărturisit cuminecarea
în legea curățeniei de toamnă roata de împlinit
ca iluzia libertății ca libertatea iluziei
dar totul are și un neînceput
ca o îmbrățișare fără mâini ca un sărut fără de buze
(dragoste din erotism erotism din dragoste)
între ceruri și pământ unde nu suntem aer nu suntem apă foc humă
în timpul de mare suspendat din eternitate cu vremelnicia
mărurisire cu febră înaltă pe fluxul sanguin
în repetiția fluviului apei
consumul de realitate consumul de iluzie
ca o transpirație de lapte de var
mă botează în mine mă botează în tine
mă botează în numele Tatălui și a Credinței
ca un recurs contra speranței dintre cădere și zbor
ca un recurs pentru speranța care scrie cu mine
care mă caută de când mă cunoaște
compus din lume din trup și din suflet
sau ca o singurătate tradusă sub cerul cerului
în visul de oameni din coasta în care se naște alt corp al poetului
locuind metafora de păsări abandonată
pe fond cu pulsul care nu se mai repetă în formă
când Dumnezeu prizonier în cuvântul meu
ca un vieme de fluture pofticios pe mozaicul de folie de aluminiu
înseamnă semnele evadării pe cuvânt
lux dependenței indiferență întâmplării
cu senzații și viziuni între noi cu substanța identității în conturul pierderii
și esența comunicării în trup de comuniune
pe informațiile care shimbă natura
pe limba inundată echivocă
exclusiv între parantezele incluse
cum vinul alunecă în sânge
și-n fiecare glob de jar pe floare plânge
ca-n decolteul scăpat Evei
raiul spre adâncul viței fără remușcare se înfrânge
în mod subtil mă vrei
cum vinul alunecă în sânge
cu mintea tandră gândul străfunduri atinge
vulcanul nebun pe drumul anticamerei
margini dureri și depărtări învinge
din lutul spiritului în mod subtil mă vrei