Poezii de Lăcrimioara Iva

A te plimba pe bulevard c-un radio în mână                                                            

 

A te plimba pe bulevard

c-un radio în mână

era ceva șic.

A te plimba

c-un casetofon

ce să mai zic?

În acele timpuri

nimănui nu i-ar fi trecut

prin minte

să ia în derâdere

un asemenea modernism.

Mă și mir

cum de unii

nu-și plimbau butelia.

......

Tocurile cui

lasă amprente adânci

în asfaltul fierbinte.

Mă plimb pe bulevard,

de mână cu o lacrimă.

Trecătorii mă ignoră.

 

Acceptare

                    

 

Viața m-a băgat în nori

până la genunchi,

dar eu am refuzat

să accept realitatea.

Apoi, m-a băgat în nori

până la brâu.

Simțeam că plutesc,

dar am refuzat,

cu o anumită

doză de infantelism,

aceeași realitate.

Și atunci,viața m-a băgat

în nori,

pâna la gât,

reușind în cele din urmă,

să mă determine

să accept realitatea:

iubirea face parte

din familia efemeridelor!

 

Bibolițele i-or fi iertat pă țărani?

                              

 

Doamne, bun mai iera

lapcele gi biboliță!

Amu trebă să-mî pun

pofta în cui:

țăranii or vândut

bibolițele

pă o brâncă gi arjânți*!

Gi nu mă crejețî**,

merjețî

până-n Jermania:***

bibolițele gi acolo,

mujesc ca pă la Vârfuri,

Pleșcuța sau Joia Mare,

nu șî-or uitat orijinile.

Nu șciu însă,

dacă i-or iertat pă țărani.

.....

Fără bibolițe,

gi-a lungul sacelor

mujeșce**** doar vântul.

 

 

arjânți,arjintî*=arginți;

crejețî**=credeți;

Jermania***=Germania;

mujeșce****=mugește.

 

Baci Traian îșî suduie caii

                                    

 

Gin șine șcie șe mociv*

baci Traian

îșî suduie caii.

Rușânată,

Nela îșî înghice**

proprii uăci

-roua.

Ingignat,

Murgu îșî mușcă

zăbalele

șî îngroapă,

cu ale sale copice***,

suduieli

ge nenechezat.

Baci Traian

își suduie caii.

Să nu ne mirăm

când va ploua

cu pcietre****!

Să nu ne mirăm!

 

 

Gin șine șcie șe mociv*=din cine știe ce motiv;

înghice**=înghite;

copice***=copite;

pcietre****=pietre.

 

Bunicul are zbișiul la iel

                        

 

Bunicul îșî uitasă

zbișiul,

în colnă,

lângă butucul

pă care să taie

lemnele.

„Măi fată,ia zbișiul

șî fuji*

după moșu-tu,

fără zbiși

nu va pucea

mâna caii!”

....

Ge câce ori

norii mărg la trap

sau la galop,

șciu că bunicul

are zbișiul la iel.

Of Doamne,

șe n-aș da,

măcar o dată

să-l mai uice,

iar bunica

să mă mâne

să i-l duc!

 

fuji*=fugi.

 

Bufnița

                

 

Copacii au ochi de noapte,

simt cum vorbele îmi pășesc pâș- pâș,

printre gânduri rumene, coapte,

care nu stau în jos cu ale lor capete,

dar așteaptă tristețea să scapete.

Doar bufnița știe să-mi ierte

cele câteva sentimente incerte.

Când e vorba de simpatie sau antipatie,

bufnița îmi poartă în cioc apă vie.

Așa că..., pot rezista încă o noapte,

printre sentimente incerte,

printre gânduri coapte...

 

Carmina

              

 

În furnicuță s-a deghizat

și-a pornit hai-hui, prin sat.

Știa că prin grădini

va-ntâlni flori dar și spini.

Așa că, a luat-o pe urme de car,

lăsate pe uliță să-i fie îndrumar.

Abia-abia pe înserat,

Carmina s-a maturizat.

Ajunsă la al satului hotar,

a scos copilăria dintr-un buzunar.

A aruncat-o în sus, și..., cât ai zice „plici”,

s-a transformat întro stea pentru furnici.

Fără copilarie s-a întors acasă,

această fetiță curajoasă.

Nu -i ușor a ta copilărie,

s-o arunci în sus, ca pe-o pălărie!

 

Hei, Lăbuș!

                        fiicei mele Mirabela Carmina

Rostogol-rostogol, o ia la vale un pumn de nea,

care crește-crește-crește ,cât ai zice fulg sau stea.

Iarna în nea a-ncorporat praf de copt,bicarbonat?

Hmmm, neaua este un   tip de aluat? !

Lăbuș ridică sprâncenele a-ntrebare:

-Iarna este o mămică ce gătește ninsoare?

Ar găsi un răspuns cu mare ușurință,

dacă ar merge și el la grădiniță!

-Hei,Lăbuș,până și un țânc din grupa mică,

știe că, iarna-i un anotimp,nu-i o mămică!

 

Cine,De Ce,Unde și Cum

                                            

Cine-i zugrăvește domnișorului melc,   a sa mignonă căsuță?

Cine i-a pus pistrui pe aripi, domnișoarei mămăruță?

De ce nisipul se scurge printre degete cu mare iuțeală?

De ce de la noi din podrum,nu se vede aureola boreală?

Unde se duc zilele mele,ale domnișoarei pisică sau ale domnișorului cuc?

Unde învață bunele maniere puii de bursuc?

Cum reușește un mărgăritar,numit și lăcrimioară

să parfumeze o întreagă lume interioară?

Cine,De Ce,Unde și Cum și-au dat întâlnire și au pus la cale

să se joace cu mine,să stea la taclale!

 

Ploaia

        

Stropii de ploaie tropăie pe acoperiș,

de după horn o pisică-i privește, pe furiș.

-Miau-miau-miau,ce zgomot frate,

măcar dac-ar fi niște stropi de lapte!

 

Stropii de ploaie dansează vals, pe ale casei trepte,

uimind până și două găini,găini înțelepte.

-Cot-cot-cotcodac,deși n-au fulgi sau pene,

acești stropi zboară ca-n vis,alene!

 

Stropii de ploaie gâdilă botul unui bursuc,

râsetele acestuia scutură frunzele de nuc.

-Ha-ha-ha,ce stropi hazlii,

fac poznișoare de copii!