Poezii de Liliana Andrei

Dimineaţă...!

Mă uit după dimineaţă, să te văd,
Dimineaţa e ca tine.
În fiecare zi surîzătoare, clară , luminoasă
Şi totuşi mereu alta!

Răsari precum dimineaţa... zâmbitoare.
Când caldă, când rece, când limpede, când ceţoasă.

În ochii tăi văd răsăritul soarelui ce-mi încălzeşte inima,
Eşti liniştea apei când ajunge la revărsare!

Când te apropii, în mine se trezeşte viaţa,
Tu, femeie ce nu uiţi niciodată să iubeşti,
Mă atingi cu strălucirea din ochi,
Cu blândeţea din glas,
Cu dulceaţa buzelor,
Cu fineţea mâinilor tale gata mereu,
Să-mi dăruiască mângâiere!

Bună dimineaţa, dimineaţa mea!

Din vară în... toamnă!

Unde să te ascund vară de toamna ce a sosit,
Cu ploi reci şi pătrunzătoare?
Cu ceaţă şi brumă pe câmpul încă înverzit,
Cu pustiu şi prea multă răcoare!?

Unde sunt serile la malul mării târziu,
Când valul îmi legăna un cântec de dor?
Când picioarele mi le răcoream la mal,
Pe nisipul dornic de al tău fior!?

Unde e luna ce se oglindea în ape,
Răsăritul şi apusul ce-mi aduceau iubire?
Marea înspumată ce se liniştea la mal
Şi-mi trezea în suflet orice traire!?

Unde să te ascund vară sâ te regăsesc în toamnă,
Când inima îmi va spune: "- iubeşte!" ?
Când orice fior se va trezi în mine ,
Iar ceea ce mă-înconjoară îmi va şopti:"-trăieşte!" ?

Metamorfoză

Din chipul tău am renăscut,
M-am metamorfozat în tine,
Cu fiecare zi mai mult te regăsesc,
În tot ce-nseamnă omul din mine!

Eşti privirea ce mi se limpezeşte dimineaţa,
Când soarele mai puternic arde,
Eşti zâmbetul ce-mi luminează faţa
Când ascuns în nori, în intensitate scade!

Prin tine îmi simt zilele mai bune,
Mai pline de iubire şi speranţă,
Când tu eşti trist şi-n mine e tristeţe,
Când tu eşti vesel simt că iar am viaţă!

Ne contopim în gânduri şi-n simţire,
Un singur trup, o singură fiinţă,
Azi suntem unul, ne-am unit trăirea,
Ne regăsim in aceeaşi dorinţă!

Te chem cu fiecare adiere,
Să-mi fii candoarea zilelor târzii,
Să mă umpli de fericire,
De câte ori în sufletul meu ...vii!

Dacă pleci...!?

Ce ai putea să iei cu tine dacă pleci?
În gara rece şi pustie, rămâne doar speranţa.
Un tren vine , altul pleacă...alung gândul ce-mi spune:'-opreşte-l!",
Dacă ţi-aş spune :"-rămâi!", ar însemna să-ţi schimb viaţa!

O lacrimă se varsă din ochii trişti,
O batista uitată-n gară pe-o bancă pustie,
Sunt imagini ce nu-mi dau pace, mă urmăresc,
Dar mă întorc în mine şi...îţi păstrez doar imaginea vie!

O mână întinsă, o floare căzută,
Un zâmbet amar în colţul gurii.
Totul e vis, totu-i realitate...
Tu pleci şi laşi în urmă-ţi, urmele furtunii!

Se pierde-n zare un tren bătrân de-atâta iubiri pierdute,
Se stinge lumina, peronul e gol.
Mă uit după tine, te pierd din privire.
Ce iei cu tine? Cu siguranţă al meu dor!

Iubind...

Mi-ai pus în palme fluturi 
Să simt fineţea lor,
Să-i simt cum se topesc în mine
Uitând ce-nseamnă zbor.

M-ai învelit în frunze
Asprimea lor s-o simt pe trupul meu,
Să nu mă pierd ca ele-n vânt,
Uitând de dorul tau.

Mi-ai presărat în calea-mi
Petale din florile iubirii,
Picioarele să nu-mi rănesc
Călcând în treacăt trandafirii!

Mi-ai sărutat urmele paşilor
Sperând de atâtea ori,
Să-i poţi urma într-o zi
Din noapte şi până-n zori!

Dar toate acestea s-au pierdut,
În mine e doar amintirea.
Mă leg de trecut dar merg mai departe
Şi-ţi port în suflet iubirea!

Miros de iarnă!

Suflă vântul parfum de iarnă,
Miroase a ger curat, a puritate,
Se simte prospeţimea iernii,
E atâta lumină în toate.

Suflă vântul cu zăpada iubirii,
Împrăştie iubirea în cele patru zări,
Mă prind în dansul fericirii,
Mă las în mrejele multor visări!

Se simte gustul rece al purităţii,
Când fulgii se aştern ca un covor,
Pe iarbă, pe pământ, în suflet,
Iar rănile de ieri azi nu mai dor!

Suflă vântul iar eu îl primesc,
Pe faţa mea plină de dor şi iubire.
Mă amestec cu el, prin zări rătăcesc,
În inima simt cea mai mare împlinire!

Flori...de câmp!

În câmp de flori mi-am aşternut iubirea,
Întinsă, să miros parfumul lor.
Să mă îmbăt de prospeţimea
Şi de mireasma florilor!

Aud cum creşte iarba, cum respiră,
Cum seva-şi ia din adâncul pământ,
Eu stau liniştită în iarbă,
În clipele lungi de-aşteptare...cânt!

Tu eşti lângă mine alături,
Mă mângâi cu palmele-ţi reci,
Te simt ca pe o adiere târzie,
Îmi răcoreşti faţa şi...pleci!

O dorinţâ târzie se naşte în mine,
Nu ştiu, ce să fac cu ea!?
S-o păstrez, s-o dau mai departe,
Să o leg de inima mea?

Închid ochii şi simt puritate,
În suflet, în gând , în simţire.
Culeg flori din câmpul speranţei,
Aduc în juru-mi iubire!

Momente...

A dispărut din ochii mei ...ploaia! 
De lacrimi, de cuvinte, de dorinţi,
Nu mă mai tem să plâng dar,
Orice moment trezeşte în mine amintiri fierbinţi.

Le păstrez, nu ştiu unde-i lumina!
Un singur gest face momente de neuitat.
Nu ştiu cum ai putut să m-auzi,
Din moment ce eu nu te-am strigat!?

Izvorăsc sentimente din amintiri efemere,
Orice trăire îmi pare demult.
Mai ştii? Era o simplă prietenie,
Atunci când ne-am cunoscut!

A dispărut din ochii mei ploaia!
Şi vântul îmi pare acum mai blând.
Şi stelele strălucesc mai tare, 
Iar eu te simt lăcrimând!

Cuvinte nerostite...

Cuvintele din noi vibrează,
Se strâng în cascade ce curg, ne inundă,
Să le dăm drumul, sigur contează,
Pe aripi de gând ca o undă!

Să nu oprim în noi cuvinte nerostite,
Prea târziu să nu fie într-o zi,
Când vom dori să le lăsam libere,
Ne vom lovi din nou de acel...a fi!

Şi poate din este va deveni ...a fost,
Din suntem se va transforma în...sunt
Şi tot ce azi credeam că ne leagă,
Va transforma cuvinte nerostite-n aripi de gând!

Oare murim când nu mai putem alege?
Se stinge în noi dorinţa de viaţă?
Când vorbele...tac, ne oprim din respiraţie?
Tot ce-a fost frumos se transformă-n ceaţă?

Eşti frumoasă...

Eşti frumoasă...chipul tău dăruieşte dragoste , 
Iar sufletul tău e doar al meu.
Atâta timp cât în tine văd naturaleţe,
Inima mea cântă iubire mereu!

Eşti frumoasă...sufletul tău oglindeşte iubire,
În fiecare zi când soarele răsare pe cer,
În fiecare minut când dăruieşti zâmbete
Şi inimi asemeni ţie, doar dragoste cer!

Eşti frumoasă...luceferii se pleacă-n faţa ta,
Soarele se ascunde după nor,
Stelele îşi pierd din strălucire,
Iar eu mă topesc de al tău dor!