Poezii de Liliana Hinoveanu

Când mă desprind în seri

aruncate la trecerea
ce își mistuie acoladele
legate de nopțile
ce ard trupurile disimulate
de orgiile luminilor
măsor timpul ce își leagănă desprinderile
în golurile ce se îmbracă
în necuprinse întoarceri

la începutul cuvântului

Cu stropi de ploaie

se leagănă în atingeri
ascunse trupuri despărțite
de gândurile ce se spânzură
cu neputincioase aprinderi
glasul tău
mă îmbracă în sunete
așezate în anotimpuri
bătând pasul de defilare
zborului mistuit în labirint

În trupuri agățate

de ploile ce își scutură plecările
cu disperări
ce se leagănă în dimineți
lenevite de soarele
ce merge la braț
cu minus trecutele întrupate
în ierni adormite
se așează așteptări cu drum în derivă
destrămat de pierdutele trăsuri
așezate în nopțile sure
pe acoperișul alb
ce dansează arvunit
spre întoarcerea surdă


Cand somnul se îmbracă în plecări

agățate de frunzele uscate
împărțite în negru și albastru
cu amestec de rătăciri amânate
de trupul ce își leagănă vântul
curăț diminețile uitate
cu zborurile amețite de mâinile
ce se transformă în porumbei anonimi
din secundele deprinse
de ritmul aruncat
cu aceeași trecere
muiată în transpiratii pierdute


Desprind culorile aruncate în aer

le așez în drumuri decupate din plecările povestite
când timpul se ascunde în nopți colorate
cu roșul îmbrăcat cu arome diurne
se strecoara în mine
despărțind așteptarea
ce își cumpără trecerea
adunată în pierdute cuvinte
trupul s-a ascuns
în deportate plecări amânate
doarme desfrunzit
de durerile asortate în derivă