Poezii de Yulia Tanas

Boul împărat              

Cică, s-au adunat animalele domestice
Sa-si   aleaga  imparatul.
Cineva a propus de a-l numi împărat pe câine.
Precum , că e bun prieten cu omul,
E stăpân , știe totul în curte...
Oaia zise; că împărat trebuie să fie ales berbecul,
Căci e mai cornorat.
Altcineva strigă: - Să fie calul împărat!

Este mare, frumos, muncește bine.
Capra se urcase pe o șură și zise:
Ia priviti cu toţii la mine!
Nu-mi stă bine mie – mpărăteasă?
Cine se mai poate urca sus ca mine,
Cine face câte trei iezi ca-n poveste? – Eu.
Porcul, scuturînd urechile de cele auzite, zise:
Stimaţi confraţi, eu cer ertare
Și un pic de ascultare.
Împărat noi astăzi vom alege
Pe cel cu cap, cu coadă și prin lege.
Să fie drept cu toţii și destept
În luptă cu-adevărul - ţină piept.
E din moși, strămoși la curte.
Nu e nou!
         Deci, împăratul nostru va fi bou!!!
Prin vot deschis și unanim
Boul a fost inaugurat la acest scrutin.
Mândru, cum e el de firea lui
Primi coroana împăratului.
Pe creștet, între coarne,
La locul de onoare.
Fălos la toţi se închină
Coroana fruntea-i scărpină.
Eliberat din legătură
Boluă o lua la bătătură.
Mu-u-u-u!!! A fost primul ucaz.
Apoi urmă: be-he, coviţ și necaz...
Cine și cum a scăpat,
E greu de scris și numărat.
Goniţi prin curte, schingiuiţi și speriaţi,
Blestemă porcul, ce l-a lăudat.
Doar capra, de pe șură, știe bine
Cum a scăpat ca prin minune.
Atâta a durat faimoasa cârmuire
Boul, împărat,tot bou rămâne.
Nu multă vreme la cârmă zăbovi
Și-l înjugă pe bou de a munci,
Trăgând la plug cu patru brazde,
E mult mai onorat el printre gazde.
Gonit, cu biciul dezmerdat,
Din zori la plug e înjugat.
Când șalul nopţii în sat se lasă,
Carul încărcat el trage acasă.
Sătui, toţi dorm, doar el rugumă.
Cum a schimbat coroana pe jug,
Pe –un car și blestematul plug.
Morala:
              Nu-i stă bine boului împărat.
              El se cere înjugat.


Cine a făcut oul
                       ( fabulă)  
 
Cocoșul într-o bună zi
Pe porumbacă o curti
Cu-aripile-n jos, în jurul ei
Cur-cur, curte-i jurui.
Întinde gâtul gulerat
Și-i cântă o serenadă.
Apoi se urcă pe ocol
Și-i cântă iarăși de trei ori.
Un djeltelmen adevărat
Invită porumbaca la pasat.
Avu el grijă de desert.
Tot scormoli în băligar
Până găsi un vierme dolofan.
Și ochemă în graiul lui
Pe aleasa momentului.
Și celelalte surate
Aleargă care mai de care
Căci fiecare-și aminti
Cum și pe ea o corcoli.
Azi onorata-i porumbaca,
După prânz poate fi alta.
Așa e firea la toţi de genul lui.
Cum desertul fuse delicios,
Cocoșul se bătu în piept fălos.
O ciuguli în creștet pe bogheată,
Apoi o dexvergină îndată. Of!!!
Adoua zin in curte tărăboi
Cot – co – dac! Cu-cu-ri-cu!
Se strigă în coteţ
Și cei din curtea vecină
Susţină vestea bună.
Ce e / Ce o fi din nou?
Porumbaca a făcut un ou!
Cum da de știre: Cot-co-dac!
Eu l-am facut, îţi e pe plac? 4
Cocoșul într-o bună zi
Pe porumbacă o curti
Cu-aripile-n jos, în jurul ei
Cur-cur, curte-i jurui.
Întinde gâtul gulerat
Și-i cântă o serenadă.
Apoi se urcă pe ocol
Și-i cântă iarăși de trei ori.
Un djeltelmen adevărat
Invită porumbaca la pasat.
Avu el grijă de desert.
Tot scormoli în băligar
Până găsi un vierme dolofan.
Și ochemă în graiul lui
Pe aleasa momentului.
Și celelalte surate
Aleargă care mai de care
Căci fiecare-și aminti
Cum și pe ea o corcoli.
Azi onorata-i porumbaca,
După prânz poate fi alta.
Așa e firea la toţi de genul lui.
Cum desertul fuse delicios,
Cocoșul se bătu în piept fălos.
O ciuguli în creștet pe bogheată,
Apoi o dexvergină îndată. Of!!!
Adoua zin in curte tărăboi
Cot – co – dac! Cu-cu-ri-cu!
Se strigă în coteţ
Și cei din curtea vecină
Susţină vestea bună.
Ce e / Ce o fi din nou?
Porumbaca a făcut un ou!
Cum da de știre: Cot-co-dac!
Eu l-am facut, îţi e pe plac?
Cocoșu-n jurul oului:
Eu l-am făcut! Cu – cu – ri - cu!
Eu, se lăudă găina.
Eu, nu tu , găină!
Chiar eu, cot-co-dac!
Hai la judecată!
          Sări în ajutor pisica cea vargată.
Cum vreţi?  Să stăm cu toţii drepţi
Și să judecăm strâmb
Sau să stăm strâmb,
Dar să judecăm drept?
Dreptatea-i sfântă! strigă cu toţii.
Cine a făcut oul?
- Găina, zice cineva.
Dar cine a făcut găina?
Pisica filosofic întreba.
Oul, zice el cocoșul.
Dar cine a făcut oul?
Eu, eu, Doamnă judecătoare!
Mă jur, pe cinstea de găină!
Dar cine te-a făcut pe tine?
Din ou eșit-am eu, tin minte bine!
Și oul cine l-a făcut?
Eu, Cocoșul l-am făcut!
Onorată asistenţă,
Cum văd și știu a judeca,
Judecata sun-așa:
Eu iau oul la ,, DNK,,
Iar mâine, pe la zori,
Aici, în curte, vom da răspuns
La întrebarea ce frământă-ntreaga omenire:
Deci , cine a făcut oul? – găina.
Cine a făcut găina? – oul.

Morala:
               Lingușitor cocoșul o întrebă pe vărgată:
Pe când vă așteptăm cu judecata?
Mâine în zori, la prînz,- nu?
Da, Pintenatule, când te vei oua tu!                                         


Parlamentul  codrului.  

La sedinta membrilor ,din Partidul ,,CODRU”
Vulpea se ridica,si ridica nu numai coada ei  frumoasa,
Dar si o problema destul de valoroasa.:
--Sunt acuzata in partid,si in societate,
Precum, ca sunt sireata,apoi, ca fur,
Gaini din ferme si poiata.
Dar ,cum , sunt admirata,
Ca blana mi e de pret,Iar coada fascinata,
Eu azi declar, in  fata la tot codru;
 Nu mai pot mentine coada, pentru fani,
Hranindu-ma numai cu sobolani.!
De ce s-a intru in sat eu pe furise?
Frumoasa, dasteapta-sunt ,ferice,
Iar relele de guri-catelele legate,
Hranite de stapani,si alintate,
Cu cozile-ntre vine ,nespalate,
S-a latre nebuneste, cand
Un cucos in labe-mi nimereste.
-Cer, libertate la cotet!
De coada draga , vreti sa-mi mai vedeti.

Cum vede Lupul ,ca Sireata-i
Sustinuta de majoritate,
Ridica  si a lui probleme delicate;
--Eu cer, cuvantul si cer, s-a m-antelegeti,
Se pierde neamul de nu m-alegeti!
Ministrul stanelor de oi.
Numai asa se tine-n codru armonie.
Sunt umilit, batjocorit,
Deseori sunt,  de dulai si huiduit.
La stane, la ocoale,peste tot,
Camere de filmat, ca am uitat,
Cand o oita intreaga am mancat.
--Cer ministerul cel de oi,
S-a fie  condus numai de noi;
Priviti in jur , ca am ramas ,
In tara aceasta cei mai patimas.

Epurii, in numar mic in parlament,
Pe loc vota, pe toti ii indemna,
Crezand, ca astfel neamul isi salva.

Ursul trezit de aplauze si dezbateri,
Ceru si el ministerul de justitie;
_Trebue de facut dreptate-n tara.
Albinele, s-a fie judecate,
De nu e miere –n scorbure,si-n stupi.!I
Iar pestele,S-a fie pus la inchisoare,
De nu sari gura mea cea mare.
De cand am ramas  ,noi fara coada,
Pestele nu se mai da la nada.


Astfel sedinta se-avanta,
Nici nu bagu de seama ca  inopta.
Aici lua cuvantul Bufnita;
Cu  0chii  m ari, clarvazatori,
Ii lauda ,pe  toti,cei ce favoruri
De partid, si functii pe plac ceru.
-E bine! Bravo, frati !
Dar cine s-a plateasca
Favorurile de pe masa?
--Cine?-Toti in cor  s-au ridicat,
--Cine? – BEM
B-Boul ,el s-o faca,pasuni sunt deajuns,
El--,M-Magarul, el trebue s-o faca.
Salvam  economia si cinstea de partid.!

MORALA

Tu, draga cititor, cu mintea luminat,

De banii tai, din BEM,deposedat,
Un miliard, nimica toata,
Justitia lucreza, se cauta.
SE cauta un ac in carul cel de fan,
Dar stau cu miliardu-n san.