Poezii de Maria-Ileana Tanase

DULCELE GRAI ROMÂNESC

Astăzi e unică sărbătoare, ca o primenire,
ziuă sfântă, pentru dulcea limba-română,
slavită prin măreţe cuvinte, spre-mplinire,
ce se spun, se simt, doar în limba-maternă.

În limba română, am spus primul ,,mamă ''
şi tot în limba maternă, primul ,, te iubesc''

iar cuvântul dor, nicăieri-n lume, nu-i flamă,
ca-n sfânta limba-română, ce-o moştenesc.

Primele litere le-nvăţăm în alfabetul-mama,
iar prima poezie se-ngână-n limba străbună,
viaţa, iubirea-o cântăm tot în limba română,
icoana, la care ne-nchinăm, catapeteasma.

Gândurile şi expresiile ce păstrăm amintire,
le-excavăm tot din limba care ne este bornă,
iar cele mai frumoase cuvinte de dor, iubire,
se simt şi se spun, doar prin limba-maternă.

Dacă-n alte limbi poţi să scrii şi să meditezi,
doar în limba maternă, cel mai duios, visezi,
iar cel mai romantic, de pe lume,,te iubesc''
îl simţi, îl auzi, doar în dulcele grai românesc.


MAREA LIMBA ROMÂNĂ


Ce-aş putea, astăzi, să mai spun
despre milenara, limba română,
când iluştrii înaintaşi, ca nişte salve de tun,
au făcut să răsune limba străbună ?
De la Testament literar, a lui Ienăchiţă Văcărescu,
la ,, Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie''
a poetului, nepereche, Mihai Eminescu.
,,Limba noatră-i o comoară'' , limba sfântă
,,Limba vechiilor cazanii, / Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii'', ne-o spune cu-atâta har
într-o ,,limbă dulce şi-armonioasă'',
Alexei Mateevici, preotul-poet basarabean.
Iar Vasile Voiculescu, despre acest ,,grai valah''
ca o-nchinăciune, inţelept grăieşte:
că-i un ,, grai tămâiat'', o ,, cătuie de petale''.
,,Mult e dulce şi frumoasă/ Limba ce-o vorbim
Altă limba-armonioasă / Că ea nu găsim''
de Gheorghe Sion, şi chiar ne da povaţă:
,,Limba, ţara, vorbe sfinte / La strămoşi erau;
Vorbiţi, scrieţi româneşte , / Pentru Dumnezeu!''
George Coşbuc, propune limba ,, lege românească''
iar pe ,,limba doinelor de aur'' , Grigore Vieru,
spune că doar ,,În limba ta''''
,,Ţi-e dor de mama / Şi vinul e mai vin,
Iar când nu poţi / Nici plânge şi nici râde,
Tu taci atuncea / Tot în limba ta''.
,,Limba română este patria mea'' - Nichita Stănescu
şi cu sufletul împărţit ,,semn al singurei naţii ''
,,Să nu trădaţi limba română '', ne roagă Adrian Păunescu.
Pe ,,Corabia cu poeţi'' de Blandiana, ,,cuvintele se-mbarcă
şi refuză să doarmă, refuză să moară,
înaintând pe valurile timpului'', prin limba română.
Şi pentru că ,, Toate trebuiau s
ă poarte un nume'',
concluzionează Marin Sorescu, s-a ales, anume,
,,un singur nume, li s-a spus Eminescu''
ce simbolizează Limba Română şi românismul.
Poate, la Tribunalul Literaturii, mulţi, vom pierde sentinţa,
dar nemărginită preţuire, tuturor, celor care nu obosesc
şi, prin cuvânt, navighează pe Marea Limba Română!