Poezii de Maria Munteanu

Transfer…

Din venele tale curge sânge

În venele mele

Şi Albastrul sângelui nostru

Împrospătează Iubirea,

Ce se născuse pentru noi

În Noaptea de Crăciun…

Eşti Cavalerul,

Care îmi aduce Iubirea,

Uitată pe vârf de munte,

Să fiu aproape de Soare,

Căci numai El ştie să asculte…

Eşti Cavalerul,

Care îmi aduce Comoara,

Uitată pe acelaşi vârf de Munte,

Pe inelarul meu,

Raza Soarelui!

Eşti Regele meu,

Din Noaptea aceasta,

În care te naşti pentru mine

Şi mă nasc pentru tine

Regina ta de Azi şi de altădată…

Şi-n Vasul Perechii,

Să ne împletim sufletele,

Primind harul IUBIRII

În Noaptea de Crăciun, Albastră…

Dansează cu mine,

Iubitul meu de Azi,

Dansează cu mine,

Cântând împreună

Colinda Visului Celui Sfânt,

La pragul dintre Ieri si Azi!

Refrenul de Iubire

Ţi-l cânt

Şi tu mi-l cânţi…

La Ceas de întuneric,

LUMINA a apărut!

E Seara noastră,

Prinsă-n calendarul creştin

Ca Sărbătoare Nouă

Sub Semnul Divin!

 

Paradisul pe Pământ şi-a început Era…

 

În Anul acesta,

Voi dobândi Nemurirea,

Râvnită demult,

Şi voi lumina Flacără Albastră

În marea de întuneric

A speranţelor deşarte!

Voi lumina în Valea Plângerii,

Cântând Colinda Veacului Preasfânt,

Candele în suflete aprinzând!

Paradisul pe Pământ

Şi-a început ERA,

Împărtăşindu-se din DUHUL SFÂNT!

Noul Paradis

E şoapta CUVÂNTULUI,

Făcut OM, venit A Doua Oară

Ca FIUL OMULUI!

Se aude Cântecul Viorii

De Început

Şi-n Marea Catedrală,

Clopotele au dat semnalul

Cerului de Azur

Să coboare pe Pământ!

În Anul acesta,

Voi dobândi Nemurirea,

Râvnită demult

În umbra Marelui Mit!

Şi  sufletul meu Albastru

Va cuprinde în el

Pe toţi cei de-o vârstă cu mine

În Noul Eden!

Pământul este acum

Steaua Albastră

A Marelui Drum,

Pe care coboară ca Împărat

Însuşi Domnul Iisus,

Îmbrăcat în In Alb, curat,

Încins cu brâu de aur, luminat…

În Anul acesta,

Voi dobândi Nemurirea!

Voi fi Steaua Albastră

În Mâna serafică A Lui Iisus,

Pulsând Iubire

În Noul Paradis

De pe Pământ!

 

Fără Tine,

 

Fără Tine,

Nimicul nu ar mai fi nimic,

Pentru că nu şi-ar da seama

Cât ar fi de mic!

Fără Tine,

Soarele nu şi-ar mai da căldura,

Luna s-ar prăbuşi în mare

Şi lumea însăşi nu ar fi decât

Un gând la întâmplare!

Fără Tine,

Nici de Albul pescăruşului

Nu ne-am putea bucura

Pe deplin,

Căci ne-ar fi întunecată simţirea

În pieptul divin!

Fără Tine,

Citadela Albă nu ar fi decât ruine,

Iar Copiii Divini nu ar mai cânta

La Zi Sfântă de Sărbătoare!

Fără Tine,

Praznicul Împărătesc

Nu ar mai avea sens,

Iar Pământul nu ar fi decât

Clipa suspendată în Univers!

Fără Tine,

Cerul ar fi prea Sus,

Ca să nu-i fie atinsă LUMINA

De vreun păgân intrus!

Fără Tine,

Misterul nu ar mai fi Mister

În Marea Catedrală

A Visului Etern!

Fără Tine,

Mărturia Învierii

Nu ar mai fi,

Iar omul, sărăcit de tot cu Duhul,

Nu ar mai avea

Pentru ce trăi!

Fără Tine,

Ziua s-ar îngropa în Noapte,

Să uite că eşti

Aşa de departe!

Fără Tine,

Minunea nu ar mai fi Minune

Şi zâmbetul lui

Nu ar mai fi uneori

Atât de trist…

Fără Tine,

Lumea de copii ar duce lipsă,

Căzând uşor în mieroasa ispită!

Fără Tine,

Ar fi pustiu în Cer şi pe Pământ

Si în Întunericul din Adânc!

Fără Tine,

Inima mea ar fi mereu închisă,

Fără să cunoască Taina Iubirii,

Din care am fost zămislită!

Fără Tine,

Mi-e somnul greu

Şi încărcat de patimi

Şi mersul înapoi,

Iar trupul întreg

Îmi este dat spre nevoi…

Fără Tine,

Am căzut din Cer

Pe pământul efemer,

Pierzându-ne Aripile

La despărţirea dintre Sfinte!

Fără Tine,

Implorăm acum LUMINA

O clipă să mai stea

În viaţa noastră

Prea searbădă fără EA!

Şi ca răspuns la chemare,

EA pătrunde lin,

Făcându-Şi cărare

În pieptul divin,

Din Mila-I cerească,

Cerşindu-I puţin!

Fără Tine,

Fără Tine, Doamne,

Nu aş fi nimic printre oameni!

Fără Tine,

Fără Tine, Doamne,

Nu aş mai lumina printre oameni!

Fără Tine,

Fără Tine, Doamne,

Nu aş fi decât oaia rătăcită

Printre Neamuri!

Fără Tine,

Fără Tine, Doamne,

M-aş ascunde printre ramuri

Şi mi-aş uita Cântecul,

Pe care-l cânt Azi

Printre oameni!

Pentru Tine, Doamne!

Pentru Tine, Doamne,

Eu stau în deşert,

Să găsesc Calea printre oameni,

În Numele Tău Cel Drept!

Pentru, Tine, Doamne,

Am coborât din Cer,

Să port LUMINA harică

Pe pământul efemer !

Pentru Tine, Doamne,

Eu am venit de Sus,

Ca în orice inimă să fie

Botezul Domnului Iisus!

Pentru Tine, Doamne,

Eu stau pe-acest pământ stingher,

Făcându-mi loc printre ghimpi,

Ca să ajung cândva

Din nou în Cer!

Pentru Tine, Doamne,

Sunt Steaua de Aur,

Prinsă-n Coroana Ta

Întru veşnicie printre Neamuri!

Pentru Tine, Doamne,

Mi-am îndepărtat ursita,

Ca să Te cinstesc curată

Cu fiecare clipă de Har,

Binecuvântată!

În Ceasul Sfânt

Al clipelor tăcute,

Mă descătuşez

De lanţurile somniei!

Pentru Tine, Doamne,

Îmbrăţişez acum

Calea Trezviei!

Pentru Tine, Doamne,

Merg pe Calea de Aur,

Ca să Te întâlnesc,

Frumuseţe Prealuminată,

Luceafăr din Zori,

În inima mea deşteptată!

Pentru Tine, Doamne,

S-au pregătit Nuntaşii,

Albindu-şi veşmintele,

Împodobindu-şi Mireasa,

Ca să Te întâmpine,

Cu suflete spălate

În baia de LUMINĂ

Şi limpeziţi cu lacrimi

În Ziua de Odihnă!

Pentru Tine, Doamne,

Pentru Tine, Doamne,

Să înceapă Nunta!

 

Darul Iubirii…

Darul Iubirii

Eu Sunt

Pentru oamenii de pe Pământ!

Darul Iubirii

Eu Sunt

Pe Calea cea de nepătruns!

Darul Iubirii de Sus

Pentru Domnul Iisus!

Darul Iubirii din Cer,

Pe Pământ, Giuvaer!

Darul Iubirii, veşnic Legământ

Dintre Cer si Pământ,

Floarea Trandafirului

Printre spinii Rătăcitorului!

Darul Iubirii,

Făcând Cruce

Din Pământ şi Cer,

La timpul de la Răscruce!

Darul Iubirii

Eu Sunt,

Binecuvântând acest Pământ!

Darul Iubirii,

Născându-se în sfinte Cuvinte

Din Glasul Preasfântului Părinte!

Darul Iubirii

În Muntele Sionului,

La Marea Schimbare la Faţă

A Domnului!

Darul Iubirii

Ca Ultimă Poruncă

A Tatălui Ceresc,

Luminând în Candela Nestinsă!

Darul Iubirii aşteptat,

Darul de Lumină,

Din Argint curat, lucrat!

Darul Iubirii

Eu Sunt

Ca Nou Legământ

Între Cer şi Pământ!

Darul Iubirii,

Din Iubire născut

În taina sfinţirii

Ultimului Cuvânt!

Darul Iubirii,

Graalul din fiecare Inimă de creştin,

Din care se împărtăşeşte

Însuşi Adevărul,

La Ziua Cea Mare A Învierii!

Darul Iubirii

EU SUNT!

 

Ne închinăm Primăverii,

Ne închinăm Primăverii,

Care coboară în noi,

Lăsând în sanctuarul amintirii

Din iarna, care a trecut în tăcere

Peste noi…

Ne închinăm Primăverii,

În Duh şi-n Adevăr,

Dând roade poeziei,

În inima curată din noi…

Ne închinăm Primăverii,

În rugăciune postind,

În simple şi sfinte cuvinte,

Rostind

Acatistul Rugului Aprins !

Ne închinăm Primăverii,

Care coboară în noi,

Cu mireasma florilor de mirt,

Din îndepărtata copilărie !

Ne închinăm primăverii…

E Post şi Rugăciune

Înaintea ÎNVIERII !

 

Floarea de Lotus…

 

Sunt Floarea de Lotus,

Pe care ai deschis-o

În prima Zi a monsoonului…

Sunt Floarea de Lotus,

Ce-ţi modelează simţirea

Şi-ţi sunt, fără s-o ştii,

Supraconştiinţa…

 

Învoiala…

 

Mă înjosesc într-o cicatrice

Pe mâna ta stângă,

Un fir de sânge

Pe cealaltă mână,

Vecina mâinii tale…

Un verb moale

Pe spatele meu…

Îmi cântă în ureche

O lume de frunze,

De la o vreme încoace…

 

Ca să te mai văd…

 

Ca să te mai văd,

Va trebui să înghit

Câteva sute de ani…

Îmi asum însă riscul

Unei întârzieri…

Nu am să fiu la întâlnire

La ora fixată…

Din drum, m-am întors,

Aducându-mi aminte

Că nu mă născusem…

 

Geana ochiului trist…

 

Apropie geana ochiului trist…

Văd fără timp ispita…

În mine mor meduze

Pe-o plajă de Alabastru.

Împiedicate umbre…

Trec în rând strigoii…

Seri degradate,

În scârţâit de oase,

Somnambulii sfinţesc pe acoperiş…